B

Cuprins  

Prescurtări  

Capitolul I  

Capitolul II 

Capitolul  III  

Capitolul IV

Ilustraţia

 

 

 

ROŞCANI

– cercetări arheologice –

Autor: prof.dr.Sabin Adrian LUCA

La realizarea acestui volum şi-au adus contribuţia şi

Silviu Istrate PURECE, Cristian ROMAN şi Dragoş DIACONESCU

 

ISBN 973-8163-82-X, Editura Emia, Deva 2004

Volum realizat cu sprijinul deosebit al Asociaţiei „Morala Creştină”, Roşcani, Preşedinte Dr.Ing. Ioan Ovidiu Muntean

Copyright ă 2004 by Emia, Copyright ă 2004 by Sabin Adrian Luca; Copyright ă 2004 by Morala Creştină.

 

Coperta 1

Coperta 2

Capitolul II

DATE DESPRE LOCALIZAREA UNOR OBIECTIVE CERCETATE

ÎN PERIMETRUL LOCALITĂŢII

 

Localizare generală

Satul Roşcani se întinde la poalele Masivului Poiana Ruscă. Drumul de acces la sat este relativ uşor, urmându-se firul Râului Dobra, din localitatea cu acelaşi nume, prin Mihăieşti.

¤

Măgura Roşcanilor

Localitatea înconjoară şi se află sub Măgura Roşcanilor, deal proeminent dispus pe latura de sud–sud-vest (Grupaj 1 / 1-2; 2 / 2) a aşezării. Dacă ar fi să ne exprimăm plastic, satul este „lipit” de latura nordică a masivului Poiana Ruscă.

Măgura Roşcanilor, prin poziţia pe care o ocupă, este un posibil sit istorico-arheologic. Cercetările noastre de teren (periegheze) au vizat şi recunoaşterea acestei forme de relief. Din trei părţi dealul este greu abordabil. Accesul se poate face mai uşor dinspre partea de vest–sud-vest.

Pe latura de sud se poate observa existenţa unor barări a pintenului de acces spre deal. Aceasta este o caracteristică a aşezărilor fortificate de la sfârşitul preistoriei. Cercetări sistematice viitoare vor confirma sau infirma această supoziţie de lucru.

Pe înălţimea maximă a Măgurii se află bolovani mari de piatră care păstrează urmele unei posibile fasonări. Dimensiunea acestora este foarte mare. Nu există, după observaţiile noastre, şi intenţia clădirii acestora într-un zid.

Partea superioară a dealului are formă prelungă şi îngustă. Nu de puţine ori se întâlnesc fortificări ale unor astfel de culmi, mai ales în perioada dacică sau în cea medieval-timpurie. Din păcate, cercetarea de suprafaţă nu ne-a permis să emitem concluzii în această privinţă.

Pe înălţimea cercetată, şi în zona imediat apropiată acesteia, nu am găsit materiale arheologice la suprafaţă. Această observaţie, ca şi cele anterioare, se poate (pot) datora împăduririi înălţimii şi păturii groase de frunze. Pădurea este de foioase, deasă şi tânără, aceşti factori împiedicând desfăşurarea în bune condiţiuni a cercetării de suprafaţă.

Structura reliefului locului lasă să înţelegem că există posibilitatea fortificării facile a dealului, urmele care se văd la suprafaţa solului întărind această observaţie. Doar cercetările arheologice sistematice viitoare, prin săpătură arheologică sistematică, vor putea lămuri definitiv această supoziţie.

¤

Apele zonei

Localitatea Roşcani este străbătută de două ape curgătoare permanente.

Râul Dobra se scurge năvalnic dinspre profunzimile Munţilor Poiana Ruscă spre Mureş, traversând localitatea dinspre sud spre nord.

Pârâul Panc străbate localitatea dinspre sud-vest, vărsându-se în Râul Dobra în localitatea Mihăieşti.

La moara aflată la intrarea dinspre sud în această localitate s-a descoperit unul dintre topoarele de piatră şlefuită publicate în această lucrare (Grupaj 6 / fig. 4).

Pe râul Panc, în dreptul bazinetului natural aflat în zona zăcământului fosilifer publicat în această lucrare, s-a descoperit al doilea topor de piatră şlefuită publicat de noi.

În localitate mai este şi o apă curgătoare care, uneori, vara, nu mai are debit. Acest pârâiaş se scurge prin Valea Voichii şi a format, cândva, actuala formă a reliefului în roca calcaroasă de aici.

Uneltele realizate din piatră şlefuită demonstrează existenţa unor legături cu aşezările neolitice şi eneolitice din valea Mureşului. Mai apropiate sau mai îndepărtate, acestea au influenţat în mod decisiv exploatarea resurselor din arealul imediat apropiat. Putem aminti doar câteva, mai importante, în unele dintre acestea fiind demonstrată şi prelucrarea pietrei, prin şlefuire, în ateliere specializate. Cele mai semnificative aşezări neolitice şi eneolitice de pe valea Mureşului sunt: Lipova-Hodaie[1], Mintia-Gerhat[2], Şoimuş[3], Deva-Tăualaş[4] şi Brănişca[5]. În prima dintre acestea s-a descoperit şi un atelier de confecţionat şi perforat topoare.[6] La aceste descoperiri mai putem adăuga şi staţiunile de pe rama de est a munţilor Poiana Ruscă de la Zlaşti[7], Chitid[8], Hunedoara-Judecătorie[9], şi în celelalte două puncte bine-cunoscute de la Hunedoara: Biserica Reformată şi Grădina Castelului[10].

Trebuie să constatăm, însă, că cele mai importante staţiuni neolitice şi eneolitice de pe valea Mureşului mijlociu / inferior rămân cea de la Turdaş-Luncă[11] şi Valea Nandrului[12].

Iată deci că aceste descoperiri izolate din arealul localităţii Roşcani sunt o reflectare a locuirii intense neolitice şi eneolitice din arealul imediat apropiat de valea Mureşului.

¤

Zăcământul fosilifer dintre localităţile Roşcani şi Panc (Grupaj 4)

Pe Pârâul Panc, la mică distanţă de limita localităţii Roşcani, spre Panc, se află un bazinet natural, format la contactul cu un zăcământ fosilifer extrem de interesant. Zona este dispusă între dealurile domoale care fac legătura dintre culoarul Mureşului şi masivul Poiana Ruscă, într-un peisaj încântător în care predomină livezile şi fâşiile de pământ cultivate de sătenii celor două localităţi învecinate.

Zăcământul fosilifer este tăiat de drumul care face legătura între localităţile Roşcani şi Panc. Pe marginea acestuia apar în mod frecvent resturi fosilifere (Grupaj 4 / 2-3). După cum aminteam mai sus, zăcământul fosilifer este tăiat şi de Pârâul Panc, loc în care se formează un bazinet natural (Grupaj 4 / 1, 4).

Structura în fosile a zăcământului este foarte diversă, chiar dacă depunerea de resturi este relativ subţire (Grupaj 4 / Foto 1-30). Resturile fosilizate pe care le publicăm au fost adunate, de-a lungul timpului, de directorul Şcolii generale din Roşcani căruia îi mulţumim pentru amabilitatea de a ni le pune la dispoziţie pentru reproducere. Menţionez că publicăm doar fosilele descoperite întregi, structura generală a zăcământului conţinând resturi mult mai bogate şi diverse, fragmentarea lor făcându-le, însă, mult mai greu de determinat.

De pe fostul fund de mare se pot recolta moluşte (Grupaj 4 / 1-11, 14, 16-29), spongieri (Grupaj 4 / 15) şi corali (Grupaj 4 / 12-13, 30). Speciile au fost determinate de domnul Marin Băicoană (CSPH), căruia îi mulţumim şi pe această cale.

Moluştele cele mai frecvente sunt: Mitra striatula (Grupaj 4 / Foto 1); Conus friedbergi (Grupaj 4 / Foto 2); Anadara diluvii (Grupaj 4 / Foto 3); Chenopus (Apor hais), Pes – Pelecani (Grupaj 4 / Foto 4); Natica millepunctata (Grupaj 4 / Foto 5); Turitella turris (Grupaj 4 / Foto 6); Oxystele orientalis (Grupaj 4 / Foto 7); Terebra fuscata (Grupaj 4 / Foto 8); Cardita juanneti (Grupaj 4 / Foto 9); Pecten (Grupaj 4 / Foto 10); Conus dujardini (Grupaj 4 / Foto 11); Ancilla sp. (Grupaj 4 / Foto 14); Surcula reevei (Grupaj 4 / Foto 16); Voluta sp. (Grupaj 4 / Foto 17); Murex sp. (Grupaj 4 / Foto 18); Cerithium sp. (Grupaj 4 / Foto 19); Conus ponderosus (Grupaj 4 / Foto 20); Dentalium (Grupaj 4 / Foto 21); Oliva clavula (Grupaj 4 / Foto 22); Fuscus sp. (Grupaj 4 / Foto 23); Ostrea gigantea (Grupaj 4 / Foto 25); Ostrea crassisima (Grupaj 4 / Foto 26); Viviparus sp. (Grupaj 4 / Foto 27-29) şi unele neidentificate (Grupaj 4 / Foto 24).

Coralii care au putut fi determinaţi sunt: Coral heliastrea (Grupaj 4 / Foto 12) sau Coral isastrea (Grupaj 4 / Foto 30).

Remarcăm şi apariţia spongierilor (Grupaj 4 / Foto 15).

După relatările localnicilor, acest zăcământ fosilifer este puţin cunoscut şi exploatat, poate că şi din cauza accesului oarecum dificil şi a depărtării de locurile consacrate ca surse fosilifere, destul de multe – de altfel – în judeţul Hunedoara. Noi ne facem datoria de a semnala cu mai multă tărie acest zăcământ, cu speranţa unor descoperiri spectaculoase în cazul unei cercetări sistematice. Oricum, diversitatea lotului avut la dispoziţie indică o bogăţie mare a depunerilor.

Întâmplător, în acest punct (în zona bazinetului natural al Pârâului Panc) s-a descoperit şi un topor realizat din piatră şlefuită. Am făcut mai multe periegheze pentru descoperirea posibilei aşezări de provenienţă a piesei. Nu am descoperit materiale arheologice pe lunca pârâului. Condiţiile descoperirii (piesa a apărut după o creştere năvalnică a nivelului pârâului) ne fac să credem că aşezarea se află undeva pe prima terasă a apei sau că piesa a fost pierdută de purtătorul ei.

Oricum, s-a documentat de nenumărate ori faptul că locuitorii preistoriei folosesc ca podoabe obiecte realizate din fosile (cum ar fi brăţările, pandantivele sau mărgelele realizate din pereţii groşi de scoică fosilă). Suntem siguri că acest zăcământ a fost frecventat în preistorie tocmai pentru acest scop.

¤

Dealul Cerăt (Grupaj 2; Grupaj 5 / plan 10)

La Dealul Cerăt se ajunge după un drum de aproximativ o jumătate de oră. Coastele acestuia sunt lipsite aproape în totalitate de pământ. În rocile componente ale acestuia se disting cu uşurinţă fosile. Pe drum am descoperit, de nenumărate ori, bulgări de opal, calcedonii, jaspuri sau cuarţite, materii prime folosite mult timp de-a lungul preistoriei pentru obţinerea de unelte cioplite. Numai una dintre piesele descoperite avea urme de prelucrare, putând fi încadrată – după toate probabilităţile – în perioada paleolitică. Această piesă demonstrează existenţa unor ateliere pentru prelucrarea „silexului” în zonă. Dispunerea acestora la suprafaţa solului a făcut ca în cele câteva zeci de mii de ani de la momentul funcţionării până astăzi piesele să fie antrenate şi împrăştiate fie în urma unor factori naturali, fie în urma activităţii omeneşti.[13]

Dealul se înalţă în vestul localităţii, la aproximativ 1,5 km distanţă spre vest (Grupaj 2 / 1). Cândva împădurit, acum mai păstrează câteva pâlcuri de copaci, mai ales pe latura sa de vest. Dealul are o formă alungită şi culmea ascuţită. Către baza laturii de vest a acestuia se disting cu ochiul liber două şanţuri care formează arcuri de cerc, dispuse la aproximativ 40-45 m unul de celălalt, numite de noi şanţul 1 (la baza pantei dealului) şi şanţul 2 (tăind şaua dealului, la baza acestuia, se înalţă la vest de Dealul Cerăt) (plan 10).

Forma dealului şi urmele antropice evidente din zona sa ne-au făcut să realizăm o săpătură de recunoaştere stratigrafică a obiectivului.

Date fiind caracteristicile reliefului cercetat în periegheze am considerat necesară trasarea unor secţiuni şi casete de control stratigrafic, după cum urmează:

Secţiunea S1 / 2002 (Grupaj 2 / 7) a fost trasată pe coama dealului şi a avut dimensiunile de 20 m lungime şi 1 m lăţime. După cum era de aşteptat, stratigrafia descoperită este extrem de simplă. Stratul de pământ, gros de 0,30-0,50 cm, este gălbui, roşiatic pe alocuri, plin de resturi de piatră spartă. Nu am descoperit materiale arheologice. Resturile de bolovani fasonaţi, datorită cărora am cercetat această zonă a sitului, rămân singurele argumente în favoarea unor activităţi intenţionate ale omului.

Secţiunea S2 / 2002 (Grupaj 2 / 7 – plan îndepărtat) a fost trasată către şanţul nr. 1 şi a avut dimensiunile de 20 m lungime şi 1 m lăţime. Stratigrafia descoperită reflectă o altă situaţie decât în secţiunea S1. Pământul este de culoare brună şi este depus într-un strat mult mai gros. După toate aparenţele şanţul Ş1 este antropic. Adâncimea sa ajunge până la aproximativ 1,60 m. Nu am descoperit alte urme datorate activităţilor umane (palisadă, gard etc.).

Săpăturile arheologice ne permit să afirmăm că există urme antropice, superficiale, pe suprafaţa Dealului Cerăt. Din păcate, nu putem să precizăm şi epoca în care acestea au fost realizate din lipsa unor descoperiri semnificative de artefacte databile în timp. Dacă aici a existat o cetate, aceasta nu putea fi decât de refugiu, fiind folosită, în consecinţă, doar pentru perioade limitate în timp.

De jur-împrejurul dealului se găsesc mai multe izvoare de apă potabilă şi movile (Grupaj 2 / 3-6, 8-10).

Movilele sunt realizate, studiindu-le la suprafaţă, din piatră, pământ şi cenuşă, în anotimpul rece iarba de pe ele fiind mai verde decât cea din jur. Înălţimea acestor urme antropice variază de la 1 la 1,5 m (Grupaj 2 / 7). Diametrul movilelor este cuprins între 4 şi 10 m. Ele sunt grupate, înconjurând dealul pe laturile de sud, nord şi nord-vest. Numărul total al acestora este de 44, ele urmând paralel curbe de nivel aflate către baza dealului.

Se pot sesiza mai multe grupări de movile: gruparea 1, pe latura de sud (13 movile), gruparea 2 (către baza dealului, 16 movile) şi 2' (6 movile), pe latura de nord şi gruparea 3 (9 movile), pe latura de nord-vest. În partea extrem-sudică a dealului se mai află o movilă izolată.

Forma şi modul de grupare al movilelor ne-a dus cu gândul la îngropările în tumuli. Tocmai de aceea am hotărât ca să atacăm, prin săpătură sistematică, complexul de movile, începând cu gruparea 1.

Movila M4 – gruparea 1 (Grupaj 2 / 8-14). Movila M4 avea o înălţime de 0,80 cm şi un diametru de aproximativ 8 m.

Abordarea prin săpătură a obiectivului s-a făcut prin casete, în patru sferturi (Grupaj 2/10). Martorul păstrat în cruce a avut 50 cm (Grupaj 2 / 13-14). Cele patru sferturi au fost excavate până la aproximativ 1 m adâncime faţă de axul central al movilei.

În centrul movilei s-a descoperit o aglomerare de pietre, în parte fasonate şi – după toate aparenţele – clădite. O astfel de grupare, de dimensiuni mult mai mici, a fost cercetată pe latura de vest a obiectivului.

Pământul folosit la construcţia movilei avea în compoziţie, pe lângă pietrele mai sus amintite, aşchii de piatră şi cenuşă. Nu s-au descoperit artefacte.

În sfertul 4 (sau de nord-est) a fost descoperită o groapă dispusă excentric faţă de centrul movilei. În acest complex se afla, spre uimirea noastră, material litic prelucrat aparţinând perioadei paleolitice.

Movila M7 – grupa 1 (Grupaj 2 / 15-16). Movila avea un diametru aproximativ egal cu cel al movilei M4 şi o înălţime de 1 m.

S-au trasat tot 4 sferturi, în anul 2002 finalizându-se doar sfertul 1 (sau de sud-vest). Sfertul 3 a fost finalizat în anul 2003.

Spre deosebire de movila M4 aici nu s-au mai descoperit blocuri masive clădite spre centrul construcţiei, ci doar câţiva bolovani rulaţi grupaţi în acelaşi mod şi loc. Mare parte din structura construcţiei este alcătuită din pământ amestecat cu cenuşă. Săpătura s-a adâncit la mai bine de 1 m adâncime.

Nu au fost descoperite depuneri arheologice ce să poată fi legate de construirea şi funcţionarea acestor movile. În sfertul 2 al movilei M4 au fost descoperite artefacte realizate din piatră cioplită aparţinând primei părţi a paleoliticului superior. Rocile sunt cioplite din aşa-numitul opal de ceară (calcedonie). După opinia noastră, doar întâmplarea a făcut ca cele două obiective să fie corelate spaţial.

Dispunerea şi modul de construire al movilelor arată – în mod clar – existenţa activităţii intenţionate a omului. Doar cercetarea mai multor movile, din grupuri diferite, va duce la lămurirea momentului, epocii istorice, în care acestea au fost clădite.



 



[1] Boroneanţ şi Demşea 1974; Luca 1986; 1987.

[2] Mărghitan 1968; Draşovean şi Luca 1990.

[3] Draşovean şi Rotea 1986.

[4] H. Dumitrescu 1984; Lazarovici şi Dumitrescu 1985-1986.

[5] Lazarovici 1994.

[6] Luca 1987.

[7] Draşovean şi Mariş 1998 – ultima publicare.

[8] Draşovean şi Rotea 1984-1985.

[9] Luca şi Roman 1999a.

[10] Luca 1999 – cu bibliografia.

[11] Roska 1941, p. 1-20, 28-43; Luca 2001 – cu bibliografia.

[12] Roska 1941, p. 21-24; Luca şi Roman 1999.

[13] Materia primă descoperită cu acest prilej se află la MCCH.