CUPRINS

Descoperiri arheologice        

A, B, C, D, E, F, G, I, J, L, M, N, O, P, R, S, Ş, T, V, Z

 

HOME INSTITUT

ARHEOLOGIE ŞI ISTORIE (I)

Descoperiri din judeţul Caraş-Severin

 

 

Autor: Sabin Adrian Luca

ISBN 973-709-067-5, Editura Economică, 2004.

Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)

 

 

 

Descoperiri arheologice

 

C.

 

Calina (comuna Dognecea)

1. Punctul Moghila.

În hotar, în punctul amintit, s-ar afla o fortificaţie (preistorică ?) sau o glăjărie.[1]

 

Cameniţa (comuna Sicheviţa)

1. Punctul Dealul Moşului.

Înălţimea dintre Valea Ravenska şi Valea Cameniţei poartă acest nume.

Se presupune că aici se află o fortificaţie de pământ.[2]

2. În hotarul comunei Sicheviţa, pe Valea Cameniţei, s-a descoperit o inscripţie aflată astăzi în naosul bisericii din localitate.[3]

 

Caransebeş (municipiu)

1. Punctul Carbonifera Veche.

Punctul este situat în Caransebeşul Nou, pe stânga şoselei Caransebeş – Orşova. Silexurile au fost descoperite la 250 m de cimitirul din Caransebeşul Nou şi 100 m de Pârâul Zlagniţa.

Datarea materialului arheologic este în paleoliticul superior.

Tot aici s-a descoperit şi ceramică medievală.[4]

2. În albia râului Sebeş, la circa 250 m NE de sediul IRTA, s-a descoperit o dăltiţă din piatră şlefuită.[5]

3. Punctul Ţiglărie.

În acest cartier, în perimetrul Şcolii Ajutătoare, s-a descoperit o aşezare neolitică (cultura Starčevo-Criş şi Vinča B).[6]

4. Punctul Valea Cenchii.

Punctul este situat în vatra localităţii, între râul Timiş şi cartierul Teiuş. Descoperirile se încadrează în cultura Vinča.[7]

5. Punctul Măhala sau Măhală.

Pe malul din stânga râului Sebeş, la aproximativ 200 m sud de albia acestuia şi la 400 m NE de grajdurile unui complex de creştere a animalelor, s-a descoperit o villa rustica romană.

Peste ruinele construcţiei romane s-au îngropat morţi în secolele XII-XIII d.Chr.

De la suprafaţa solului s-au recoltat şi câteva fragmente ceramice hallstattiene (cultura Basarabi).

Tot aici s-a descoperit şi un silex (MC).[8]

6. Punctul Şesul Roşu.

În zona de nord a oraşului, în spatele staţiei PECO, s-a descoperit ceramică neolitică (cultura Vinča) şi un fragment de strachină hallstattiană.[9]

7. Punctul Balta Sărată.

Punctele Câmpul lui Poşta, Poşta lui Maier sau Grădina lui Poşta.

Aşezarea se află pe terasa mijlocie a râului Timiş, pe versantul din dreapta acestuia, la o distanţă de 4 km SV de oraşul Caransebeş.

Pe întinsul câmpului s-au descoperit materiale arheologice aparţinând neoliticului (cultura Vinča A3-B1/B2), eneoliticului (cultura Tiszapolgár, cultura vaselor cu toarte pastilate), epocii bronzului (grupul cultural Balta Sărată), perioadei daco-romane şi evului mediu timpuriu.

Săpăturile sistematice au dus la descoperirea a două niveluri de locuire neolitice, dar şi complexe răzleţe eneolitice şi din celelalte epoci enumerate.

Aici se află, după unele opinii, surse de silex.[10]

8. Punctul Sat Bătrân.

Tot la Balta Sărată, la circa 500-600 m SE de Câmpul lui Poşta, pe coama Dealului Zlagniţa, s-a descoperit o aşezare aparţinând culturii Vatina (epoca bronzului) şi celei hallstattiene.

Materialele arheologice descoperite în urma cercetării arheologice prin săpătură sunt preistorice, romane, medievale timpurii (secolele VIII-IX d.Chr.) şi târzii (secolele XVII-XVIII d.Chr.).[11]

9. Punctul Câmpul lui Andrei.

În Balta Sărată, în spatele Blocului Tineretului se ridică terasa numită astfel, situată la 100-150 m de şoseaua Caransebeş – Orşova.

Aici s-au descoperit materiale ceramice din epoca eneolitică (Tiszapolgár, Coţofeni), bronzului (Vatina), Hallstatt şi perioada medievală timpurie (secolele XIII-IX d.Chr. şi X-XI d.Chr.).

Tot în acest punct se pot observa un număr de 15-16 tumuli aplatizaţi. Unul dintre aceştia a fost cercetat sistematic şi este încadrat cronologic şi cultural în Hallstattul mijlociu.[12]

10. În anul 1883 s-a descoperit, în împrejurimile Caransebeşului, un depozit de bronzuri. Acesta este datat Ha A1 (secol XII î.Chr.) (MV).[13]

11. La marginea de nord a oraşului, către Timişoara, se află 3-4 tumuli.[14]

12. În apropierea oraşului s-a descoperit o fibulă de tip ochelari din Hallstatt.[15]

13. Punctul Câmpul lui Corneanu.

Villa rustica (templu ?) este situată pe prima terasă a Timişului, la 100-150 m depărtare, pe stânga şoselei Caransebeş – Orşova.

Construcţia se datează în secolul II d.Chr.

În construcţie există şi gropi cu materiale medievale timpurii de secolele VI-VII d.Chr.[16]

14. Punctul Poalele Dealului Zlagniţa.

De pe deal provin piese din piatră cioplită, neolitice sau eneolitice. Ceramica preistorică de aici aparţine Hallstattului.

Aici s-a descoperit şi ceramică databilă între secolele VII-IX d.Chr..

Pe coama dealului s-a descoperit ceramică aparţinând culturii Vatina.[17]

15. Din împrejurimile localităţii provin mai multe monede preromane.[18]

16. Punctul Cariera Potoc.

În acest punct se află urme de construcţii romane.[19]

17. Punctul Valea Potocului.

Aşezarea de secolele VIII-X d.Chr. se află sub Dealul Mare.[20]

18. Punctul Strada Romanilor.

Aici au fost identificate urmele zidurilor cetăţii. Săpăturile realizate cu acest prilej au dus la descoperirea unui bordei de secolele VIII-X d.Chr.

Cetatea Caransebeşului datează din secolele XIII-XIV d.Chr. când avea un plan poligonal.[21]

19. În centrul oraşului s-a cercetat, în ultimii 20 de ani, o biserică-sală de mari dimensiuni, cu cor alungit şi o sacristie pe latura de nord. Zidurile sunt flancate cu contraforturi. Monumentul poate fi datat în secolele XIII-XIV d.Chr.

În corelaţie cu biserica cercetată aici se află şi şapte cripte cu morminte. Par a fi fost şi înmormântări anterioare construcţiei fazei de piatră a bisericii.[22]

20. Un tezaur monetar medieval târziu a fost descoperit în anul 1964 între străzile Potocului şi Muntele Mic.[23]

 

Caraşova (comună)

1. Peştera Cerbului.

Peştera se află pe versantul din dreapta al Văii Caraşului.

Urme paleolitice au fost descoperite între anii 1936-1939. Au apărut şi oase de urs de peşteră sparte în mod natural, dar şi câteva piese de cuarţit.

R. Petrovszky descoperă materiale musteriene, aurignaciene, fragmente ceramice aparţinând culturii Coţofeni şi medievale târzii.[24]

2. Peştera Popovăţ.

Peştera se află pe versantul din dreapta al Văii Caraşului, la vest de Muntele Popovăţ.

Urme paleolitice descoperite între anii 1936-1939.

Aici au apărut oase de urs de peşteră sparte în mod natural.

În anii 1958-1960 au ajuns la MBR mai multe fragmente de oase cu urme de prelucrare (?).[25]

3. Peştera Liliecilor.

Aceasta este situată pe dreapta râului Caraş, la mai puţin de 1 km de sat.

Aici s-au descoperit fragmente ceramice din neolitic (cultura Starčevo-Criş, faza IIB), eneolitic (culturile Tiszapolgár şi Coţofeni II) (MC), epoca bronzului, Hallstatt şi secolele IV-V şi VIII d.Chr. (MBR).[26]

4. Peste vale se găseşte o grotă în care s-au descoperit fragmente ceramice medievale târzii sau moderne.[27]

5. Peştera Fugarilor.

Peştera este situată pe malul din stânga Văii Caraşului, pe partea din dreapta unei cârşii, la 60-70 m înălţime faţă de albia râului.

De aici s-au recoltat fragmente ceramice preistorice, medievale şi moderne (MC).[28]

6. Punctul La Mori.

În acest punct, numit şi Dâmbul Morii, s-au descoperit materiale arheologice aparţinând culturii Coţofeni (MBR).

Locul este situat la capătul estic al localităţii Caraşova.[29]

7. Peştera de după Cârşe.

Peştera se află la intrarea dinspre sat în Valea Caraşului. Aceasta are două intrări suprapuse.

Materialele arheologice recoltate se încadrează în perioada hallstattiană.[30]

8. Peştera Cuptorul Porcului.

Peştera se află pe versantul din dreapta Văii Caraşului, în apropierea Peşterii cu Oase.

Cu prilejul verificării peşterii s-au descoperit fragmente ceramice Coţofeni şi medievale (MC).[31]

9. Peştera Mărghitaş.

Peştera este situată la circa 2,5-3 km de Lacul Mărghitaş, pe malul din dreapta Buhuiului.

De aici s-a recoltat un fragment ceramic aparţinând culturii Coţofeni.[32]

10. Peştera Vraska.

Cavitatea se află la aproximativ 50 m faţă de talvegul Caraşului.

În sondajul de verificare s-a descoperit material arheologic paleolitic (paleolitic superior), de cultură Coţofeni şi fragmente medievale târzii.[33]

11. Peştera Deavoia.

În peşteră s-a descoperit un inel de argint de secolele XIV-XVII d.Chr.[34]

12. Din hotar provine un tezaur monetar preroman împrăştiat.[35]

13. Punctul Grad.

Cetatea Comitatului Caraş este identificată cu ruinele aflate pe un deal situat la est de localitate.

Fortificaţia de piatră a fost atestată documentar în anul 1247 drept castrum de Crassou, sau Karasofw castellum (după alte opinii în anul 1323, după altele în anul 1335).

Orientarea cetăţii este NV-SE. Materialul ceramic recoltat este de secolele XIV-XV d.Chr.[36]

14. La est de cetatea medievală se află o movilă artificială. Unii cercetători consideră că aceasta este restul ruinat al unui turn.[37]

 

Cărbunari (comună)

1. Punctele Lacu cu Trestie, Lacu Dracului şi Valea Cremeniţa.

În aceste puncte, aflate în hotarul localităţii, s-a descoperit cremene.[38]

2. Punctul Poieni.

Pe vârful unui deal din hotarul localităţii se află acest punct. Aici s-ar fi descoperit ceramică.[39]

3. Punctul Şagăr.

Punctul este situat între Cărbunari şi Şopotul Nou. De aici provin fragmente ceramice.[40]

4. Punctul Valea Porcului.

După o informaţie neverificată, aici s-ar găsi ceramică.[41]

5. Punctele Padina Seacă, Moara Turcului şi Tâlva Bălanului.

Pe aceste locuri s-au descoperit materiale ceramice aparţinând culturii Coţofeni.[42]

6. Punctul Boişte, Poiana Boişti sau Poiana Boişte.

Coborând din Cărbunari pe Valea Boişte, la circa 2 km sud de traseul drumului roman, s-au descoperit urmele unei construcţii romane de 35 / 35 m (villa rustica).[43]

 

Câlnic (municipiul Reşiţa)

1. Dintr-un loc neprecizat provine un topor de piatră perforat şi rupt (MBR).[44]

 

Câmpia (comuna Socol)

1. În anul 1901, în Via lui Ioanovici, s-au descoperit fragmente ceramice din epoca bronzului.[45]

2. Punctul Vidara.

În hotarul localităţii s-a descoperit o aşezare de la sfârşitul epocii bronzului şi începutul Hallstattului (MBR).[46]

3. Punctul Bara.

În hotarul localităţii, la 1 km vest de sat, spre Socol, este semnalată ceramică hallstattiană, o aşezare daco-romană de secolele III-IV d.Chr. şi ceramică medievală.[47]

 

Cârnecea (comuna Ticvaniu Mare)

1. Punctul Dealul Bisericii.

În acest punct din hotar se află un cimitir medieval.

Săpăturile arheologice au pus în evidenţă o biserică-sală cu altarul patrulater şi necropola înconjurătoare acesteia.

Datarea monumentului şi necropolei este în secolele XIV-XV d.Chr.[48]

 

Ciclova Montană (oraş Oraviţa)

1. Aici s-au găsit oase de mamut.[49]

2. Peştera Elena (Peştera de la Trei Cleanţuri).

Peştera se află pe afluentul râului Ciclova, Muntele Rol, la SE de Oraviţa.

Materialele arheologice se încadrează în preistorie, perioada dacică şi epoca medievală.[50]

3. Peştera Lenuţa.

Peştera se află pe afluentul râului Ciclova, Muntele Rol, la SE de Oraviţa.

Materialele arheologice se încadrează în preistorie, perioada dacică şi epoca medievală.[51]

4. Mina de cupru Ciclova.

Mina se află în bazinul Caraşului, Valea Ciclovei.

Zăcământul de cupru este exploatat, după toate aparenţele, din epoca bronzului, dar şi în epoca romană, medievală şi modernă.[52]

5. Punctul Călugăru sau Călugăra.

Tradiţia spune că mănăstirea ortodoxă de aici este foarte veche datorită existenţei unor amenajări rupestre.

Hramul mănăstirii este Acoperământul Maicii Domnului.[53]

 

Ciclova Română (comună)

1. Punctul Morminţi.

Pe versantul de sud al dealului din apropierea Pârâului Vrani se află o necropolă de secolele XIV d.Chr.

În necropola medievală timpurie s-a descoperit un denar emis de Carol Robert.[54]

2. Punctul Dealul Mare.

În hotarul localităţii este semnalată o aşezare hallstattiană, alta daco-romană de secolele III-IV d.Chr. şi una medievală (secolul XIV)[55]

3. Punctul Sălişte.

Între valea Pârâului Vrani şi creasta dealului din apropiere, pe panta de sud a acestuia, există o serie de aşezări din secolele IV, VIII-IX şi XI-XIII d.Chr.[56]

4. Punctul Tufă.

În hotarul dintre Ciclova şi Ilidia, la marginea zonei împădurite, s-au descoperit fragmente ceramice preistorice atipice şi din secolele XI-XII d.Chr.

Pe aliniamentul stâlpilor de înaltă tensiune, pe o lungime de aproximativ 2 km, se găsesc urmele unei aşezări de secolele III-IV d.Chr.

Tot aici sunt semnalate trei sau patru movile, cu diametrul de 5-6 m (pot fi movile de hotar).[57]

5. Mina Ciclova Română.

Mina se află în Bazinul Caraşului, Valea Ciclovei.

Zăcământul de fier este exploatat, după toate aparenţele, din epoca romană şi cea medievală.[58]

 

Ciortea (comuna Vrani)

1. În hotarul localităţii este semnalată o aşezare daco-romană de secolele II-IV d.Chr.[59]

2. Punctul Rât.

În zona pichetului de grăniceri s-a descoperit o aşezare de secolele III-IV d.Chr.[60]

3. Se aminteşte o vatră medievală de secolele VIII-IX d.Chr.[61]

 

Ciuchici (comună)

1.      Punctul Luncă sau Sălişte.

Aici s-au identificat urmele unor aşezări din prima vârstă a fierului, secolele III-IV şi XII-XIV d.Chr.[62]

 

Ciuta (comuna Obreja)

1. Punctul Cornul Dealului sau Grajduri CAP.

În hotarul localităţii este o aşezare din epoca bronzului aparţinând culturii Vatina, grupului cultural Balta Sărată şi Ha A1.

Aşezarea se întinde pe 1,5 ha.[63]

2. La 1,5 km est de drumul Ciuta – Maciova, în susul Văii Bistra, pe marginea unei terase, pe malul din stânga unui pârâiaş, a fost identificat un tumul cu diametrul de 15-16 m şi înălţimea de 2,5 m.

Datarea movilei se face în prima epocă a fierului.[64]

 

Clocotici (comuna Lupac)

1. La extremitatea sudică a depresiunii Pârâului Gelug s-a descoperit ceramică preistorică şi zgură.[65]

 

Comorâşte (comuna Forotic)

1. Într-un loc situat pe direcţia Ticvaniu Mare s-a descoperit un celt din bronz (1904).[66]

2. Punctul Ogaşul cu Piatră.

În hotarul localităţii, în acest punct, este semnalată o aşezare daco-romană de secolele III-IV d.Chr.

Drumul roman este folosit şi astăzi pentru circulaţia în zonă.[67]

3. În anul 1933 s-a descoperit un tezaur monetar preroman.[68]

4. Mănăstirea ortodoxă este amintită cu un singur prilej, în anul 1579.[69]

 

Constantin Daicoviciu (comună)

1. Punctul Dealu Păning – La Cariera Veche.

Cariera se află la circa 2 km NNE de podul peste Timiş. S-au descoperit oase fosile şi galeţi de cuarţit.[70]

2. Din localitate provin inscripţii romane.[71]

3. În comună a fost cercetată o biserică-sală, cu altar patrulater, datată în secolul XV d.Chr.[72]

4. În hotarul localităţii există o fortificaţie de pământ medievală, de formă triunghiulară.[73]

 

Copăcele (comună)

1. În hotarul localităţii există o aşezare neolitică.[74]

 

Cornea (comună)

1. Gh. Lazarovici aminteşte aici descoperiri aparţinând culturii Tiszapolgár.[75]

 

Cornereva (comună)

1. Peştera Bobot.

Peştera se află în carstul râului Bela Reca.

Ceramica descoperită aparţine culturii Coţofeni.[76]

2. Peştera din Dealul Ierişorii.

Peştera se află în carstul râului Bela Reca.

Ceramica descoperită aparţine culturii Coţofeni.[77]

3. Peştera Oilor – Bobot.

De aici provin vetre nedatabile şi un silex atribuit aurignacianului.[78]

 

Cornuţel (comuna Păltiniş)

1. Punctul Cozlar.

Pe platoul Dealului Cozlar s-a descoperit, în anul 1958, la 1 m adâncime, un depozit de bronzuri într-un vas bitronconic (ML).

Acesta a fost încadrat în seria Uriu-Domăneşti (Bz D-Ha A1).[79]

2. La răsărit de castrul roman (Caput Bubali), în dreapta drumului Reşiţa – Caransebeş, s-a găsit ceramică şi zgură din perioada hallstattiană.[80]

3. Punctul Cetăţuie.

Înainte cu 400 m de borna kilometrică cu numărul 8, de la Brebu, pe şoseaua Caransebeş – Reşiţa, se coteşte la dreapta, urcând un drum forestier ce duce spre vârf.

Pe platou se află castrul roman (mai precis un castellum de pământ). Acesta are 48 / 50 m, iar pe latura nordică valul este dublat la exterior de un altul.[81]

 

Coronini (comună)

1. Punctul Dealul Coroninului.

Dealul se află în partea de sud şi sud-vest a localităţii.

De aici provin materiale arheologice, în peşteri, din neolitic până în perioada medievală (MBR; MNIT).[82]

2. Punctul Stânca Babacaia.

În anul 1895 s-a descoperit pe malul Dunării, în dreptul Stâncii Babacaia, un tezaur din monede de argint. Într-o cană de bronz se aflau 178 monede preromane.[83]

3. Punctul între Culă şi Alibeg.

Între cele două puncte au fost descoperite, în anul 1972, trei celturi (MBR).

Piesele se încadrează în Ha A1-2 (seria Cincu-Suseni – Pescari II).[84]

4. Punctul Gura Livodiţei (Livadiţei) sau Alibeg.

În locul în care Pârâul Alibeg se varsă în Dunăre (km 1034) s-a descoperit un nivel de locuire de tip Schela Cladovei.

Tot aici există şi un nivel cu ceramică Starčevo-Criş şi unul cu materiale ceramice ale culturii Basarabi.[85]

5. La est de sat, pe malul Dunării, către Berzasca, sunt mai multe peşteri:

a. Peştera (Gaura) Livodiţei sau Livadiţei.

A fost cercetată în anul 1972 de V. Boroneanţ.

Aici s-a descoperit un complex musterian, ceramică de epoca bronzului, urme ale culturii Basarabi şi altele medievale (secolele XIV-XV d.Chr.).[86]

b. Peştera (Gaura) Chindiei I.

Peştera se află la 6 km aval de localitate.

La 7 m sub ea se află Gaura Chindiei II.

Aceasta a fost cercetată tot în anul 1972. Locuirea din peşteră se încadrează cronologic şi cultural în Hallstatt, perioada dacică şi cea medievală.[87]

c. Peştera (Gaura) Chindiei II.

În grotă s-au descoperit picturi realizate cu ocru roşu, reprezentând păsări, motivul bradului, figuri umane schematizate, diferite simboluri (cercuri, cruci, simbol solar etc.). Picturile sunt preistorice sau medievale timpurii.

Materialele ceramice descoperite aparţin culturii Basarabi şi perioadei medievale timpurii.[88]

d. Peştera Gaura cu Muscă.

Peştera se află aval de Stânca Babacaia, în faţa unui izvor cu apă de băut.

Locuirea este din Hallstatt şi perioada medievală.

În peşteră se află şi fortificaţii de secolele XV-XIX d.Chr.[89]

e. Avenul Varniţei (Gaura Ascunsă sau Gaura cu Podrum).

Avenul se află în Rolul de la Varniţe, Sălaşul lui Gheorghe Buchici.

Materialele arheologice care provin de aici aparţin Hallstattului şi epocii medievale.[90]

6. Pe malul din stânga Dunării, între marginea satului şi Culă, s-a semnalat un strat de cultură cu fragmente ceramice grosiere.[91]

7. Pe teritoriul satului se găseşte un grup mic de movile funerare datând din Hallstattul mijlociu şi târziu (aceleaşi, după câte se pare, cu cele amintite la Moldova Veche).[92]

8. Cetatea Pescari. Punctul Culă.

Cetatea medievală se află la capătul estic al satului, numit de localnici Culă.

În documentele medievale cetatea poartă numele Zenthlázlówára. Pintenul de deal se ridică cu aproximativ 40 m deasupra Dunării.

Pantele de vest şi sud sunt inexpugnabile. Pe partea estică se află un pârâiaş. Pe partea de nord se află un pinten barat cu şanţ săpat în stânca nativă.

Poziţia strategică a cetăţii este deosebită, ea având două rânduri de fortificaţie din piatră.

Cercetările din acest sit arată existenţa a cel puţin patru perioade de fortificare ce se pot distinge în timp.

Primele urme de locuire datează din epoca bronzului şi cea hallstattiană.

Într-o perioadă nedocumentată direct sunt descoperirile de drahme dyrrhachiene.

În anul 1970 s-a descoperit, pe panta cetăţii, un tezaur din perioada preromană.

Săpăturile arheologice arată că aici a funcţionat o aşezare fortificată dacică, cu două faze de construcţie. Urmele se încadrează între secolele II î.Chr-I d.Chr.

O cetate de pământ datează din secolele V-VI d.Chr.

O a treia fortificaţie de pământ este încadrabilă în secolele VIII-X d.Chr.

A patra fortificaţie – cea care se vede şi astăzi în picioare – este semnalată în documente de abia din secolul XV d.Chr., o dată cu cetatea Golubaţ, aflată pe malul opus, sârbesc. Cetatea a fost construită după anul 1428.

Cercetarea arheologică s-a efectuat între anii 1970-1973.

În imediata apropiere a cetăţii există o necropolă medievală timpurie de secolele XII-XIII d.Chr.[93]

9. Lanţ de bronz format din mai multe verigi (Ha A1) (Pescari I).[94]

10. Aşezarea de secolele II-IV d.Chr. este amintită în literatura de specialitate.[95]

11. Descoperiri monetare.

Aici s-a descoperit un denar de la Severus Alexander, dar şi alte monede preromane şi romane izolate.[96]

12. Mina de aur, argint, cupru, plumb şi fier Vărad.

Mina este extrem de intens exploatată în perioade preistorice, epoca dacică, romană şi medievală.[97]

13. Cariera Coronini (Pescari).

Aceasta a fost exploatată în epoca medievală.[98]

 

Cozla (comuna Berzasca)

1. Punctul Sirina.

La est de sat, pe terasa din stânga Pârâului Sirina, la nord de şosea, s-au descoperit câteva artefacte din epoca neolitică.[99]

2. Punctul Piatra Lungă.

De aici provine un depozit de bronzuri, descoperit chiar pe malul fluviului (MBR).

Depozitul se poate încadra în seria Cincu-Suseni (Ha A1).[100]

3. Punctul Piatra Ilişovei sau Ilişova sau Elişova.

Punctul se află lângă pichetul de grăniceri de aici.

Între alte materiale arheologice s-au descoperit artefacte ale culturii Starčevo-Criş, vase din cultura Gârla Mare, un depozit de bronzuri din Hallstatt şi alte obiecte. Alte momente ale istoriei descoperite aici sunt cultura Basarabi şi epoca medievală timpurie.

O descoperire interesantă este un cap sculptat din piatră, preistoric după opinia descoperitorilor.[101]

4. Punctul Baloane.

În anul 1980 s-a descoperit lângă sat un tezaur monetar preroman.[102]

5. Punctul La Mănăstire.

Acesta este situat pe malul din dreapta râului Sirina, foarte aproape de confluenţa lui cu Dunărea. Aici s-a cercetat o biserică cu plan triconc, aparţinând mănăstirii cu hramul Sfântul Nicolae, ridicată la cumpăna dintre secolele XIV-XV d.Chr.

Necropola mănăstirii pare a fi în punctul Călugăr, din apropiere.[103]

 

Cracu Almăj (comuna Sicheviţa)

1. Punctul Cracul Almăjului.

În locul lui Arsenie din Sicheviţa a fost semnalat un cimitir.[104]

 

Cruşovăţ (comuna Cornea)

1. Punctul Luncă.

În hotarul localităţii, la sud de sat, pe panta domoală a dealului care închide spre vest albia pârâului Mehadica, este semnalată o aşezare daco-romană de secolele III-IV d.Chr.[105]

 

Cuptoare (comuna Cornea)

1. Punctul Sfogea.

Săpăturile efectuate între anii 1975-1977 au dus la descoperirea unei aşezări eneolitice (cultura Sălcuţa cu importuri Tiszapolgár; ceramică, plastică, obiecte din cupru sau din alte materii prime), unui puţ eneolitic (cultura Sălcuţa) şi a unei necropole medievale timpurii (437 – în alte surse 347 – morminte de secolele XII-XIV d.Chr.).

De aici provine şi un mormânt „getic” de secol V î.Chr.

În necropola medieval-timpurie de aici s-au descoperit monede de la Issac II Angelos, Ştefan IV Dragutin şi Sigismund I. Seria de monede care provin din acest sit s-a mărit după fiecare campanie de cercetare arheologică.[106]

2. Punctul Sălişte.

Aşezarea dacică se află la extremitatea nordică a satului Cuptoare, în lunca îngustă a Pârâului Mehadica.[107]

3. În hotarul localităţii este semnalată o monedă secolele III-IV d.Chr., dar şi o alta de secolele VIII-X d.Chr.[108]

4. Punctul Sat Bătrân.

Punctul este amplasat în aceeaşi zonă a luncii Pârâului Mehadica, în culmea nordică a Săliştii. Vatra satului medieval este confirmată prin apariţia ceramicii de secolele XIII-XIV d.Chr.[109]

5. Urcând, din acest punct, spre vest, se ajunge după o oră de mers la o cetate dacică (?).[110]

 

Cuptoare (municipiul Reşiţa)

1. Punctul Piatra Albă.

MBR a achiziţionat şase monede de argint provenind dintr-unul dintre tezaurele descoperite în localitate (trei denari: Caracalla, Diadumenianus şi Severus Alexander; trei antoninieni: doi de la Gordianus şi unul de la Filip Arabul).

Mai apoi s-au mai descoperit piese dintr-un tezaur format din peste 500 de monede din perioada preromană şi romană.[111]

     

 

 

 

 

 



[1] Medeleţ şi Bugilan 1987, p. 115.

[2] Uzum et alii 1973, p. 413; Petrovszky 1977, p. 454.

[3] Uzum et alii 1973, p. 413, 416.

[4] Petrovszky 1975, p. 365; Jungbert 1978, p. 9; Bejan şi Rogozea 1982, p. 220; *** 1994, p. 252.

[5] *** 1988, p. 269.

[6] Lazarovici 1979b, p. 190; Lazarovici et alii 1991, p. 31.

[7] Lazarovici 1979b, p. 190; Lazarovici et alii 1991, p. 31.

[8] Iaroslavschi 1975; Petrovszky 1975, p. 365, 367; Jungbert 1978, p. 9-10; Ţeicu 1981, p. 491; Gumă 1983, p. 68; 1993, p. 212, 286; Bozu et El Susi 1987, fig. I/B; Benea şi Bejan 1989-1993, p. 129; Benea 1996b, p. 238-239; Ţeicu 1993, p. 230; 1998, p. 125; IDR, III, 1, p. 141-145.

[9] *** 1982, p. 323; Gumă 1993, p. 286.

[10] Dumitraşcu 1969, p. 517-518; Comşa 1971, p. 17; Lazarovici 1971, p. 24; 1973, p. 30, 38-39; 1974, p. 55; 1975, p. 7; 1975a, p. 16, 17-18, 25, 29; 1975b; 1977, p. 25; 1979b, p. 185; 1983a, p. 14; Lazarovici et alii 2004; Lazarovici şi Petrescu 2000, p. 16; 2002, p. 48-49; 2003, p. 74-76; Groza 1971, p. 61-75; Petrovszky 1975, p. 365-366; Petrovszky şi Gumă 1979, p. 56-58; Bălănescu 1982; Bejan 1985-1986, p. 230, 233; Bejan şi Rogozea 1982, p. 216-217, 220; Kalmar 1986-1987, p. 41; 1987-1988, p. 466; Benea şi Bona 1994, p. 13; *** 1994, p. 154, 252; Rogozea 1995a; 1997, p. 11; 1998, p. 183; El Susi 2000; Drăgoescu 1995, p. 322; Petrescu 2000b; Gumă 1993, p. 286; 1997, p. 15; Gumă şi Petrovszky 1979, p. 97; Gogâltan 1999, p. 89; Gumă et alii 2000.

[11] Petrovszky 1975, p. 366; Bejan 1985-1986, p. 230, 233; Petrescu 2003.

[12] Petrovszky 1975, p. 366-367, 367-368; Petrovszky şi Cădariu 1979, p. 35-37; Gumă şi Petrovszky 1979, p. 97-99; Gumă 1993, p. 286; Lazarovici 1979b, p. 185; 1983a, p. 14; Bejan 1985-1986, p. 230, 233; Bejan şi Rogozea 1982, p. 220, 222; Rogozea 1983, p. 142; Medeleţ şi Bugilan 1987, p. 115; Ciugudean 2000, p. 66.

[13] Petrovszky 1975, p. 367; Petrescu-Dîmboviţa 1977, p. 87; Săcărin 1979a, p. 113; Gumă 1993, p. 251, 286; Benea şi Bona 1994, p. 14; *** 1994, p. 252.

[14] Medeleţ şi Bugilan 1987, p. 116.

[15] Petrovszky 1975, p. 367; Gumă 1993, p. 251, 286.

[16] Petrovszky şi Petrovszky 1977; Bejan şi Rogozea 1982, p. 220; Bălănescu şi Rogozea 1986, p. 222; Benea şi Bejan 1989-1993, p. 129-130; Benea 1996b, p. 238-239; Rusu et Alicu 2000, p. 98-100, 172; IDR, III, 1, p. 141-145.

[17] Lazarovici 1979b, p. 185; Bejan şi Rogozea 1982, p. 217-218, 220; Gumă 1993, p. 286; Benea şi Bona 1994, p. 14.

[18] Winkler 1968, p. 39; Medeleţ 1994a, p. 255.

[19] *** 1994, p. 252.

[20] Ardeţ 1993a, p. 339.

[21] Ardeţ 1996; Ardeţ şi Popescu 1996; Ţeicu 1998, p. 212.

[22] Ţeicu 1990, p. 276; 1993, p. 230-231; 1998, p. 181-183; Mihat 1993; Urziceanu 1993; Bona 1996; Timoc 1998; Rădulescu 1999-2001, p. 57.

[23] Chirilă et Groza 1971.

[24] Mogoşanu 1973, p. 13; Petrovszky 1975, p. 368; Petrovszky 1979a, p. 231-230; Petrovszky şi Cădariu 1979, p. 37-39; Jungbert 1979, p. 400; Rogozea 1987, p. 358-359; Petrescu 2000a, p. 21-22; 2004, p. 17; Boroneanţ 2000, p. 25-26; Ciugudean 2000, p. 66; Păunescu 2001, p. 154-155.

[25] Mogoşanu 1973, p. 13; Petrovszky 1975, p. 368; 1979a, p. 232; Jungbert 1979, p. 400-401; Rogozea 1987, p. 358-359; Boroneanţ 2000, p. 27; Păunescu 2001, p. 55.

[26] Cădariu şi Petrovszky 1975, p. 148, 151-154; Lazarovici 1975a, p. 25; 1979b, p. 190; 1983a, p. 14; Petrovszky 1975, p. 368; Petrovszky et alii 1981, p. 431; Rogozea 1987, p. 358-359; Gumă 1993, p. 297; Petrescu 1997, p. 31; 2000a, p. 29; 2004, p. 26; Boroneanţ 2000, p. 26-27.

[27] Cădariu şi Petrovszky 1975, p. 153.

[28] Petrovszky et alii 1981, p. 432; Rogozea 1987, p. 358-359; Petrescu 2000a, p. 24; 2004, p. 21; Boroneanţ 2000, p. 26.

[29] Cădariu şi Petrovszky 1975, p. 148; Petrovszky 1975, p. 369; Ciugudean 2000, p. 66.

[30] Petrovszky 1975, p. 369; Rogozea 1987, p. 358-359; Gumă 1993, p. 297; Petrescu 1997, p. 31; 2000a, p. 21, 27; Boroneanţ 2000, p. 26.

[31] Petrovszky 1979a, p. 234-236; Petrovszky et alii 1981, p. 430-431; Rogozea 1987, p. 358-359; Petrescu 2000a, p. 23; 2004, p. 19; Boroneanţ 2000, p. 26; Păunescu 2001, p. 155.

[32] Petrovszky et alii 1981, p. 433; Rogozea 1987, p. 358-359; Petrescu 2000a, p. 30; Boroneanţ 2000, p. 27.

[33] Petrovszky et alii 1981, p. 432; Rogozea 1987, p. 358-359; Petrescu 2000a, p. 35; 2004, p. 36; Boroneanţ 2000, p. 27-28.

[34] Petrescu 2004, p. 19.

[35] Winkler 1968, p. 39; 1969, p. 70; Medeleţ 1994a, p. 256.

[36] Matei 1979, p. 260-261; Iambor 1989-1993, p. 23-24; 2000-2001, p. 14-15; Ţeicu 1998, p. 211-212; Ţeicu et alii 2001, p. 59; 2002, p. 85.

[37] Medeleţ şi Bugilan 1987, p. 116.

[38] Petrovszky 1975, p. 369.

[39] Petrovszky 1975, p. 369.

[40] Petrovszky 1975, p. 369.

[41] Petrovszky 1975, p. 369.

[42] Petrovszky şi Cădariu 1979, p. 63; Bozu şi Săcărin 1979, p. 554; Ciugudean 2000, p. 66.

[43] Bozu şi Săcărin 1979, p. 554; Benea şi Bejan 1989-1993, p. 130.

[44] Petrovszky 1975, p. 370; Lazarovici 1979b, p. 192.

[45] Petrovszky 1975, p. 370.

[46] Petrovszky 1975, p. 370; Lazarovici şi Săcărin 1979, p. 83; Gumă 1993, p. 287.

[47] Bozu şi El Susi 1987, fig. I/B; Benea 1996b, p. 242; Ţeicu 2003, p. 360.

[48] Ţeicu 1993, p. 231; 1995b; 1996; 1998, p. 131, 177; Bălănescu 1993, p. 323-324.

[49] Petrovszky 1975, p. 369.

[50] Rogozea 1987, p. 360; Petrescu 2000a, p. 24; 2004, p. 20; Boroneanţ 2000, p. 28.

[51] Rogozea 1987, p. 360; Petrescu 2000a, p. 29; 2004, p. 26; Boroneanţ 2000, p. 28-29; Bozu 2000, p. 154.

[52] Boroneanţ 2000, p. 120.

[53] Rusu et alii 2000, p. 103-104.

[54] Bălănescu 1981, p. 148; Uzum 1981a; Medeleţ şi Bugilan 1987, p. 122; Ţeicu 1987, p. 341; 1993, p. 231; 1998, p. 95, 129.

[55] Bozu şi El Susi 1987, fig. I/B; Bejan 1985-1986, p. 233; Ţeicu 1987, p. 320; Ţeicu 1987, p. 341; Gumă 1993, p. 287; Benea 1996b, p. 240-241.

[56] Uzum 1981a, p. 212, fig. 1; Bejan 1985-1986, p. 233; Ţeicu 1987, p. 341-342; Benea 1996b, p. 241.

[57] Medeleţ şi Bugilan 1987, p. 122; Benea 1996b, p. 241.

[58] Benea şi Bejan 1989-1993, p. 130; Drăgoescu 1995, p. 323; Wollmann 1996, p. 235; Boroneanţ 2000, p. 121.

[59] Bozu şi El Susi 1987, fig. I/B; Benea şi Bejan 1989-1993, p. 131; Benea 1996b, p. 242.

[60] Benea 1996b, p. 242.

[61] Bejan 1985-1986, p. 233.

[62] Ţeicu 1987, p. 336; 1998, p. 95; Gumă 1993, p. 287.

[63] Petrovszky şi Gumă 1979, p. 54; Gumă 1993, p. 287; 1997, p. 15; *** 1982, p. 324; Petrescu 1988; 1995; Rogozea 1992, p. 50-51; 1994, p. 181; 1995a; 1996; 1998, p. 185.

[64] *** 1979, p. 432;  Medeleţ şi Bugilan 1987, p. 122-123; Gumă 1993, p. 287.

[65] Ţeicu 2003, p. 360-361.

[66] Petrovszky 1975, p. 370; Săcărin 1979a, p. 111; Gumă 1993, p. 251, 287.

[67] Bozu şi El Susi 1987, fig. I/B; Drăgoescu 1995, p. 324; Benea 1996b, p. 243.

[68] Medeleţ 1994a, p. 257.

[69] Rusu et alii 2000, p. 119.

[70] Păunescu 2001, p. 148.

[71] Wollmann 1977, p. 371.

[72] Ţeicu 1990, p. 276, 1998, p. 180-181; Rădulescu 1999-2001, p. 54.

[73] Matei şi Iambor 1980, p. 514.

[74] Lazarovici 1979b, p. 194.

[75] Lazarovici şi Munteanu 1982, p. 124; Lazarovici 1983a, p. 15.

[76] Rogozea 1987, p. 358-359; Petrescu 2000a, p. 21; 2004, p. 16; Boroneanţ 2000, p. 29.

[77] Rogozea 1987, p. 358-359; Petrescu 2000a, p. 24; Boroneanţ 2000, p. 29.

[78] Petrescu 2000a, p. 31.

[79] Stratan 1964; Petrovszky 1975, p. 370-371; Petrescu-Dîmboviţa 1977, p. 55; Gumă 1977a, p. 256-258; 1993, p. 252, 287; Săcărin 1979a, p. 112; Bozu 1982, p. 149; *** 1994, p. 356; Szentmiklosi 1995, p. 84; Rogozea 1997, p. 11-12.

[80] Petrovszky 1975, p. 371.

[81] Petru et alii 2001.

[82] Roska 1942, p. 145, nr. 12; Săcărin 1977, p. 11; Petrescu 2000a, p. 23.

[83] Roska 1942, p. 145, nr. 12; Săcărin 1977, p. 11; Medeleţ 1994a, p. 274-275; Drăgoescu 1995, p. 359; Bordea 1996-1998, p. 434; *** 2000, p. 302.

[84] Matei şi Uzum 1973, p. 141; Săcărin 1977; 1979a, p. 114; Petrovszky 1977, p. 449; Gumă 1993, p. 256, 293; 1997, p. 15.

[85] Morintz 1972, p. 348; Boroneanţ 1973, p. 10-11; Petrovszky 1977, p. 448; Lazarovici 1979b, p. 205; 1983, p. 16; Gumă 1983, p. 70; 1993, p. 214, 293; *** 2000, p. 302; Păunescu 2001, p. 156-159.

[86] Morintz 1973, p. 384; Petrovszky 1977, p. 448; Rogozea 1987, p. 358; Gumă 1993, p. 217, 293; Petrescu 2000a, p. 29-30; 2004, p. 26; Boroneanţ 2000, p. 20; *** 2000, p. 302; Păunescu 2001, p. 159-162.

[87] Morintz 1973, p. 384; Petrovszky 1977, p. 449; Rogozea 1987, p. 358; Petrescu 2000a, p. 25; 2004, p. 21; Boroneanţ 2000, p. 35; *** 2000, p. 302.

[88] Morintz 1973, p. 384; Petrovszky 1977, p. 449; Rogozea 1987, p. 358; Petrescu 2000a, p. 25; 2004, p. 22; Boroneanţ 2000, p. 35-36; *** 2000, p. 302; Rusu et alii 2000, p. 208.

[89] Lazarovici 1979b, p. 201-202; Rogozea 1987, p. 358; Boroneanţ 2000, p. 37; Petrescu 2004, p. 22-23.

[90] Petrescu 2000a, p. 21; 2004, p. 16; Boroneanţ 2000, p. 108.

[91] Petrovszky 1977, p. 449.

[92] Petrovszky 1977, p. 447.

[93] Babeş 1971, p. 383; Medeleţ et alii 1971; Morintz 1972, p. 348; Chirilă şi Gudea 1972, p. 713-714; Matei 1979, p. 258-259; Matei şi Iambor 1980, p. 508; Matei şi Uzum 1973; Uzum 1980, p. 128; Petrovszky 1977, p. 449; Lazarovici şi Săcărin 1979, p. 85; Bejan 1985-1986, p. 232, 234; Ţeicu 1993, p. 239; 1998, p. 127, 200, 203; Medeleţ 1994a, p. 274, 275; Fâc 1998; Pinca 1999-2001; Bozu 2000, p. 154, 155.

[94] Petrescu-Dîmboviţa 1977, p. 150; Gumă 1993, p. 256, 293.

[95] Benea şi Bejan 1989-1993, p. 142.

[96] Tudor et alii 1965, p. 402, 403; Gudea 1971, p. 142; Chirilă et Gudea 1972, p. 716; Mitrea 1973, p. 412; 1973a, p. 149; Bozu şi El Susi 1987, fig. I/B; Medeleţ 1994a, p. 275.

[97] Boroneanţ 2000, p. 123.

[98] Boroneanţ 2000, p. 135.

[99] Petrovszky 1975, p. 371; Lazarovici 1977b, p. 13; 1979b, p. 194; 1983, p. 17.

[100] Petrovszky 1975, p. 371; Săcărin 1979; 1979a, p. 114; *** 1994, p. 368; Gumă 1993, p. 252, 287; 1997, p. 15.

[101] Gumă 1982; Lazarovici 1977b, p. 13; Lazarovici şi Dragomir 1993; Săcărin 1993, p. 78.

[102] Medeleţ 1994a, p. 257.

[103] Ţeicu 2002-2003; 2003, p. 347-348; 2003a, p. 113.

[104] Uzum et alii 1973, p. 413.

[105] Bozu şi El Susi 1987, fig. I/B; Benea 1996b, p. 245; Ţeicu 2003, p. 369.

[106] Stoia 1976, p. 277; Lazarovici 1979b, p. 194; 1981; 1983a, p. 15; Lazarovici şi Uzum 1977; Bălănescu 1981, p. 148; 1983, p. 236; 1985, p. 174-178; Oprinescu 1981, p. 45-46; 1993; 1995; 1995a; El Susi 1981; 1993; Medeleţ şi Bugilan 1987, p. 125-126; Uzum 1987; Uzum et alii 1996; Ţeicu 1981, p. 491; 1993, p. 231-235; 1998, p. 93, 125-126, 132-144; 2003, p. 368; Gumă 1991, p. 93-102; Bordea şi Mitrea 1991, p. 227; *** 1994, p. 392; Ardeţ 1993a, p. 340; Bejan 1995, p. 136; Radu 2002, p. 27-28.

[107] Bozu 2000, p. 154; Ţeicu 2003, p. 368.

[108] Bozu şi El Susi 1987, fig. I/B; Bordea şi Mitrea 1991, p. 227.

[109] Ţeicu 2003, p. 369.

[110] Periegheză 1982: O. Bozu, A. Oprinescu, S.A. Luca.

[111] Gudea 1971, p. 139; Mitrea 1973, p. 411; 1973a, p. 147; Kalmar et alii 1978, p. 66; Medeleţ 1994a, p. 259, 275; Bălănescu 1995, p. 197; Drăgoescu 1995, p. 368-369.