b

B

Cuprins

Prescurtări

Capitolul I

Capitolul II

Capitolul� III

Capitolul IV

Ilustraţia 

ROŞCANI

� cercetări arheologice �

Autor: prof.dr.Sabin Adrian LUCA

La realizarea acestui volum şi-au adus contribuţia şi

Silviu Istrate PURECE, Cristian ROMAN şi Dragoş DIACONESCU

ISBN 973-8163-82-X, Editura Emia, Deva 2004

Volum realizat cu sprijinul deosebit al Asociaţiei �Morala Creştină�, Roşcani, Preşedinte Dr.Ing. Ioan Ovidiu Muntean

Copyright � 2004 by Emia, Copyright � 2004 by Sabin Adrian Luca; Copyright � 2004 by Morala Creştină.

Coperta 1

Coperta 2

Capitolul IV

CONCLUZII ISTORICE ŞI ARHEOLOGICE

După cum s-a putut vedea �n r�ndurile anterioare, rezultatele cercetărilor noastre acoperă o gamă largă de preocupări ştiinţifice. Nu ne vom opri aici dec�t asupra concluziilor de ordin istoric şi arheologic.

Materialele ce ţin de istoria geologică a Păm�ntului le-am semnalat cu titlu informativ. Poate că frumuseţea acestora va atrage atenţia cu mai mult efect asupra specialiştilor, pentru a le studia �n profunzime. Astfel că, zăcăm�ntul fosilifer de la Roşcani � Panc, puţin cunoscut şi p�nă acum, �şi va aduce � cu siguranţă � contribuţia la cunoaşterea mai bună a vieţii din erele geologice.

�

Cele mai vechi descoperiri care reflectă istoria omului sunt, fără �ndoială, cele de pe Dealul Cerăt. Aici s-au descoperit unelte din piatră cioplită, resturi de prelucrare prin cioplire a pietrei şi materie primă necesară pentru această operaţiune.[1]

Cea mai des utilizată materie primă este calcedonia (numită de arheologii secolului XIX şi XX de �nceput �opal de ceară�). Roca este de culoarea cerii, galbenă, şi apare sub forma unor bolovani de dimensiuni medii pe Dealul Cerăt, �n asociere cu bolovani din cuarţit şi alte resturi fosilifere cimentate natural.

�ntr-o groapă care cu siguranţă nu are legătură cu movila M₄ (preferăm să numim movile aceste rezultate ale activităţii omeneşti, p�nă �n momentul �n care vom avea şi observaţii �ndestulătoare pentru a defini utilitatea acestora), cercetată de noi sistematic, s-au descoperit mai multe piese din piatră cioplită cu urme de prelucrare aparţin�nd, fără �ndoială, paleoliticului. Menţionăm că acest complex arheologic a fost acoperit de mantaua movilei. Descoperirile se �nscriu �n aria celor care păstrează o vagă tradiţie mousteriană. �ncadrarea lor cronologică ţine � mai degrabă � de paleoliticul superior. Tipologia pieselor nu aduce foarte multe elemente pentru o �ncadrare cronologică şi culturală mai precisă.

Apariţia unor piese paleolitice �n această zonă nu este �nt�mplătoare. �n condiţii oarecum asemănătoare zac piesele zăcămintelor de la Brotuna-Basarabasa (jud. Hunedoara)[2], Iosăşel (jud. Arad)[3], Valea Mare (jud. Arad)[4] şi Zimbru (jud. Arad)[5], dar şi altele, aflate �n zăcămintele mai apropiate, cum ar fi cele de la Nandru (jud. Hunedoara)[6] şi Ciulpăz[7].

Alte două surse inedite de silex au fost descoperite �n ultimii ani. Acestea sunt cele de la:

Boş-Grui, sat, aparţinător municipiului Hunedoara

Punctul este situat pe terasa �naltă de pe malul din dreapta a p�r�ului Zlaşti, la S de sat. Cercetările de suprafaţă au condus la identificarea a două tipuri de �silex�: unul de bună calitate, asemănător celui de tip bănăţean şi altul de calitate inferioară, aflat din abundenţă aici.[8]

�

Peştişu Mare-Tămăstilic, comună

Punctul se află pe malul din st�nga al p�r�ului Peştiş, afluent de st�nga al Cernei, la cca. 250 m de şoseaua judeţeană, �n vecinătatea unei aşezări.

Din zona buzei terasei au rezultat, �n urma săpării fundaţiei unui st�lp de �naltă tensiune, materiale litice (silexite), de diferite culori (brun-gălbui, vişiniu cu intruziuni negre şi brun-roşcate) şi �n mare cantitate.[9]

�

Nepublicarea repertoriului arheologic al judeţului Hunedoara ne face să nu cunoaştem toate descoperirile de acest tip din zona studiată. Putem constata, �nsă, că locuirile paleolitice şi exploatarea materiilor prime litice sunt extrem de frecvente pe Mureş, mai ales �n zona �n care acesta desparte Munţii Apuseni de masivul Poiana Ruscă, la Aciuţa (jud. Arad)[10], Baraţca (jud. Arad)[11], Buituri (jud. Hunedoara)[12], Cladova (jud. Arad)[13], Conop (jud. Arad)[14], Guravăii (jud. Arad)[15], Moneasa[16], Orăştie (jud. Hunedoara)[17], Rostoci (jud. Arad)[18], Uroi (jud. Hunedoara)[19], Valea Mare (jud. Arad)[20], Valebrad (jud. Hunedoara)[21] şi Zimbru (jud. Arad)[22]. Importante sunt şi aşezările şi zăcămintele dispuse pe rama de vest a masivului Poiana Ruscă. �ntre acestea amintim pe cel de la Coşava (jud. Timiş)[23], Curtea (jud. Timiş)[24] şi Rom�neşti-Dumbrăviţa (jud. Timiş)[25].

Toate aceste descoperiri arată, �ncă o dată, importanţa părţii de sud a Munţilor Apuseni şi a masivului Poiana Ruscă pentru obţinerea materiilor prime necesare fabricării uneltelor �ncă din perioada paleolitică. Specificul formării geologice a acestora a făcut să abunde �n roci utile pentru comunităţile omeneşti, fapt ce a făcut să fie extrem de frecventaţi. Puţin cunoscută p�nă acum, zona Roşcanilor se �nscrie �ntre acestea, ca zonă-sursă de materii prime necesare obţinerii uneltelor de piatră cioplită din epoca paleolitică, p�nă �n epoca bronzului şi � poate � şi mai t�rziu.

�

Topoarele de piatră şlefuită descoperite �nt�mplător �n arealul administrativ al localităţii Roşcani arată faptul că acesta este frecventat �n două perioade istorice.

Prima piesă (Grupaj 6 / fig. 4/1, 3) este specifică neoliticului t�rziu, culturii Turdaş.

A doua piesă (Grupaj 6 / fig. 4/2, 4) este caracteristică unui orizont cronologic şi cultural ulterior. Capetele de serie a acestor topoare trebuie căutate �ntre topoarele de cupru cu braţele �n cruce din eneolitic.[26] �n piatră, astfel de topoare se găsesc o dată cu cultura Coţofeni[27], p�nă �n epoca bronzului[28].

�

Cele mai importante descoperiri arheologice rezultate din cercetările noastre sunt, fără �ndoială, cele din Peştera Nr. 2 din Valea Voichii. Locuirea peşterii de aici � chiar dacă firavă şi sporadică � se �nscrie �n seria unor descoperiri de acelaşi gen şi epocă din arealul munţilor Poiana Ruscă. Caracterul locuirii rezultă şi din lucrările antropice executate �n zonă (intrarea peşterii şi mare parte din galerii au fost distruse cu ocazia executării lucrărilor de construcţie a drumului � căii ferate � de acces la carierele din Valea Voichii; lucrările de amenajare din interiorul peşterii � realizarea unei prelungiri a acesteia şi reamenajarea nivelului de călcare � au dus la subţierea stratului cu depuneri arheologice şi � desigur � la amestecarea unora dintre acestea).

Tocmai de aceea considerăm necesară trecerea �n revistă a descoperirilor cu locuiri de peşteră din aceşti munţi � mai ales pe acelea aparţin�nd culturii Coţofeni �, pentru a putea face corelaţiile de habitat şi culturale necesare.

Munţii Poiana Ruscă, domină printr-un relief relativ �nalt, puţin favorabil la prima vedere dezvoltării civilizaţiilor preistorice. Ei au fost locuiţi �ncă din paleoliticul mijlociu.[29] Reperele cultural-cronologice ale acestor evenimente ne sunt date de studiul sedimentelor unor peşteri care, datorită stabilităţii lor geologice şi a condiţiilor microclimatice bune, au favorizat aşezarea şi dezvoltarea comunităţilor omeneşti.

�

Cercetările arheologice de peşteră �n munţii Poiana Ruscă s-au rezumat la studierea celor obiective de la Nandru (Peştera Curată şi Peştera Spurcată).[30]

Prima a fost cercetată de Zs�fia von Torma �ntre anii 1877-1878[31], săpăturile fiind reluate de baroneasă �n 1879, �mpreună cu Gabor T�gl�s.[32] Descoperirile au fost prezentate �ntr-un raport publicat de Carl Gooss[33], iar rezultatele complete ale săpăturilor au fost publicate de Mart�n Roska �n 1941[34] şi 1942[35]. Cunoştinţele acumulate �n urma acestor săpături sunt publicate �n mai multe studii, cel mai important fiind cel din 1884.[36] Jann�s M�llasz reia săpăturile �n Peştera Curată (1932), iar pe cele din Peştera Spurcată, �n acelaşi an.

Analiza materialelor arheologice descoperite şi a contextelor stratigrafice, relativ incerte, ce rezultă din aceste cercetări[37] l-au determinat pe C. S. Nicolăescu-Plopşor să �ntreprindă săpături sistematice aici, �n anii 1955 şi 1956.[38] El stabileşte succesiunea stratigrafică reală a sedimentului şi relaţia dintre piesele szeletiene şi cele mousteriene, �n cazul Peşterii Spurcate.[39] Nivelurile postpaleolitice din cele două peşteri de la Nandru (Curată şi Spurcată) aparţin culturilor Starčevo-Criş[40], Tiszapolg�r[41], Coţofeni[42] şi perioadei medievale.

Marin C�rciumaru, �n urma analizelor paleo-climatice, defineşte, pe baza studierii sedimentelor din cele două peşteri[43], complexul interstadial Nandru, care cuprinde două oscilaţii climatice: Nandru A şi Nandru B. Această definire este parte componentă a unui sistem cronologic integrat al Pleistocenului Superior din Rom�nia.[44]

�

�n hotarul comunei Boşorod aflăm Peştera Ponorici[45], iar la nord de Mureş cele de la Ardeu-Peştera Nr. 4[46], Prevăleni (Prăvăleni)[47], Meda[48], Beriu[49] şi Geoagiu Băi[50]. Una dintre cele mai interesante peşteri din judeţul Hunedoara, dispusă la nordul Mureşului, este Peştera Avenul cu incizii de la Gaura Cizmii.[51] �n această peşteră s-au descoperit fragmente ceramice Coţofeni. Pe pereţii peşterii se află desene incizate dispuse �n patru registre.[52]

�

Alt obiectiv cercetat �n urmă cu mai multe decenii este peştera din hotarul comunei Rom�neşti.[53] Cercetările de aici au fost �ntreprinse de M. Moga[54], Fl. Mogoşanu şi I. Stratan. �n această peşteră s-au descoperit urmele a mai multor culturi preistorice, din paleolitic p�nă �n perioada dacică clasică.

�n sf�rşit, trebuie să amintim � chiar dacă obiectivul este dispus oarecum excentric faţă de zona studiată � peştera de la Cioclovina[55]. Această peşteră a fost cercetată �n mai multe r�nduri de aproape toţi autorii citaţi p�nă �n acest moment.

Alte obiective de acelaşi tip se află la Federi (comuna Pui, judeţul Hunedoara).[56] Principalele peşteri de aici sunt cele de pe Coasta Vacii (peşterile I-III) şi cea numită Peştera Gaura Cocoşului.[57]

Tot �n zona comunei Pui, la Ohaba Ponor, se dezvoltă peştera Bordul Mare[58] şi peşterile de la Ponor.[59]

O altă peşteră din această zonă, amintită �n literatura de specialitate este cea de la Luncani.[60] Se mai aminteşte şi peştera locuită la Grădiştea de Munte.[61]

�

O nouă etapă de cercetare arheologică a peşterilor din munţii Poiana Ruscă s-a pornit o dată cu fondarea CSPH. Acesta, după o perioadă de peste două decenii de activitate, a reuşit să descopere, �nregistreze şi cerceteze speologic un număr de peste 50 de peşteri, avene şi abriuri �n zonă.[62]

�n perioada anilor 1982-1989 T. Mariş a realizat periegheze şi sondaje de mici dimensiuni, care nu au atins patul peşterilor.[63]

Ţin�nd cont de particularităţile zonei, precum şi de existenţa unui inimos grup de speologi amatori, T. Mariş iniţiază �n anii '80 cercetarea peşterilor cu urme arheologice aparţin�nd culturii Coţofeni din partea de sud-vest a Transilvaniei. Aceste cercetări au avut drept rezultat un articol �n care se prezenta nivelul atins �n acel moment din punct de vedere arheologic.

De atunci, av�nd �n vedere organizarea cu succes a unor ample cercetări speologice �n c�teva masive carstice din ţară, s-a g�ndit o strategie care să aibă ca rezultat un model de cercetare interdisciplinară a peşterilor, cu scop imediat pentru protejarea activă a depozitelor de peşteră şi instituirea unui schimb de informaţii şi idei �ntre diversele specializări interesate �n studiul peşterilor.

Pasul următor a fost cercetarea arhivei CSPH, atenţia noastră oprindu-se asupra părţii de est a munţilor Poiana Ruscă de unde, prin cercetări de suprafaţă, eliberări de depuneri recente sau mici sondaje, provin o serie de materiale arheologice publicate �n 1997.[64] Cu această ocazie s-a putut constata că, din punct de vedere speologic, numărul peşterilor şi abriurilor din zonă este de 55[65], majoritatea fiind fosile, uscate, de mici dimensiuni şi formate �n calcare sau calcare dolomitice.

După 1996 a �nceput un program sistematic de cercetare a munţilor Poiana Ruscă, inclusiv a peşterilor cu sedimente arheologice[66], cu scopul articulării informaţiilor oferite �ntr-un sistem care să răspundă la �ntrebări fundamentale legate de caracterul locuirii de peşteră, de relaţiile cronologice dintre materialele arheologice descoperite şi compararea acestora cu elementele de cultură materială furnizate prin studiul aşezărilor de suprafaţă (terasă), precum şi de sesizarea unor eventuale căi de comunicaţie şi relaţii de schimb �ntre comunităţile preistorice de o parte şi de alta a munţilor Poiana Ruscă.

�ncep�nd din 1997 s-au realizat primele sondaje �n aceste peşteri.[67] Această peşteră s-a dovedit a fi şi una dintre cele mai reprezentative cavităţi cu sediment arheologic pentru stratigrafia post-paleolitică, reprezent�nd cel mai edificator eşantion stratigrafic �ntre peşterile cercetate p�nă acum �n munţii Poiana Ruscă. �n cadrul aceluiaşi program s-au cercetat speo-arheologic şi peşterile de la Dumbrava-Peştera cu apă[68], Cerişor-Peştera Nr. 1[69], Ciulpăz-Bulgărelu[70] şi Nandru (Peştera Nr. 4 şi Peştera Joncţiunii).[71]

�

Peşterile cunoscute din munţii Poiana Ruscă sunt:

Bazinul Bega

Peştera Buzeica

�n această peşteră, ca şi �n alta neidentificată �n teren, s-au descoperit materiale arheologice din neolitic p�nă �n epoca bronzului.[72]

Peştera din Cioaca Birtului

Fl. Medeleţ a descoperit �n această peşteră materiale ceramice aparţin�nd culturii Coţofeni.[73]

�

Bazinul Căprionişca

Peştera lui Adi

Materialul arheologic descoperit �n această peşteră este dispărut. Acesta aparţinea, după c�te se pare, epocilor paleolitică, neolitică, eneolitică[74] şi medievală[75].

Peştera cu Monezi

�n această peşteră, neidentificată �n teren, s-au descoperit, �n anul 1875, aproximativ 80 de monede.[76]

Peştera Gaura Scrofii (Scroafei)

Peştera nu a fost identificată �n teren. Descoperirile aparţin epocilor preistorice.[77] V. Boroneanţ aminteşte două epoci istorice reprezentate aici: neolitic şi perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului (eneolitic final).[78]

Peştera lui Sinesie

Toporul realizat din piatră şlefuită descoperit aici aparţine, probabil, neoliticului.[79] V. Boroneanţ aminteşte aici un nivel neolitic şi altul medieval.[80]

�

Bazinul Nădrag

Peştera cu Aven (Peştera cu trei intrări)

�n această peşteră au fost identificate urme arheologice aparţin�nd culturii Coţofeni.[81]

�

Bătr�na-Peştera lui Bindea

Printr-o descoperire �nt�mplătoare s-a ajuns la un topor de gresie, şlefuit, cu gaură de fixare �n coadă. Piesa a fost descoperită la gura peşterii şi se află la MCDR Deva.[82]

�

Căprioara

�n peşterile din jurul localităţii s-au descoperit materiale ceramice aparţin�nd culturii eneolitice Coţofeni.[83]

�

Cerişor-Peştera Nr. 1 [84]

Peştera Nr. 1 se mai numeşte şi Peştera Mare sau Peştera de la Cerişor. Cavitatea este localizată �n versantul de dreapta al văii Runcului, la toponimul Dealul Romanului, la cca 650 m nord-est de satul Cerişor. Altitudinea relativă a peşterii este de 100 m, iar cea faţă de nivelul mării de 580 m.

Peştera Nr. 1 de la Cerişor este o cavitate de versant, av�nd două intrări, o dezvoltare de 125 m şi o denivelare de 16 m.

Cavitatea este cunoscută lumii speologilor relativ t�rziu, fiind descoperită şi cartografiată de membrii CSPH. După ce un lot de materiale arheologice de aici este publicat de I. Andriţoiu[85], T. Mariş iniţiază şi primele săpături arheologice.

�n primăvara anului 1999, �n cadrul Stagiului naţional de arheologie speologică, se practică un sondaj de verificare stratigrafică de 2 / 1 m, dispus la intrarea �n peşteră, �n zona iluminată natural (coordonatori C. Roman şi D. Diaconescu de la MCCH).

�n intervalul 11 iulie-10 august 2000 ULBS, MCCH şi CSPH duc la bun sf�rşit o săpătură arheologică compusă din două secţiuni, S₁ / 2000 cu dimensiunile de 7 / 1,50 m şi S₂ / 2000 cu dimensiunile de 10 / 1,50 m. Stratigrafia, complexele şi materialele arheologice descoperite cu acest prilej au fost deja publicate.[86] Materialele arheologice aparţin culturilor Turdaş, Coţofeni, Wietenberg, secolelor VIII-IX, XI-XIII şi XV.

�

Cerişor-Peştera Nr. 2

Această peşteră, denumită şi Peştera Mică, se află localizată �n partea de nord-est a localităţii Cerişor şi face parte, alături de Peştera Nr. 1 (Peştera Mare), de cur�nd publicată[87], dintr-un sistem carstic ce cuprinde, numai �n zona Cerişor � Lelese, 10 peşteri, abriuri şi avene.

Peştera Nr. 2 este situată mai jos dec�t Peştera Nr. 1, funcţionează �ntr-o etapă ulterioară, după ce apele din Peştera Nr. 1 au găsit alte căi de drenaj �n tendinţa lor de cobor�re spre nivelul de bază (suprafaţa piezometrică) al regiunii, respectiv valea Runcului.[88]

O dată cu cercetarea acestei zone carstice am observat, �n faţa Peşterii Nr. 2, urmele unui sondaj cu scop şi autor necunoscut, av�nd un contur neregulat. Din partea st�ngă a sondajului am recuperat fragmente ceramice aparţin�nd speciei semifine, de culoare brună şi cărămizie, bine arse, aparţin�nd culturii Coţofeni. Celelalte două fragmente ceramice pot fi atribuite după factură, decor, netezire şi lustruire culturii Wietenberg. Un fragment osteologic poartă urmele utilizării ca şi unealtă.

�n anul 2000 s-a degajat intrarea �n peşteră cu ajutorul unui sondaj arheologic, prilej cu care s-a descoperit material ceramic Coţofeni.[89]

�

Cerişor-Peştera Nr. 3

Peştera Nr. 3 este situată mai jos dec�t Peştera Nr. 1 şi funcţionează �ntr-o etapă ulterioară, după ce apele din Peştera Nr. 1 au găsit alte căi de drenaj �n tendinţa lor de cobor�re spre nivelul de bază (suprafaţa piezometrică) al regiunii, respectiv valea Runcului.[90]

Cercetări efectuate �n anul 2000 arată că această peşteră este locuită �n vremea culturii Coţofeni.[91]

�

Cerişor-Peştera Cauce [92]

Peştera se află �n partea de nord�nord-est a satului Cerişor, la cca. 1,5 km de localitate, accesul făc�ndu-se pe un drum de ţară, practicabil tot timpul anului, care străbate platoul Cerişor � Lelese spre nord-est.

Un alt drum de acces� se face pe Valea Runcului, depăşindu-se marginea vestică a satului Govăjdie cu 3 km, iar apoi se urcă pe versantul din dreapta al r�ului cca 3 km pe o potecă accesibilă tot timpul anului.

Distanţa� la care se află peştera faţă de oraşul Hunedoara este de 10 km pe traseu aerian. Terestru obiectivul se situează la cca 14 km (pe traseul căii ferate Hunedoara � Govăjdie, apoi pe Valea Runcului) şi la 25 km pe traseul ce urmează şoseaua Hunedoara � Teliucu Superior � Govăjdie � Valea Runcului.

Peştera se află la partea superioară a versantului din dreapta al Văii Runcului, la cca. 4 m diferenţă de nivelul platoului Cerişor � Lelese, �n partea nord-estică a acestuia.

Zona �n care se cantonează peştera este dominată de pereţi aproape verticali pe o lungime de cca 250 m, av�nd o �nălţime de cuprinsă �ntre 5 şi 12 m, din loc �n loc apăr�nd mici abriuri �n partea estică a intrării �n peşteră. Versantul� este puternic �mpădurit, ca toată Valea Runcului, iar platoul este ne�mpădurit, aici cresc�nd doar arbuşti. �n ceea ce priveşte sursele de apă, acestea pot fi găsite numai la baza versantului, pe r�ului Runc, pe platou neexist�nd nici o sursă de apă �n afară de cea pluvială.

Accesul �n peşteră. Cea mai facilă cale de acces este de a se cobor� de pe platou venind dinspre partea estică a intrării, urmărind baza peretelui calcaros, se ajunge la o intrare de mici dimensiuni, formată prin prăbuşirea plafonului peşterii, transform�nd-o pe aceasta �ntr-un abri. O altă cale de acces este din Valea Runcului urc�ndu-se versantul.

Toponimicul acestei peşteri, Cauce, provine de la faptul că, �n vechime, pe suprafaţa sedimentului existau c�teva mici bazinete, ce aveau forma caucului. �n acestea apa se aduna, fiind adunată din picăturile provenite din tavanul peşterii. Apa rezulta din apa de infiltraţie sau din cea pluvială. �n prezent, aceste bazinete nu mai există, ele colmat�ndu-se prin depunerile de carbonat de calciu, nemaifiind alimentate cu apă.

�n ideea protejării peşterii, �n ansamblu ei, at�t din punct de vedere speologic, c�t şi arheologic, s-a decis � �ntruc�t sedimentul nu era deranjat � ca peştera să intre �n conservare p�nă la momentul �nceperii studierii sistematice a acesteia. Cu această ocazie peştera este cartată, iar �n a doua jumătate a lunii august 1994 s-au recoltat fragmente ceramice, osteologie şi un tipar din gresie pentru turnarea obiectelor din metal de pe �ntreaga suprafaţă a peşterii. �n paralel s-a practicat de către speologi un mic sondaj (0,50 / 0,50 m), �n centrul abriului, pentru verificarea dimensiunilor nivelurilor arheologice de depunere, acesta ad�ncindu-se la aproximativ 0,40 m ad�ncime. Datele erau necesare pentru completarea fişei de anunţ şi confirmare pentru nou-descoperita peşteră. �ntregul lot de material arheologic descoperit a fost donat spre studiere prof. T. Mariş. Artefactele nu au fost cuprinse �n listele-inventar ale muzeului şi au fost pierdute la scurt timp de la donare. Tot �n acest interval, speologii au observat fragmente ceramice aparţin�nd culturilor Coţofeni, Wietenberg şi evului mediu timpuriu, at�t pe panta ce duce la intrarea �n peşteră, c�t şi �n dreptul unui mic abri din faţa zonei caracterizate prin mari blocuri de incaziune.

Această peşteră, prin informaţiile pe care le-a furnizat privitor la preistoria ţinutului Pădurenilor, reprezintă un semn al eforturilor depuse de membrii CSPH �n studiul zonei carstice din munţii Poiana Ruscă prin peste 20 de ani de activitate speologică.

Stratigrafia peşterii este următoarea:

Neoliticul timpuriu

Nivelul aparţin�nd culturii Starčevo-Criş este de culoare brună şi parţial brun-gălbuie, cu grosime care variază �ntre 2 şi 30 cm, grosimea minimă a acesteia fiind prezentă �n capătul de NV al suprafeţei. Acest nivel continuu, ce suprapune prundişul care reprezintă patul peşterii, conţine �ntr-o cantitate apreciabilă fragmente de dolomită calcaroasă desprinse din tavanul şi pereţii acesteia. Materialele ceramice şi osteologice se concentrează �n zona secţiunii S I / 1998-1999 p�nă �n dreptul unui bloc de calcar cu �nălţimea de 0,65 m şi lungimea de 2,55 m, care barează accesul spre peştera propriu-zisă, cre�nd o compartimentare naturală a acesteia.

Majoritatea materialului arheologic Starčevo-Criş este cuprins �n cadrul caroului 3 unde, la baza blocului descris mai sus, s-a surprins o �ngroşare sensibilă a nivelului, care cuprinde o lentilă de chirpici, de culoare cărămizie, poros şi slab ars. Aceste elemente, completate de o umiditate ridicată, determină friabilitatea ridicată a acestui material arheologic.

Plasate pe prundişul peşterii şi sub această lentilă se află materiale ceramice �ncadrabile orizontului cronologic relativ contemporan cu fazele IC-IIA ale complexului cultural Starčevo-Criş. Nu s-a sesizat vreo diferenţă cromatică �n nivelul neolitic timpuriu din această peşteră. Materiale ceramice şi osteologice Starčevo-Criş apar şi �n caroul 5, �nsă aici sunt �n asociere cu materiale eneolitice. Stratigrafia verticală a acestui carou este puternic deranjată, p�nă la prundişul peşterii, de o groapă, aparţin�nd culturii Wietenberg.

Materiale arheologice aparţin�nd neoliticului dezvoltat nu se găsesc sub forma unui nivel continuu, din punct de vedere cromatic şi al conţinutului �n artefacte, ci doar suprapun�nd stratul Starčevo-Criş, ele fiind dispuse �n zona caroului 3, primele două carouri fiind ocupate de blocuri de dolomită şi de importante depuneri de calcit.

Neoliticul t�rziu

1. Nivelul corespunzător culturii Turdaş este alcătuit din 3 secvenţe cromatice: �n zona carourilor 1-2 predomină albul reprezentat prin depuneri masive de calcit compact; �n zona profilului de NV a suprafeţei, �n caroul 3, predomină brun-roşcatul, solul fiind af�nat, cu puţin nisip �n compoziţie, iar �n caroul 5 culoarea este brun-gălbuie, nivelul fiind secţionat de o groapă Wietenberg.

Materialele arheologice se găsesc concentrate spre peretele sinuos al peşterii (inclusiv ceramica pictată), multe dintre forme fiind �ntregibile. Nu s-a putut sesiza existenţa unui nivel de călcare propriu-zis datorită structurii lipsite de densitate a sedimentului acestui nivel.

Eneoliticul

1. Singurele materiale ceramice aparţin�nd culturii Petreşti sunt plasate la partea superioară a stratului turdăşean, observaţiile stratigrafice consemn�nd plasarea celor din urmă spre zona peretelui sinuos al peşterii, neput�ndu-se vorbi, �n sectorul studiat de noi, de un strat Petreşti continuu.

2. Nivelul Tiszapolg�r are �ntre 10-20 cm grosime şi este de culoare brun-cenuşie, pe alocuri gălbuie. Alveolările din strat sunt de culoare brun-castanie av�nd �n compoziţie cenuşă compactă, cărbune şi puţină piatră. Şi acest nivel are o consistenţă slabă. Baza nivelului Tiszapolg�r este marcată de o lentilă de cenuşă � cu o grosime de p�nă la 3 cm � rezultată �n urma arderi intenţionate a nivelului de călcare iniţial. Această operaţiune s-a putut realiza pentru a diminua umiditatea existentă �n cavitate. Constatarea, documentată şi de existenţa depunerilor masive de CaCO₃, poate fi confirmată �n urma unui studiu privitor la paleoclima acestei zone carstice. Nivelul Tiszapolg�r cuprinde resturile unor vetre de foc deschise, chiar suprapuse, const�nd din aglomerări de material ceramic, oase, cenuşă şi cărbune. Lipsesc complexele majore, albierile existente fiind rezultate �n urma tasării, acestea conţin�nd acelaşi material arheologic ca şi cel existent �n startul de cultură. �n cadrul carourilor 3 şi 5 apar gropile unor st�lpi. Acestea au umplerea uşor diferită dec�t cea a nivelului propriu-zis.

3. Orizontul ceramicii cu toarte pastilate nu este reprezentat stratigrafic de un nivel sesizabil cromatic, depunerile, artefactele descoperite, �n marea majoritate resturi ceramice, suprapun�nd nivelul Tiszapolg�r şi document�nd o folosire de foarte scurtă durată a acestei peşteri.

4. Cea dint�i observaţie stratigrafică care se impune �n cazul culturii Coţofeni este legată de grosimea stratului de cultură, �ntre 0,15-0,25 m, marcat de lentile de cenuşă, resturi de dolomită calcaroasă şi vetre deschise. Nivelul nu are o culoare unitară, av�nd mai multe nuanţe, �n general deschise, plec�nd de la alburiu, alb-gălbui, gălbui-roşcat, p�nă la cenuşiu deschis. Acest nivel se remarcă printr-o structură mai densă datorată prezenţei unor cantităţi reduse de nisipului şi a fragmentelor de dolomită calcaroasă.

Epoca bronzului

Cultura Wietenberg este reprezentată de un strat cu dimensiuni apreciabile, dominat de culori din gama brunului, cu mult material arheologic. Acest strat este extrem de granulos, fiind marcat de trei complexe majore (gropi) şi vatra V₁ / 1999.

Primul dintre acestea � M₁ / 1998 �, marchează baza nivelului inferior Wietenberg, orizont care include şi groapa G₁ / 1998-1999, de mari dimensiuni, pe care secţiunea S I / 1998-1999 o secţionează complet.

La al doilea morm�nt � M₂ / 1998 � nu s-a putut delimita foarte clar nivelul de pornire şi delimitarea gropii morm�ntului.

Al treilea complex este o groapă fără o utilitate bine definită.

Vatra notată de noi cu sigla V₁ / 1999, a fost surprinsă la ad�ncimea de 0,30 m de la actualul nivel de călcare, av�nd o formă circulară, nefiind amenajată cu piatră. S-a constatat faptul că vatra era compusă dintr-un nivel de ardere reprezentat printr-un strat de cenuşă, de p�nă la 5 cm grosime, av�nd �n compoziţie şi fragmente ceramice de mici dimensiuni.

Mormintele

M₁ / 1998 a fost descoperit �n S I / 1998-1999, �n caroul 2, la ad�ncimea de 1,00 m faţă de nivelul actual de călcare. Groapa, ale cărei contururi au putut fi bine observate şi delimitate, avea �n secţiune o formă circulară ce nu depăşea diametrul de 0,65 m. Ea pornea din nivelul Wietenberg şi penetra depunerile purtătorilor culturilor Coţofeni şi Tiszapolg�r, săparea şi umplerea acesteia antren�nd materiale mai vechi, ceramica abund�nd �n umplutura inferioară a gropii.

Decedatul era aşezat �n poziţie chircită extrem de accentuată, culcat uşor pe partea dreaptă, cu privirea spre est. Fundul gropii a fost marcat de un pat de dolomită şi fragmente ceramice de mici dimensiuni, inventarul propriu-zis al morm�ntului const�nd din două pandantive care s-au descoperit la g�tul decedatului. Nu au fost sesizate alte elemente complementare de ritual (ocru, cărbune etcultura).

M₂ / 1998 a fost descoperit odată cu excavarea casetei C₂ / 1998, la 0,52 m ad�ncime de la nivelul actual de călcare şi a fost deranjat p�nă la ad�ncimea de 0,40 m de o groapă actuală, ce nu a putut permite sesizarea formei gropii morm�ntului şi a nivelului iniţial de săpare, morm�ntul fiind practicat �n nivelul aferent culturii Wietenberg.

Poziţia primară a oaselor şi a inventarului par să fi fost deranjate �ncă din preistorie, deoarece �n zona craniului a fost descoperit, fără a fi �n conexiune anatomică cu acesta, un humerus uman. Privirea decedatului era orientată spre nord-vest, fiind aşezat pe partea st�ngă. Cercetarea integrală a secţiunii S I / 1998-1999, nu a furnizat elemente adiacente, �n ceea ce priveşte acest morm�nt. Contextul general al descoperirii ar putea susţine ideea unei depuneri rituale, această practică funerară coexist�nd cu �nhumarea propriu-zisă.

Unele materiale arheologice ce suprapun depunerile aparţin�nd bronzului t�rziu, dispuse �ntr-un nivel diferenţiat din punct de vedere al cromaticii, par a fi mai t�rzii, hallstattiene. Ceramica nivelului este săracă din punct de vedere al formelor şi ornamentelor.

�

Epoca medievală

Materialele specifice acestui orizont cronologic marchează o folosire pasageră a peşterii, concretizată prin prezenţa unor fragmente ceramice. Ele se plasează �n cadrul aceluiaşi nivel cromatic cu artefactele hallstattiene, culoarea predominantă fiind maron. Nivelul se remarcă printr-o granulaţie mai mică, acesta cuprinz�nd şi resturi de rădăcini contemporane nouă.

�

Resturi ale activităţii metalurgice

Tiparul nr. 1 a fost descoperit fragmentat �n două piese, acestea rezult�nd �n urma unor momente de lucru diferite. Partea de turnare a tiparului � aceasta fiind secţionată pe grosime � a fost descoperită cu ocazia cercetării de suprafaţă din primăvara anului 1998. Partea inferioară a piesei a rezultat �n urma excavării casetei C₂ / 1998 şi a fost descoperită la ad�ncimea de 0,40 m de la nivelul actual de călcare, �n cadrul nivelului Wietenberg.

Tiparul Nr. 2 provine dintr-o albiere surprinsă la baza nivelului aparţin�nd culturii Wietenberg, �n caroul 2 al secţiunii S I / 1998-1999. Alături de acesta erau şi fragmente ceramice Coţofeni, care par a fi ajuns aici �nt�mplător.

�

Cerişor-Peştera Nr. 4, �De la Crăciuneasa"

Această cavitate este plasată la sud de satul Cerişor, la extremitatea exploatării de suprafaţă de la Crăciuneasa, făc�nd parte dintr-un ansamblu de peşteri mici, săpate �n calcare dolomitice.

Prin consultarea arhivei CSPH nu am putut constata existenţa unor lucrări speologice sau arheologice.

Recuperarea, �n anul 1999, unei părţi a arhivei CSSH a arătat, �n primul r�nd, faptul că peştera avea o altă formă, din punct de vedere topografic, alte dimensiuni şi, �n al doilea r�nd, că aici se efectuase un sondaj arheologic, cu dimensiuni neprecizate din cauza lipsei scalei.

Ulterior, după �confirmarea� acestui sondaj, am reuşi identificarea � �ntre materialele arheologice de la Zlaşti-Gruniul lui Moş � unui lot ceramic purt�nd precizarea Peştera de la Crăciuneasa. Materialul ceramic se poate �ncadra, după factura nisipoasă, culorile deschise (cărămiziu, gălbui), netezirea bună, tehnicile de decor (�mpunsături succesive, benzi din linii haşurate, decor de tip �schelet de peşte� etcultura) culturii Coţofeni, faza a treia.

�

Chergheş-Peştera Măgura

Din această peşteră provine un lot restr�ns de ceramică aparţin�nd culturii Coţofeni. Materialele arheologice au fost descoperite �n urma unor cercetări speologice.[93]

�

Ciulpăz-Peştera Bulgărelu

M. Roska aminteşte materiale arheologice, aparţin�nd eneoliticului şi epocii bronzului, provenind din această peşteră, aflate �n cadrul Depozitului numismatic şi arheologic al MNIT. �n acelaşi timp, afirmă faptul că peştera este răscolită de căutătorii de comori.[94]

�nainte de anul 1986, o echipă de speologi ai CSSH, recoltează de la suprafaţă, materiale ceramice �ncadrabile culturii Coţofeni, perioadei hallstattiene, nuclee de silex cu urme de cioplire, un fragment de pinten şi o cute din gresie.[95]

�n anul 1989, un grup de cercetători format din I. Andriţoiu, Fl. Draşovean şi c�ţiva speologi au practicat un sondaj �n partea terminală a sălii mari a peşterii, cu dimensiunile de 3 / 2 m. Aceste dimensiuni au fost deduse de noi �n anul 1999, cu ocazia primei vizite de informare şi cercetare �n această cavitate. Săpătura s-a ad�ncit p�nă la 1,60 m şi s-a oprit pe un nivel format din dolomit calcaros. Materialele arheologice rezultate �n anul 1989 nu se regăsesc �n depozitele MCDRD, chiar dacă autorii săpăturii afirmă acest lucru, şi nici la MCCH.

�n vara anului 2001 s-a �nceput cercetarea sistematică a sedimentului arheologic de aici, sub egida ULBS şi a MCCH. Cercetarea a constat �n trasarea unei casete de 4 / 2 m (notată cu sigla C₂ / 2001) dispusă �n st�nga intrării. Stratigrafia peşterii are următoarele unităţi: nivel eneolitic, nivel de epoca bronzului, nivel hallstattian, nivel dacic şi nivel din Evul mediu.[96]

�

Crăciuneşti-Peştera Balogu

�n această peşteră s-au descoperit �urme mousteriene�.[97] V. Boroneanţ aminteşte urme arheologice paleolitice şi eneolitice.[98]

�

Crăciuneşti-Peştera cu trei intrări

Materialele ceramice descoperite aici sunt deosebit de variate. Ele reprezintă cultura Coţofeni, Hallstattul timpuriu şi partea timpurie a epocii medievale.[99]

�

Crăciuneşti-Peştera Groapa Lupului (Gaura Lupului)

Descoperirile arheologice de aici sunt foarte diverse �ntinz�ndu-se, ca epoci istorice, din �paleolitic p�nă �n perioada prefeudală�.[100] V. Boroneanţ aminteşte epocile paleolitic şi modernă.[101]

�

Crăciuneşti-Peştera Şura de Jos

Aici s-au descoperit urme aurignaciene şi eneolitice.[102]

�

Dumbrava-Peştera cu Apă [103]

Această cavitate se află pe valea Roatei, �n amonte de satul Nandru. Este o peşteră activă, cursul de apă existent fiind tributar r�ului Petac. Urmărind interese strict speologice, cavitatea a fost golită, materialul arheologic fiind recoltat de la gura peşterii şi de pe pantele versantului pe care se află aceasta. După cum se va vedea �n r�ndurile următoare această peşteră pare a fi fost una dintre cele mai bine locuite din zona munţilor Poiana Ruscă, ignoranţa unor oameni priv�ndu-ne de cunoaşterea modului de locuire a acesteia.

Materialul arheologic aparţine la mai multe epoci: Starčevo-Criş[104], Coţofeni[105], Wietenberg[106], Halltattului timpuriu, Basarabi[107] şi perioadei dacice clasice[108].

�n apropiere de peşteră se exploatau zăcăminte de fier �n epoca romană.[109]

�

Godineşti-Peştera de Sus

�n această peşteră există materiale ceramice aparţin�nd culturii Coţofeni.[110]

�

Govăjdia-Peştera de la cruce

La intrarea �n peşteră, dar şi către fundul acesteia, s-au descoperit materiale ceramice aparţin�nd culturii Coţofeni.[111]

�

Hunedoara-Peştera Nr. 1

Av�nd �n vedere corelaţia informaţiilor oferite de două studii ce ating peşterile l�ngă Hunedoara, putem conchide �n lipsa materialelor arheologice şi a altor surse bibliografice clare că Peştera Nr. 1 de la Hunedoara a fost folosită pentru locuit �n vremea purtătorilor culturii Coţofeni.

�

Hunedoara-Peştera Nr. 2

A doua peşteră a fost cercetată integral din punct de vedere speologic şi arheologic �n toamna anului 1999 de către C. Roman, R. Breban şi L. Caramalău. Doar �n zona intrării a apărut material ceramic care poate fi �ncadrat, după factură, culturii Coţofeni.

Existenţa unor materiale ceramice eneolitice este confirmată şi de menţiuni mai vechi.

�

Nandru-Peştera Curată [112] şi Peştera Spurcată

�n Dealul Peşterilor de pe V. Nandrului se află două peşteri care au fost cercetate arheologic, Peştera Curată şi Peştera Spurcată (numite şi Peştera de Jos sau Peştera Mare şi Peştera de Sus sau Peştera Mică). Primele săpături �n aceste peşteri au fost efectuate �n anul 1877 de baroneasa Z. von Torma, iar descoperirile au fost prezentate �ntr-o expoziţie la Sibiu şi printr-un raport publicat de C. Gooss[113], rezultatele complete fiind publicate mult mai t�rziu de M. Roska[114]. După alţi ani de cercetări urmează cea mai completă abordare a peşterilor, cea a lui C. S. Nicolăescu-Plopşor.[115]

Materialele arheologice descoperite aici aparţin paleoliticului, neoliticului, eneoliticului şi perioadei medievale.[116]

�

Nandru-Peştera Nr. 4

Din descrierile lui G. T�gl�s rezultă că a efectuat săpături arheologice �n �Peştera numărul IX din Dealul Pietricele, situată vizavi de Dealul Peşterii�[117] şi �n Peştera Curată (numită şi Peştera Mare). Topografierea şi cartarea acestei zone carstice, completate de atente cercetări de teren, identifică Peştera Nr. 4 cu Peştera Nr. IX a lui G. T�gl�s. Nu s-au putut observa, �nsă, vechile săpături, singurele materiale descoperite la suprafaţă fiind c�ţiva galeţi de cuarţit şi fragmente ceramice aparţin�nd culturii Coţofeni.

�

Nandru-Peştera Joncţiunii [118]

Noile cercetări �ntreprinse �n Cheile Nandrului au dus la descoperirea �ncă unei peşteri cu urma de locuire, Peştera Joncţiunii. Aceasta se situează la intrarea dinspre Nandru �n cheile amintite, �ntr-o bordură de calcare, la partea superioară a acesteia.[119] De la intrarea �n chei (unde se află Peştera Curată şi Peştera Spurcată) se parcurg circa 200-250 m, pe aceeaşi curbă de nivel cu peşterile respective şi descoperim obiectivul arheologic menţionat. Cavitatea are trei �ncăperi, apropiate una de cealaltă. Numele acesteia provine de la faptul că toate �ncăperile comunică �ntre ele printr-o reţea de galerii greu accesibile.

Periegheza efectuată �n luna decembrie 1998 a dus la descoperirea unor materiale ceramice preistorice (epoca neolitică şi a bronzului) şi medievale � sau chiar de epocă modernă.

�

Peştera Rom�neşti (Peştera cu Apă, Peştera Mare de la Fereşti, Peştera Rom�neşti-Fereşti, Rumunyest-barlang, Facsadi-barlang)

�n bibliografia de specialitate se amintesc mai multe categorii de descoperiri.[120] �n primul r�nd constatăm apariţia unor materiale paleolitice la ad�ncimea de 3,20 m. Mai apoi s-au descoperit materiale arheologice aparţin�nd culturilor Tiszapolg�r şi orizontului cultural Herculane II-III � Pecica-Şanţu Mare � Cheile Turzii. De asemenea, s-a mai descoperit o locuire sezonieră aparţin�nd culturii Coţofeni III (�n acest nivel s-a descoperit şi o brăţară de cupru. Alte epoci reprezentate aici sunt cea a bronzului (cultura Balta Sărată) şi epoca fierului (cultura Basarabi, perioada dacică).[121]

Materialele publicate arată că aici s-ar afla una dintre cele mai cuprinzătoare stratigrafie de peşteră din zona munţilor Poiana Ruscă. Săpăturile ultimilor ani nu confirmă dec�t parţial această supoziţie.

�

Runcu Mare-Peştera nr. 1 [122]

Materialele arheologice provin din cercetarea suprafeţei de călcare a peşterii.

Din această peşteră provin piese numeroase care aparţin epocii neolitice sau eneolitice[123], Coţofeni[124], Basarabi[125] şi epocii dacice clasice[126].

�

Teliucu Superior-Peşteră

E. K�vari identifică această peşteră �n 1911 ceramică eneolitică şi recentă. �n ciuda eforturilor noastre nu am reuşit identificarea acestei peşteri, exist�nd posibilitatea ca sectorul ocupat de această cavitate să fi fost obiectul intenselor exploatări miniere de după anii '50.[127]

�

Din această scurtă �nşiruire rezultă faptul că o mare parte dintre peşterile ce s-au format �n munţii Poiana Ruscă poartă urme de locuire omenească. Trebuie să ţinem seama, �nsă, că numărul posibil al acestora trebuie să fi fost mult mai mare dacă vedem observaţia după care majoritatea carierelor de aici s-au dezvoltat prin exploatarea galeriilor naturale ale peşterilor. Implicit, �n consecinţă, multe peşteri au dispărut �n urma exploatării carierelor.

Foarte important � şi legat nemijlocit de descoperirile din Peştera Nr. 2 din Valea Voichii � este faptul că �n majoritatea peşterilor există o locuire � uneori foarte consistentă �, aparţin�nd culturii Coţofeni. Această observaţie ne face să afirmăm că natura ocupaţiilor din epocă (creşterea animalelor, v�nătoare, realizarea uneltelor de piatră, culesul fructelor din natură), dar şi unele caracteristici ale climei (răcirea acesteia), au făcut ca purtătorii culturii de tip Coţofeni să locuiască � �n mare parte � �n peşteri.

Descoperirile de la Roşcani se �nscriu, după c�te se poate observa, �ntre caracteristicile fazei clasice (III) a acestei culturi.[128]

�

Caracteristicile locuirii omeneşti din zona Roşcaniului sunt mult mai uşor de �nţeles c�nd le integrăm �ntre cele deja cunoscute pe valea Mureşului şi de jur-�mprejurul munţilor Poiana Ruscă.

Colectivul de cercetare arheologică a acestei zone a căutat să fixeze �n teren şi principalele situri aflate �n aer liber, �n apropiere imediată sau mai depărtată peşterile amintite anterior. Astfel că s-au descoperit, �redescoperit� sau, mai bine zis, verificat, mai multe c�mpuri cu urme arheologice.

Vom �nşirui � din nou � principalele aşezări dispuse pe culoarul Mureşului şi pe laturile de est şi vest a munţilor Poiana Ruscă. Bine�nţeles că vom accentua asupra locuirilor Coţofeni sau a altora apropiate �n timp de această cultură a eneoliticului final.

Principalele descoperiri sunt:

Almaş Sălişte-�n Săcări, comuna Zam

Descoperirile de aici aparţin culturii Coţofeni.[129]

�

Almaşu Mic-Sub Coasta Buciumului punctul R�pă

Aici s-au descoperit vestigii romane, iar peste p�r�u au apărut urme preistorice.[130]

�

Ardeu, comuna Balşa

Din hotarul localităţii provin materiale Coţofeni.[131]

�

Baia de Criş, oraş

Din descoperirile mai vechi cunoaştem materiale ceramice Coţofeni.[132]

�

Banpotoc, comuna Hărău

De aici provin materiale ceramice Coţofeni.[133]

�

Baru-Biserică şi Măgura, comună

Din aceste puncte provin materiale ceramice Coţofeni III.[134]

�

Băiţa, comună

�n hotarul acestei localităţi s-au descoperit materiale arheologice Coţofeni.[135]

�

B�rcea Mare, comună

La intrarea �n localitate dinspre S�ntandrei, �n dreapta şoselei, �ntre aceasta şi r�ul Cerna, au fost culese, din terenul arabil, fragmente ceramice aparţin�nd culturii Coţofeni şi epocilor hallstattiană, romană şi medieval timpurie (sec. V-VI).[136]

�

Boholt-Ciuta, comuna Şoimuş

�n săpăturile lui I. Andriţoiu au apărut materiale ceramice Coţofeni.[137]

�

Boiu-Măgulicea, comuna Rapoltu Mare

Săpăturile lui I. Andriţoiu au dus la descoperirea unor materiale arheologice Coţofeni.[138]

�

Boş-Pă şes, sat, aparţinător municipiului Hunedoara.

Situl arheologic este plasat la N-NV de sat, pe o terasă joasă ce mărgineşte un mic afluent de st�nga, cu albie meandrată, al p�r�ului Zlaşti.

Materialul ceramic s-a recoltat pe o suprafaţă de cca. 300 m². Din punct de vedere cultural acesta se �ncadrează culturii Coţofeni şi � posibil � bronzului timpuriu.

Periegheza a fost efectuată de C. Roman şi D. Diaconescu (MCCH) �n luna martie a anului 2001.

Locul de depozitare al materialului arheologic este MCCH.

�

Boşorod, comună

Materialele arheologice aparţin�nd culturii Coţofeni au fost publicate din anul 1955.[139]

�

Bretea Mureşană-Măgura S�rbilor, comună

�n săpăturile lui I. Andriţoiu şi M. Rotea s-au descoperit materiale arheologice Coţofeni.[140]

�

C�rjiţi-Grohotea sau Grohote, comună

Din punctul menţionat, identificat de Z. von Torma �n 1876, provin materiale arheologice (ceramică şi piese litice) atribuite neoliticului şi eneoliticului.[141]

Din alte surse bibliografice reiese faptul că locuirea preistorică este suprapusă de o aşezare romană.[142]

�

Cerişor, comuna Lelese

Aşezarea este situată la SE de satul Cerişor, pe o şa �mpădurită, ocup�nd o suprafaţă de cca. 250 m².

Materialul arheologic recoltat aparţine fie culturii Coţofeni, fie unei etape a bronzului timpuriu. Periegheza prin care s-a descoperit aşezarea a fost organizată �n cadrul Stagiului de arheologie speologică din 2 mai 2000.

�

Chergeş, comuna C�rjiţi

De aici provine un depozit de bronzuri (colier, 4 brăţări, fragmente de spirale de bronz, o turtă, 3 bucăţi din obiecte de formă conică, sparte), alături de un obiect aflat la British Museum. Depozitul este datat Ha A₁ şi aparţine seriei Cincu-Suseni.[143]

�

Cinciş-Casa Albă, comuna Teliucu Inferior

Punctul cu descoperiri arheologice a fost localizat pe plaja din dreptul construcţiei. Ceramica se poate �ncadra �n cultura Wietenberg şi perioada dacică clasică.[144]

�

Cinciş-Motel, comuna Teliucu Inferior

Aşezarea preistorică de aici a fost descoperită printr-o periegheză efectuată �n luna decembrie a anului 1998. Pe o limbă de păm�nt, actualmente livadă de pruni, prelungită �n apa lacului şi form�nd o plajă au fost descoperite fragmente ceramice care, după factură, ardere şi ornamente, pot fi atribuite culturii Coţofeni.[145]

�

Cinciş-Popeasca N, comuna Teliucu Inferior[146]

Staţiunea neolitică se află pe malul din dreapta al Cernei, pe o terasă �naltă (actualmente joasă faţă de oglinda lacului de acumulare), �n apropiere de villa rustica cunoscută din literatura de specialitate.

Locuirea preistorică a fost identificată �n anul 1999 de C. Găină şi cercetată printr-o periegheză de C. Roman, D. Diaconescu (MCCH) şi acelaşi C. Găină (�Siderurgica� S.A. Hunedoara), locuirea extinz�ndu-se pe o suprafaţă de circa 300 m².

Materialul ceramic descoperit este degresat cu nisip fin şi m�l (pentru specia fină) şi nisip cu granulaţie mare pentru celelalte categorii. Culorile ceramicii sunt cărămiziul şi cărămiziul-gălbui.

După caracteristicile materialului redus numeric şi foarte fragmentar, putem �ncadra aceste materiale ceramice culturii Petreşti.

�

Ciulpăz, comuna Peştişu Mic

�n urma cercetărilor de suprafaţă din 20 noiembrie 1986 efectuate de T. Mariş au fost recoltate din arealul satului fragmente ceramice preistorice. Ele apar �n registrul inventar al MCCH, fără specificarea toponimicului. Piesele nu se mai regăsesc �n cadrul actualei colecţii a muzeului.

�

Cioclovina-V�rful Ţ�fla, comuna Boşorod

De aici provin materiale ceramice Coţofeni.[147]

�

Ciopeia-Purcăreţu, comuna S�ntămărie Orlea

Materiale arheologice Coţofeni au fost descoperite şi �n acest punct.[148]

�

Cozia-cota +686, comuna Almaş

De aici provin materiale ceramice Coţofeni.[149]

�

Cristur, municipiul Deva

Materialele Coţofeni de aici se află la MCDR Deva.[150]

�

Deva-Dealul Cetăţii, Ceangăi, Str. Lenin, municipiu

�n punctele �nşiruite s-au descoperit materiale ceramice Coţofeni.[151]

�

Federi, comuna Pui

Din hotarul localităţii provin materiale ceramice Coţofeni.[152]

�

G�nţaga-D�mbuleanu

Materialele ceramice Coţofeni de aici au fost semnalate �n mai multe r�nduri.[153]

�

Geoagiu, comună

Materialele arheologice Coţofeni descoperite �n localitate au fost publicate de P. Roman.[154]

�

Ghelar, comună

De pe teritoriul localităţii provine ceramică preistorică şi fragmente de urne �villanoviene�.[155]

Epocii romane �i aparţin abatajele subterane şi gropile de redus minereu din mina principală de la Ghelar, exploatările de aici continu�nd p�nă �n secolul XIX.[156]

�

Govăjdie, sat, comuna Ghelar

�n hotarul satului este semnalată, fără alte precizări, o cetate dacică.[157]

�n anii '80 �n zona de platou adiacent versantului din dreapta al r�ului Sohodol, la cca 800 m V de furnalul de la Govăjdie, a fost descoperit un topor perforat, de mari dimensiuni, din gresie metamorfozată. Piesa a fost �n custodia CSPH, după acea dată fiind donată MCCH. �n prezent, piesa a dispărut.[158]

�

Haţeg-Staţia fitosanitară

De aici provin materiale ceramice Coţofeni.[159]

�

Hăşdat, municipiul Hunedoara[160]

Staţiunea arheologică se află �n partea de E a localităţii Hăşdat, pe o terasă uşor �nclinată ce este mărginită spre dreapta de un mic p�r�u variabil ca debit.

Materialele provenind din acest punct se află �n colecţiile Muzeului Naţional de istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, modul �n care au ajuns aici fiind necunoscut. �n anul 1986, T. Mariş efectuează aici � pe l�ngă cercetări de suprafaţă � şi două sondaje arheologice, parte din material păstr�ndu-se �n colecţiile muzeului, demonstr�nd că �n zona cercetată stratigrafia are 0,50 m grosime.

Staţiunea este �redescoperită� �n anul 1998, c�nd, cu ocazia unor cercetări de suprafaţă, au fost sesizate numeroase materiale arheologice pe o suprafaţă de aproximativ 350 m².

Pe v�rful platoului s-au identificat sute de aşchii de cuarţit legate, probabil, de existenţa unui atelier de prelucrare dintr-o epocă neprecizată datorită materialului atipic.

Materialul ceramic cel mai timpuriu aparţine culturii Coţofeni (factură grosieră, degresat cu nisip şi pietricele, netezire bună, ornamentat cu şiruri de impresiuni dispuse �n şiruri orizontale), faza a treia. Un alt lot ceramic este �ncadrat �n epoca timpurie a bronzului (factură semifină şi uzuală, culoare brună şi brun-gălbuie, decor cu măturica, buze manşonate). Cea mai importantă locuire aparţine culturii Wietenberg şi se remarcă printr-o ceramică aparţin�nd speciilor fină, semifină şi uzuală, �n general lustruită. Din punctul de vedere al formelor predomină străchinile cu buza arcuită şi străchinile cu buza lobată, forme completate cu un fragment de fund inelar. Repertoriul ornamental cuprinde canelurile late, �nguste, dispuse vertical, oblic sau �n arcade, benzi incizate �n tehnica �Zahnstenpelung� sau decorate cu benzi distanţate. Apar şi ornamentele realizate �n tehnica �mpunsăturilor succesive realizat at�t pe marginea inferioară a fundului inelar, c�t şi pe fundul propriu-zis. Aceste motive sunt asociate şi cu incizii.

Ultimul lot de materiale arheologice aparţine Evului Mediu şi constă din fragmente de cahle decorate �n relief cu motive vegetale.

După caracteristicile materialelor descoperite, acestea se pot �ncadra fazei a treia a culturii Coţofeni, Bronzului timpuriu, etapei finale a culturii Wietenberg, iar materialele arheologice specifice Evului Mediu pot fi plasate după secolul XV.

�

Hunedoara[161]

Pe raza municipiului Hunedoara există mai multe situri preistorice. Acestea au fost publicate separat exist�nd posibilitatea ca � uneori � unele dintre acestea să reprezinte una şi aceeaşi aşezare. Vom menţiona, mai departe, cele mai importante descoperiri de pe raza municipiului Hunedoara, �n ordinea publicării:

a) Biserica şi Cimitirul reformat

Punctul arheologic numit Cimitirul reformat[162] sau Biserica reformată[163] se află către botul terasei din dreapta p�r�ului Zlaşti, �n continuarea aşezărilor preistorice succesive din punctul Grădina Castelului. De aici provin materiale arheologice neolitice timpurii şi eneolitice (grupul Hunedoara, �n opinia autorului publicării[164])[165], din epoca bronzului[166] şi, �n sf�rşit, din perioada hallstattiană. La publicarea iniţială a sitului, �n anul 1979, se amintesc şi materiale ceramice aparţin�nd culturilor Turdaş, Coţofeni şi epocilor dacică, romană şi feudală.[167] Materialele arheologice descoperite aici se păstrează la MCDR Deva. Vestigii descoperite aici se află şi la MNIT Cluj-Napoca.[168] Este posibil ca mare parte dintre aşezările preistorice din acest punct să se continue din punct de vedere geografic �n punctele Grădina Castelului, Dealul S�npetru şi Biserica Sf�ntu Nicolae.

b) Grădina Castelului

Acest punct de interes arheologic este cercetat �ncă din anii '80 ai secolului XX de un colectiv format din T. Mariş şi Fl. Draşovean, sub conducerea lui I. Andriţoiu. Aşezările succesive dovedite prin cercetarea stratigrafiei de aici se �ntind cronologic din paleolitic şi străbat epoca neolitică, cea eneolitică, epoca bronzului, fierului (inclusiv perioada dacică clasică) şi epoca medievală. Din nefericire, descoperirilor efectuate �n această vreme nu au fost publicate sub formă monografică. Din c�nd �n c�nd, �n bibliografia de specialitate se fac referiri la unele materiale arheologice presupus a fi descoperite �n această perioadă.

O dată cu anul 1996 cercetările arheologice sistematice au fost re�ncepute. O parte dintre rezultatele acestora s-au şi publicat monografic.[169] De asemenea, s-au publicat mai multe studii şi articole cu referire directă la materiale arheologice sau contexte stratigrafice descoperite sau definite cu prilejul noilor cercetări.[170] Colectivul nostru de cercetare a pregătit pentru publicare un număr relativ ridicat de studii şi articole axate pe noile descoperiri.

c) Dealul S�npetru

Pe v�rful acestuia se află o fortificaţie de păm�nt cu val şi şanţ (?) dintr-o epocă neprecizată cert din punct de vedere cronologic şi cultural. T. Mariş a efectuat sondaje şi o secţionare a valului de păm�nt. Planurile, fotografiile şi �nsemnările de şantier nu s-au păstrat �n arhiva MCCH. �ncadrarea culturală şi cronologică a cetăţii de păm�nt este, �n consecinţă, greu de realizat. Din profilurile vechii săpături se pot recolta materiale arheologice amestecate aparţin�nd mai multor epoci istorice (cele mai vechi aparţin culturii eneolitice Coţofeni[171]). Perieghezele făcute aici arată că platoul nu este �nconjurat pe toată circumferinţa sa de acest val de păm�nt şi este �ras� p�nă la st�nca nativă.

Pe o terasă aflată imediat sub această fortificaţie s-a construit un turn de apă şi s-a instalat o conductă de cobor�re. S-au descoperit cu acest prilej materiale arheologice aparţin�nd culturii Wietenberg, Hallstattului timpuriu şi mijlociu şi epocilor dacică şi romană.[172]

d) Biserica Sf�ntu Nicolae

Cu ocazia săpăturilor de cercetare a structurii bisericii Sf�ntu Nicolae, obiectiv construit pe o terasă din faţa Bisericii reformate, peste r�ul Cerna, s-a descoperit un nivel de locuire preistoric.[173]

e) Judecătorie

Aşezarea se află pe prima terasă de dreapta a r�ului Cerna. Materialele arheologice au fost colectate de preotul Gh. Petre Govora din zona vechii judecătorii din Hunedoara. Ceramica descoperită aparţine culturii Turdaş, faza t�rzie.[174]

f) Strada Ecaterina Mărgineanu

Materialele arheologice au fost descoperite cu ocazia �ngropării unei conducte de gaz şi aparţin culturii Starčevo-Criş.[175]

g) Strada Rotarilor

Din anul 1978 datează o descoperire arheologică deosebită făcută la săparea unui şanţ pentru �ngroparea unei conducte de gaz. Pe strada Rotarilor, pe porţiunea dintre alimentara Sara şi intersecţia cu strada Chitid, s-au descoperit resturi arheologice preistorice şi medievale.[176] Multe materiale arheologice erau răscolite din anul 1968, c�nd se �ngropase prima conductă de gaz metan. Punctul arheologic se află �n apropierea bisericii Sf�ntu Nicolae. Această observaţie ne face să conchidem că locuirea preistorică poate fi contemporană cu cea descoperită �n zona acestui obiectiv ecleziastic.

Materialele arheologice medievale au fost deja publicate.[177]

g) Buituri

Cercetările de suprafaţă din acest punct au dus la descoperirea unor piese mousteriene.

Pe o terasă de dreapta, relativ �naltă, a r�ului Cerna s-a descoperit o aşezare eneolitică.[178]

Tot la Buituri s-a descoperit, �n anul 1959, un celt de bronz de tip transilvănean şi un lanţ de aur (Ha B₁, sec. X �.Chr.).[179]

�

Josani-�n Şes, com. Peştişu Mic[180]

Staţiunea se află pe o terasă joasă aflată la cca. 2 m de p�r�ul Peştiş care o mărgineşte pe latura sudică.

Locuirea a fost identificată �n 1999 cu ocazia unor cercetări de suprafaţă �ntreprinse de C. Roman şi C. Găină. Suprafaţa pe care se află materialele arheologice este de aproximativ 500 m². Materialul ceramic descoperit este de factură semifină şi uzuală, av�nd ca degresant nisipul şi pietricelele, beneficiind de o ardere bună. Culorile ceramicii sunt negrul, roşul cărămiziu şi, mai rar, gălbuiul. Se remarcă, din punct de vedere al motivelor decorative, canelurile late plasate vertical pe corpul vasului, canelurile plasate pe interiorul vasului şi buzele torsadate. Formele ceramicii sunt străchinile largi şi vasele cu buza invazată şi umăr proeminent.

Caracteristicile acestui lot ceramic �ncadrează locuirea �n perioada hallstattiană.

�

Lăpugiu de Jos, comună

�n anul 1881 s-au descoperit �ntre Lăpugiu de Jos şi Panc 8 fragmente de verigi din aur.[181]

�

Leşnic, comuna Veţel

Din hotarul localităţii provin fragmente ceramice Coţofeni.[182]

�

M�nerău-Dealul Gilii[183]

Obiectivul arheologic este dispus �n partea de SE a localităţii, pe a doua terasă a r�ului Cerna. Resturile ceramice aparţin culturii Starčevo-Criş şi bronzului timpuriu. Suprafaţa pe care apar artefacte este restr�nsă.

�

Valea Nandrului-La Dos[184] (sau Nandru Vale), comuna Peştişu Mic

Aşezarea de la Valea Nandrului-La Dos (Dosul Mic şi Dosul Mare) se află plasată la periferia de est a munţilor Poiana Ruscă, �ntr-un bazinet depresionar dominat de dealuri cu altitudini maxime de cca 300-320 m. Ea este dispusă pe terasa de pe marginea p�r�ul Petac, de la ieşirea din zona calcaroasă p�nă la vărsarea �n r�ul Cerna.

Materialele arheologice descoperite aici aparţin culturilor Turdaş şi Petreşti. Unele materiale ceramice descoperite cu ocazia cercetărilor mai vechi pot aparţine şi culturii Vinča, faza A.[185]

�

Ohaba de sub Piatră-Dealul Viilor, comuna Sălaşu de Sus

De aici provin fragmente ceramice Coţofeni.[186]

�

Peştişu Mare-La Ţărmure[187], comună

C�mpul cu artefacte preistorice se află �n partea de N a comunei, pe terasa din dreapta r�ului Cerna. Materialele arheologice apar pe o suprafaţă considerabilă. Autorii descoperirilor arată existenţa a mai multe zone cu materiale arheologice (sudică, centrală şi nordică).

Culturile prezenta �n această �ntinsă aşezare sunt: Starčevo-Criş, Vinča timpurie (A), Turdaş, Coţofeni, bronz timpuriu / t�rziu şi evului mediu.

�

Peştişu Mare-Tămăştilic[188]

Aşezarea se află pe teritoriul satului. Materialele arheologice se descoperă pe o terasă dispusă pe st�nga r�ului Cerna, marginea dinspre S a staţiunii fiind �nconjurată de un mic p�r�u.

Ceramica descoperită aici se �ncadrează �n cultura Starčevo-Criş, faza a doua.

�

Peştişu Mic, comună

Locuirea preistorică se află pe o terasă joasă (8-10 m), plasată �n st�nga p�r�ului Peştiş, chiar la intrarea �n sat, venind dinspre drumul judeţean S�ntuhalm � Hunedoara. Terasa este secţionată pe diagonală de banda transportoare ce deservea CSH.

Acest sit a fost identificat, pentru prima dată, �n primăvara anului 2000 cu ocazia unor cercetări de suprafaţă �ntreprinse de C. Roman, D. Diaconescu (MCCH) şi C. Găină (CSH). Suprafaţa de pe care au fost recoltate materialele arheologice este de cca 1500 m².

Materialul arheologic constă din fragmente ceramice aparţin�nd neoliticului timpuriu (factură semifină şi uzuală, ardere slabă, miez cenuşiu, culori din gama cărămiziului, gălbuiului şi brunului, degresat cu pleavă tocată şi, rar, nisip), decorul const�nd din barbotină �n şiruri paralele, oblice, incizii paralele verticale, impresiuni cu unghia şi aplicaţii plastice fără o formă bine conturată.

Eneoliticului final �i corespunde aici o ceramică cu factură semifină şi uzuală, lutul fiind degresat cu nisip, suprafeţele av�nd o netezire bună. Decorul constă din incizii dispuse sub forma ramurilor de brad şi br�uri alveolare dispuse sub buza vasului.

Bronzul timpuriu din acest punct are un număr mare de piese. Speciile semifină şi uzuală au ca degresant nisipul şi pietricelele, culorile ceramicii fiind cuprinse �ntre negru, cenuşiu, brun şi cărămiziu. Ornamentele sunt de tipul celor cu măturica, impresiunile textile şi br�uri alveolare �n relief dispuse pe treimea superioară a vasului.

Bronzului t�rziu �i aparţine o ceramică �n mare parte de specie semifină, cu o gamă coloristică cuprinz�nd gălbuiul, cărămiziul, brunul sau cenuşiul, av�nd ca degresant nisipul, pietricelele şi mica. Motivele care ornamentează ceramica sunt inciziile dispuse �n registre diferite, impresiunile pe buză, crestăturile pe umărul vasului şi canelurile late �n ghirlande.

Materialele neolitice se pot �ncadra �n fazele IIIB-IVA a culturii Starčevo-Criş, cele eneolitice fazei I a culturii Coţofeni, iar cele ce aparţin de epoca bronzului �ntr-un orizont contemporan cu Bronzul timpuriu III şi �ntr-altul contemporan cu ultima fază de evoluţie (IV) a culturii Wietenberg.

�

Petroşani

�n Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu se află fragmente ceramice Coţofeni ce provin din arealul acestei localităţi.[189]

�

Piatra Roşie-V�rful Ţifla

De aici provin fragmente ceramice Coţofeni.[190]

�

Rapoltu Mare, comună

�n hotarul comunei s-au descoperit fragmente ceramice aparţin�nd culturii Coţofeni.[191]

�

Ribicioara-La Cărămizi, comuna Ribiţa

Şi �n această localitate s-au descoperit materiale arheologice Coţofeni.[192]

�

Ruda-Cireşata, oraş Brad

De aici provin materiale arheologice ce se pot �ncadra �n cultura Coţofeni.[193]

�

Ruşor-Halta CFR, comuna Pui

I. Andriţoiu publică pentru prima dată acest punct �ncadr�ndu-l �n cultura Coţofeni.[194]

�

Sarmizegetusa, comună

�n Muzeul din Sarmizegetusa există materiale ceramice Coţofeni.[195]

�

S�npetru-La T�rnov, comuna S�ntămărie Orlea

Fragmente ceramice Coţofeni �şi au originea aici.[196]

�

S�ntămăria Orlea-Grădinile Coliconilor, comună

�n hotarul localităţii se află o aşezare Coţofeni.[197]

�

S�ntămăria de Piatră, oraş Călan

�n hotarul localităţii se află două puncte cu descoperiri Coţofeni.[198]

�

S�ntuhalm-La Gheţărie, comună

Din acest punct provin fragmente ceramice Coţofeni.[199]

�

Silivaşul de Jos-�ntre Ogăşi, comună

Materiale ceramice Coţofeni au fost descoperite �n hotarul localităţii.[200]

�

Streis�ngiorgiu, oraş Călan

Două puncte cu descoperiri arheologice din arealul localităţii aparţin culturii Coţofeni.[201]

�

Subcetate-Măgura, La Izvor şi Halta Covragi, comuna S�ntămăria Orlea

�n toate cele trei puncte se află şi materiale ceramice Coţofeni.[202]

�

Teliucu Inferior, comună

Literatura de specialitate aminteşte ca provenind de aici un topor de piatră, iar mai jos de sat, pe partea din dreapta drumului s-a mai găsit un alt topor de amfibolit.[203]

Aici există o exploatare de suprafaţă a minereului de fier ce datează, după toate probabilităţile, �ncă din epoca romană, implic�nd un complex administrativ (construcţii de piatră, depozite şi un mic sanctuar) alături de mine şi cuptoare de redus minereul.[204]

�

Turdaş-Luncă, comună

�ntre culturile reprezentate prin artefacte �n acest sit se află şi cultura Coţofeni.[205]

�

Ţebea-Dealul Ruşti, comuna Baia de Criş

Din săpăturile lui N. Harţuche şi I. Andriţoiu au rezultat materiale ceramice aparţin�nd culturii Coţofeni.[206]

�

Uroi, oraş Simeria

Cultura Coţofeni este reprezentată pe teritoriul localităţii.[207]

�

Valea Rea, comuna Romos

�n muzeele din Cluj şi Deva se află materiale ceramice Coţofeni provenind din arealul localităţii.[208]

Situl se află � după toate aparenţele � �n arealul administrativ al localităţii Orăştie, �n apropierea complexului de aşezări din Dealul Pemilor.[209]

�

Valea S�ngiorgiului-Botul Dealului

Din perimetrul localităţii provin materiale ceramice Coţofeni.[210]

�

Vărmaga-Lidişolm, comuna Certeju de Sus

I. Andriţoiu semnalează ca provenind de aici fragmente ceramice Coţofeni.[211]

�

Zlaşti-Gruniul lui Moş, suburbie a municipiului Hunedoara

Staţiunea se află la V de sat, pe malul din dreapta al p�r�ului Zlaşti, la 20 m deasupra acestuia, locuirea ocup�nd două terase, notate A şi B.

Săpăturile cu caracter de salvare de aici s-au efectuat �n 1978 de către MCCH şi MCDRD.

După părerea celor care publică materialele arheologice de aici, primul nivel aparţine fazei B₂ a culturii Vinča, iar cel de al doilea moment de locuire fazei C, respectiv purtătorilor culturii Turdaş.[212]

�

Chiar şi după această scurtă, dar consistentă, trecere �n revistă a descoperirilor preistorice (cu privire specială la cultura Coţofeni) dispuse de jur-�mprejurul munţilor Poiana Ruscă se constată o locuire intensă, o exploatare complexă a habitatului şi o neaşteptată acoperire a spaţiului (ca densitate), �n special �n judeţul Hunedoara. Se poate observa că avem zone de o intensitate a locuirii deosebită, cum ar fi culoarul Mureşului, culoarul Streiului, valea Cernei şi peşterile dispuse de jur-�mprejurul munţilor.

De asemenea, constatăm existenţa unor ocupaţii complexe şi variate.

Descoperirile arheologice din zona Roşcaniului se �ncadrează cu uşurinţă �ntre cele mai reprezentative amintite aici, complet�nd golul de cunoaştere din arealul său geografic.

Suntem siguri că viitoarele cercetări din această zonă vor duce la noi descoperiri care să aducă, o dată �n plus, argumente pentru existenţa unei locuiri omeneşti lungi �n această zonă a ţării.

Tocmai de aceea preferăm să lăsăm oarecum deschise concluziile acestei lucrări, obiectivul nostru fiind ţintit pe continuarea şi amplificarea cercetărilor istorico-arheologice din zonă.

�