CUPRINS

Descoperiri arheologice        

A, B, C, D, E, F, G, I, J, L, M, N, O, P, R, S, Ş, T, V, Z

 

HOME INSTITUT

ARHEOLOGIE ŞI ISTORIE (I)

Descoperiri din judeţul Caraş-Severin

 

 

Autor: Sabin Adrian Luca

ISBN 973-709-067-5, Editura Economică, 2004.

Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)

 

 

 

Descoperiri arheologice

 

T.

 

Teregova (comună)

1. Punctul La Luncă sau La Hideg.

Castrul roman (Ad Pannonios) se află în hotarul comunei Teregova pe locul numit ca mai sus. Acesta este la 2 km nord de sat, la confluenţa Hidegului cu Timişul.

Urmele castrului se disting la suprafaţă mai ales pe latura sa de vest, dar şi pe latura de sud. Mare parte din ziduri au fost scoase pentru a fi folosite la alte construcţii.

Prima fază a castrului a fost de pământ.

Aşezarea civilă se află la vest de castru.[1]

2. În anul 1874 s-a descoperit un tezaur format din monede preromane.[2]

3. Aici s-a descoperit un denar roman imperial.[3]

 

Ticvaniu Mare (comună)

1. La MNM se află câteva brăţări din bronz provenind din hotarul localităţii (Ticvaniu Mare I).[4]

2. Pe platoul de deasupra comunei, lângă râul Caraş, s-au descoperit în anul 1874 câteva obiecte din bronz şi fier (MNM).

Cercetările de suprafaţă arată că aici se află o fortificaţie din Hallstattul timpuriu.[5]

3. Depozitul de bronzuri datat Ha A1-A2 (Ticvaniu Mare II – seria Cincu-Suseni) s-a descoperit la nord de localitate.[6]

4. Punctul Ferma Pomicolă numărul 2.

La liziera livezii, în unghiul de 90o format de drumurile de acces în fermă, există o necropolă Ha A1 şi o aşezare medievală timpurie de secolele VIII-IX d.Chr.[7]

5. Punctul La Cimitir.

În hotar, mai jos de cimitirul actual, în apropiere de iaz, la cotul botului de deal sunt semnalaţi mai mulţi tumuli. Pot să fie aceiaşi cu cei din hotarul cu Ticvaniu Mic.[8]

 

Ticvaniu Mic (comuna Ticvaniu Mare)

1. Punctul Gomile sau Moghile.

Aici se află câteva movile funerare hallstattiene.

Tot aici este o aşezare de secolele III-IV d.Chr. şi o aşezare medievală de secol XIV d.Chr.[9]

2. Punctul Lunca Rât.

În acest punct din hotar se află două movile de pământ.[10]

 

Tincova (comuna Sacu)

1. Punctul Selişte.

Aşezarea paleolitică a fost descoperită în anul 1958 şi se află la 20 km nord de Caransebeş, pe malul din dreapta Timişului, în apropiere de satul Tincova, la SE de acesta.

Urmele arheologice descoperite în săpături aparţin musterianului şi paleoliticului superior (aurignacian) (Selişte II – 200 m nord).

Aici s-ar fi exploatat silexuri şi în neolitic.[11]

2. Punctul Dealu Satului.

Aici se află o aşezare vinciană.[12]

3. Punctul Valea Tincoviţa.

La 50 m amonte de barăcile IPEG Caransebeş, într-o carieră, s-au descoperit fragmente ceramice preistorice.[13]

4. Punctul La Dos.

În acest punct este semnalată o aşezare hallstattiană.[14]

5. Punctul Râpa Mare.

Materialele ceramice descoperite aici aparţin perioadei dacice (secolele II-I î.Chr.) şi altele încadrate între secolele VIII-X d.Chr.[15]

6. Punctul Valea Radului.

În acest punct din hotarul localităţii s-a descoperit un tezaur monetar roman republican (131 plus 16 plus un număr nedeterminat de monede răspândite în satele din jur).[16]

7. Punctul Glatină.

Către Jdioara, pe Valea Radului, se află o movilă, care a fost sondată de I. Stratan.[17]

8. Mina de fier Tincova.

Fierul se exploata aici în epoca romană.[18]

 

Tirol (comuna Doclin)

1. În anul 1872 s-a descoperit un celt din bronz.

În 1873 s-a descoperit şi un depozit de bronzuri din seria Cincu-Suseni (Ha A1-2) (MBT).

Şi pumnalul de bronz, cu miezul mânerului din fier, descoperit aici, pare a avea aceeaşi datare, apartenenţă culturală, chiar dacă a fost descoperit cu altă ocazie şi în alt loc.[19]

 

Topleţ (comună)

1. Aşezare neolitică.[20]

2. În hotarul localităţii, la 1 km în amonte de confluenţa Pârâului Sicheviţa cu râul Cerna, este semnalată o aşezare daco-romană de secolele III-IV d.Chr.[21]

3. Cariera Topleţ.

Aceasta a fost exploatată în epoca medievală şi modernă.[22]

 

Turnu-Ruieni (comună)

1. Pe Dealul Stârminiţa, aflat la 1 km NE de comună, s-au descoperit urme romane.[23]

2. Punctul Petroniul Turnului.

Donjonul (turn-locuinţă) medieval se află la 1 km NE de comuna Turnu-Ruieni, pe Dealul Stârminiţa. Turnul are mai multe niveluri de construcţie cu câte o încăpere.

Construcţia se datează la începutul secolului al XIV-lea d.Chr.[24]

 

 

 

 

 

 



[1] Mitrea 1963, p. 471; 1963a, p. 596; 1964, p. 579; Popescu D. 1970, p. 507; Wollmann 1971, p. 439, 551-552; Gudea 1973; Chirilă şi Stratan 1975, p. 84-86; Bozu şi El Susi 1987, fig. I/B; *** 1994, p. 33; Benea 1994, p. 317; 1996b, p. 98; Benea şi Bejan 1987-1988, p. 249; 1989-1993, p. 145; Drăgoescu 1995, p. 348-349; Benea 1999, p. 177; Ardeţ şi Ardeţ 2001a; Piso et alii 2002; 2003; IDR, III, 1, p. 137.

[2] Medeleţ 1994a, p. 286.

[3] Medeleţ 1994a, p. 286.

[4] Petrovszky 1977, p. 457; Gumă 1993, p. 257, 296.

[5] Petrovszky 1977, p. 457; Gumă 1993, p. 296.

[6] Săcărin 1981; Gumă 1993, p. 257, 296; 1997, p. 15.

[7] Gumă 1993, p. 296; 1995, p. 105-106; Gumă et alii 1996b.

[8] Medeleţ şi Bugilan 1987, p. 172.

[9] Petrovszky 1977, p. 457; Iaroslavschi şi Lazarovici 1978, p. 257; Medeleţ şi Bugilan 1987, p. 172; Bozu şi El Susi 1987, fig. I/B; Benea şi Bejan 1989-1993, p. 145; Benea 1996b, p. 292; Ţeicu 2003, p. 361.

[10] Medeleţ şi Bugilan 1987, p. 172.

[11] Popescu D. 1960, p. 577; 1960a, p. 182; 1966, p. 383; 1966a, p. 709; 1967, p. 521; 1967a, p. 357; Stratan 1962; Păunescu 1970, p. 18, 19, 34; Comşa 1971, p. 17; Mogoşanu 1960, p. 126; 1967; 1968; 1968a; 1972, p. 10-12; 1973, p. 13, 19, 22; Petrovszky 1977, p. 457-458, nota 208 cu bibliografia anterioară; Jungbert 1985-1986, p. 394-395; Benea şi Bona 1994, p. 12-13; Păunescu 2001, p. 163-171.

[12] Petrovszky 1977, p. 458; Lazarovici 1979b, p. 208.

[13] *** 1986, p. 351.

[14] Gumă 1993, p. 297.

[15] *** 1988, p. 273.

[16] Bălănescu 1983, p. 235; 1995, p. 194-196; Medeleţ 1994a, p. 289; Bordea 1996-1998, p. 436.

[17] Medeleţ şi Bugilan 1987, p. 173.

[18] Drăgoescu 1995, p. 350; Benea 1996b, p. 161; Boroneanţ 2000, p. 123.

[19] László 1975, p. 22; Petrescu-Dîmboviţa 1977, p. 114; Petrovszky 1977, p. 458; Săcărin 1979a, p. 112; Gumă 1993, p. 257, 297; Drăgoescu 1995, p. 334.

[20] Petrovszky 1977, p. 459; Lazarovici 1979b, p. 208.

[21] Bozu şi El Susi 1987, fig. I/B; Benea 1996b, p. 295.

[22] Boroneanţ 2000, p. 136.

[23] IDR, III, 1, p. 141.

[24] Secară 1975; Ţeicu 1998, p. 206.