Legenda ilustraţiilor

Cuprins

Roşcani – Biserica Monument Istoric

 

 

Autor:  ZENO-KARL PINTER.

ISBN 973-9425-88-7, Editura Emia, Deva2001. © copyright: ZENO-KARL PINTER

Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)

 

Coperta 1

Coperta 2

1. INTRODUCERE

 

 

1. 1. Cadrul geografic

 

Satul Roşcani aparţine din punct de vedere administrativ comunei Dobra din judeţul Hunedoara, alături de alte 12 sate, toate plasate în Depresiunea Dobrei, la zona de contact a teraselor de pe partea stângă a Culuarului Mureşului cu prelungirea versanţilor nordici ai Munţilor Poiana Ruscăi. Această situare conferă satului un climat temperat, de tip zonal colinar cu influenţe oceanice datorate curenţilor barici ce pătrund dinspre apus în Culuarul Mureşului[1]. Localitatea situată la o altitudine ce variază între 180 m, (malul râului Dobra) şi 210 m (pragul uşii bisericii), este străbătută de râul Dobra afluent pe partea stângă a Mureşului, ce izvorăşte de sub Vârful Rusca (1355 m), adunând în zona Roşcanilor mai multe văi şi pâraie: Valea Căsagului, Valea Albă, Valea Strâmbului, Valea Pii, Valea Baniului, Valea Voicii şi Valea Pancului, care dau şi numele străzilor şi caracterul de sat cu nuclee adunate al acestei aşezări[2]. Este de semnalat şi faptul că vatra actuală a satului Roşcani este divizată în două părţi: Roşcanii Mari, partea de sudest, cuprinzând astăzi cel mai mare număr de gospodării ca şi „centrul“ actual al satului şi Roşcanii Mici, în nordvest, pe Valea Pancului, grupând mai puţine case dar având cele mai vechi edificii şi spaţii publice: biserica, cimitirul, şcoala şi casa parohială. Este evident că la un moment al evoluţiei aşezării s-a produs o roire a populaţiei, cel mai probabil dinspre zona mai ferită a Văii Pancului, unde se află şi cea mai veche construcţie: biserica, spre zona mai deschisă şi cu terenuri agricole mai bune a Roşcanilor Mari.

 

 

1. 2. Cartografia istorică

Studiind cartografia istorică, am putut observa în „Cartarea Iosefină“ a Ardealului executată între anii 1769 şi 1773 şi păstrată la Arhiva de Război din Viena, existenţa în secolul al XVIII-lea a două sate distincte[3]. Astfel în satul numit pe această hartă istorică „Roskán˙mare“ se pot distinge cca. 48 de gospodării iar în aşezarea înscrisă aici „Roskán˙mike“ cca. 25 de gospodării, biserica fiind figurată între cele două aşezări înconjurată de o împrejmuire elipsoidală ce pare a fi prevăzută cu o intrare pe partea de est (fig 1). Se pare că din punct de vedere administrativ şi în această perioadă cele două aşezări erau însă privite ca o singură unitate, destul de importantă dealtfel, căci pe harta de ansamblu, Roskan˙ figurează ca reper central pentru folia 182 (fig 2). Şi în harta în scară 1:200000, reeditată în anul 1939 de Institutul de geografie militară din Viena după cartarea militară din anul 1914, sunt figurate două sate: Roscanu – mare şi – mic, între care este însă doar simbolizată biserica drept lăcaş de cult din piatră (fig. 3).

 

 

1. 3. Toponimia

 

Cât priveşte denumirea acestei localităţi, relevant este sufixul „-ani“, asociat unui nume de persoană, unui antroponim[4]. Antroponimul „Roşca“ aminteşte la rândul său de o notă caracteristică a unei persoane şi anume: „roşu“, „cel roşu“[5]. Toate acestea duc la concluzia că Roşcani ar putea însemna fie „satul lui Roşca“ eventual „satul locuit de cei din neamul lui Roşca“ sau „satul întemeiat de Roşca“[6]. Nu se poate însă exclude din discuţie – în opinia noastră – legătura cu alte toponime asemănătoare din zonă: Rusca, Poiana Rusca, Ruschiţa, toate provenind din etnonime şi care ar putea sta la baza denumirii de „Ruskán“ cum este menţionat satul în anul 1733[7] sau „Ruscani“, deci cei veniţi din Rusca, din Rudschiţa sau poate pur şi simplu din Munţii Poiana Rusca, transformată apoi în „Roşcani“.

 

 

1. 4 Demografia

 

Aspectul demografic al satului Roşcani a variat în decursul secolelor din care există statistici. La cel mai vechi recensământ cunoscut, din anul 1733, în Roşcani au fost înregistrate 180 de suflete, ceea ce se confirmă şi prin numărul de cca. 70 de gospodării figurate în „Cartarea Iosefină“ citată anterior şi executată în acelaşi secol (1769-1773). În acest prim recensământ cunoscut pentru Roşcani nu se menţionează apartenenţa etnică a locuitorilor, probabil în totalitate români, căci în anul 1857, când sunt recenzate 188 de gospodării, apar doar 5 străini.[8] La sfârşitul secolului al XIX-lea, datorită intensificării exploatărilor de resurse naturale necesare industriei, în sat se stabilesc şi locuitori de alte etnii: germani, maghiari, evrei, sârbi, croaţi, italieni şi alţi străini cu limba maternă necunoscută[9]. Aceştia vor dispare însă până la mijlocul secolului nostru, fie plecând în alte locuri, fie asimilându-se populaţiei româneşti, aşa cum este cazul familiei Capelini, de origine italiană, al cărei nume s-a păstrat până astăzi prin Maria Muntean Capelini din Roşcanii Mici. Vârful demografic al satului Roşcani s-a înregistrat în anul 1944, cu 882 de locuitori (872 români, 5 evrei, 5 maghiari) pentru ca în ultimii ani să se înregistreze un regres evident ajungându-se la 599 locuitori în anul 1992 şi la 447 locuitori în 1999[10].

 

 

1. 5. Izvoare scrise

 

Istoria scrisă a fost destul de vitregă cu această localitate, menţiunile documentare medievale cu referire directă la satul Roşcani fiind extrem de rare şi relativ târzii. Cea mai veche atestare documentară pare să fie cea de „Roskan“ din anul 1491[11]. Pentru secolul al XVI-lea documentele lipsesc iar din secolul al XVII-lea cunoaştem un singur document din anul 1601[12].

În aceste condiţii, singura modalitate de clarificare a tabloului istoriei locale pentru perioada evului mediu şi a epocilor mai vechi este cercetarea arheologică sistematică a unor obiective de interes de pe raza localităţii. În cazul Roşcanilor biserica este fără îndoială obiectivul cel mai vechi păstrat şi ca atare cel mai interesant.

 



[1] *** Enciclopedia geografică a României, Bucureşti, 1982, p. 514.

[2] *** Roşcani. Un sat pentru mileniul III, Deva, 2000, p. 11 sq.

[3] *** Aufnahmskarte des Grossfürstentum Siebenbürgen (1769-1773), Österreichisches Staatsarchiv Wien, Kriegsarchiv, cota: B IX a  Folia 715.

[4] Iordan, I., Toponimia românească, Bucureşti, 1963, p. 160.

[5] Răuţ, O., Ioniţă, V., Studii şi cercetări de istorie şi toponimie, Reşiţa, 1976, p. 56.

[6] *** Roşcani. Un sat pentru mileniul III, Deva, 2000, p. 13.

[7] Bunea, A., Statistica românilor din Transilvania, Sibiu, 1901,

[8] *** Roşcani. Un sat pentru mileniul III, Deva, 2000, p. 223.

[9] Ibidem, p. 223

[10] Ibidem, p. 224 sq.

[11] Ibidem, p. 13.

[12] Veress, A., Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti, VI, Bucureşti, 1929-1939,  p. 370.