Universitatea

ARHEOLOGIA DIN TRANSILVANIA
HOME English version
PRIMA PAGINĂ : MEMBRII : REVISTA : ŞANTIERE ARHEOLOGICE : CĂRŢI :CURSURI : FORUM : CĂUTARE

Locuinţa P8, nivelul 7C, Parţa (go to english version)

Virtual Reconstruction

programms used: 3d Studio Max 7, Macromedia Dreamweaver MX 2004, Adobe Premiere 6.0, Microsoft Windows Media Encoder 9.0 series, Foto Canvas 1.1

Media Author : Cosmin Suciu

Specificaţii tehnice: text şi fotografii Gh. Lazarovici, Fl. Drasovean, Z. Maxim, Parţa, vol. I.1,2. (material apărut cu acordul şi sprijinul prof.univ.dr. Gheorghe Lazarovici)

Thanks to: prof.dr. Sabin Adrian Luca, prof.dr. Gheorghe Lazarovici and dr. Martin White for their support.

Imagini

- planul structurii P8 şi ridicarea parilor

- structura de stâlpi

- ridicarea pereţilor de lut si a etajului

detaliu cu modul în care au fost reconstituit etajul

 

Media

Reconstituirea structurii P 8 până la nivelul acoperişului. Recomandat cu Internet Explorer 6.0

dimensiunea 1 MB.

 

Specificaţii tehnice text şi fotografii Gh. Lazarovici, Fl. Drasovean, Z. Maxim, Parţa, vol. I.1,2. (material apărut cu acordul şi sprijinul prof.univ.dr. Gheorghe Lazarovici)

 

Dimensiuni: Lăţimea construcţiei este de 4,75/5m (interior), iar lungimea de 6,90/7,10 m

Construcţia este ridicată în nivelul 7c, după acelaşi plan şi pe acelaşi loc ca P8a. Şanţul de fundaţie de pe partea de sud este pe acelaşi traseu cu prima construcţie, doar că în colţul de sud-est, cele două şanţuri nu se suprapun. Faza veche (P8a) era mai îngustă. Gropile de structură de la cele două faze nu pot fi separate întotdeauna foarte clar, ele întretăindu-se. Din faza veche sunt multe pete de lut galben ceea ce ne face să ne gândim la existenţa unei amenajări din pământ galben şi negru. Acest pământ a rămas de la săparea şanţurilor de fundaţie şi de la marile gropi de structură fiind apoi împrăştiat şi bătătorit. Există un număr mare de gropi mai mici despre care nu ştim precis cărui orizont aparţin şi ce funcţionalitate au avut.

Pe durata nivelului 6 clădirea se detaşează şi din punctul de vedere al tehnicii de construcţie, al planului şi al etajului. Existenţa clară a unui etaj sau pod amenajat

(ParţaI.2, pl. 71-74 , , , , , , , , , , , , , , , , ), a fost semnalată clar pentru prima oară la această construcţie, în cea de-a doua fază de funcţionare a ei. Urmele etajului erau vizibile prin resturile de cărbunele de la bârnele de lemn, căzute pe podea. Etajul se întindea peste prima treime, cea de vest a construcţiei, în zona de deasupra intrării, aflată pe peretele de vest.

Planul construcţiei, asemănător unui megaron, este format dintr-un dreptunghi împărţit în 3 zone, format din câte două rânduri de stâlpi, în interior. Intrarea era dinspre vest unde se găsea o străduţă lată de 1,5 - 2,5 m, cît era spaţiul până la următoarea construcţie sau la alt rând de construcţii.

Acoperişul era susţinut de o structură de stâlpi mari, masivi, înfipţi adânc în pământ, situaţi pe traseul pereţilor şi în interior. Stâlpii din faza veche erau aproape pe acelaşi loc, cu cei din faza nouă.

Pereţii erau formaţi dintr-o structură de stâlpi, bârne despicate şi pari, montaţi într-un şanţ lat de cca. 20-30 cm (Parţa I.2, pl. 70/3 ; 73/2-3, ). Pereţi: vest, est, sud, nord.

Stâlpii de bază, erau înfipţi mai adânc şi se aflau la cca. 1,8-2,5 m distanţă unul de altul. Parii, puşi pe 3 rânduri, erau ascuţiţi şi înfipţi la adâncimi diferite. La această construcţie a fost făcută o analiză atentă a structurii pereţilor de către Z. Maxim şi Fr. Resch (la peretele de sud, est şi nord) care erau foarte bine păstraţi (Parţa I.2, pl. 71/3-4 , ; 72/1-3, ).

Peretele de vest . Peretele a fost mai slab ars şi structura nu a putut fi reconstituită, iar zona a fost afectată de lucrările pentru dig. El avea un număr mai mare de pari, uneori dublaţi de fascii de nuiele. În colţul de SV al construcţiei se găsea o grupare din bile de praştie, de mari dimensiuni. De altfel, bile de praştie se aflau, de multe ori, în vecinătatea unor intrări, ca în Sanctuarul 2. În jurul peretelui s-a găsit chirpici mărunt, dovadă că peretele, ca şi cel de est, avea lipituri superficiale cu lut.

Pe peretele de sud stâlpi de structură se aflau la o distanţă de cca. 1,90 - 2,50 m. În acest spaţiu erau montate 2-3 şiruri de pari. Într-o porţiune mai bine păstrată a fost studiată cu atenţie ordinea parilor, rândurile de pari, felul cum erau aşezaţi în perete. La unul din rândurile de pari dinspre interior găurile erau la distanţe de 15-30 cm, parii fiind legaţi cu vegetale răsucite sau fâşii de coji verzi. Un al doilea rând de pari în centru, nu a lăsat urme în masa de chirpici. Un al treilea rând, la exterior şi uneori la interior, era format din pari înfipţi cu un cap în şanţ şi dispuşi oblic (gen “căpiori­”), pe aceştia era aplicat lutul. Parii sau stâlpi erau înfipţi în şanţ, vertical sau oblic (în spaţiile dintre şirurile mai largi), în şiruri de câte 2-3 rânduri, încât formau şi o structură de rezistenţă pentru perete. Pari erau prinşi între ei cu nuiele, fibre sau coji, fiind păstrate impresiuni foarte clare de la asemenea legături. Sub dărâmăturile peretelui de sud şi ale etajului de lemn a fost descoperit un idol-bust, monumental, din lut slab ars, ca urmare a unei arderi secundare. Lângă peretele de sud, în jumătatea lui de est, în interior a fost descoperit un război de ţesut (c. 27, marcaj d). Greutăţile au fost găsite grupat în colţul de sud-est, printre dărâmăturile peretelui de sud şi sub ele. Cele mai multe greutăţi sunt conice dar apar şi câteva rotunde. Printre dărâmături, sub ele şi la suprafaţă, în colţul de SV, au fost găsite mai multe bile de praştie de mari dimensiuni cum arătam mai sus (c. 27, marcaj d). Greutăţi pentru războiul de ţesut apar destul de des în sanctuare şi construcţii alături de obiecte de cult: ex. în sanctuarul de la Sălacea (Ordentlich 1972, 73), în Sanctuarul 2 ş.a .

Parţa I, Fig. 87 Locuinţa P8, plan

Între dărâmăturile peretelui de nord, a fost descoperit un idol fragmentar de lut. În zona centrală peretele de nord era bine păstrat, iar spre deosebire de alţi pereţi avea mai multe straturi de lipitură din lut, fiind mai gros.

 

În fundaţia peretelui de est, aproape de colţul de NE, s-au găsit două văscioare miniaturale şi o jumătate de la un al treilea văscior. Între cele două construcţii, nu s-a găsit o prea mare cantitate de lut ars şi nears ceea ce presupune că peretele nu era lipit cu lut, nefiind expus.

Etajul avea o structură de bârne mari, despicate (Parţa I.2, pl.106 , ). Câteva văscioare mici din pastă fină, au fost găsite pe cărbunele provenit din podeaua de lemn. Aici a fost descoperită o bârnă transversală, oblică ce lăsa o urmă în forma unui canal în podea şi care avea lipitură de lut pe ea. Socotim că lipitura de pe bârnă, mai măruntă ca structură, s-ar datora prăbuşirii petre- cute înaintea sau în timpul arderii. Bârnele aşezate pe axa lungă de la etaj cad împreună pe podeau unde ard sau sunt carbonizate rămânând, pe alocuri, arse incomplet. Bârnele aveau cca. 20 - 25 cm lăţime şi erau dispuse la 18-20 cm distanţă. Peste ele erau bârne transversale care asigurau rigiditatea podelei.

Dimensiunile etajului, după structura de pari, au fost de 2 x 3,2 m. Lăţimea poate fi mai mare, dar, după bârne, pare că se întinde numai în jumătatea de vest. O parte a acestei construcţii a fost acoperită de altarul de sud, din nivelul 5a, ridicat după distrugerea construcţiei şi sanctuarului. Altarul de sud a distrus o mică parte din peretele de nord, spre colţul de nord-vest al acestei construcţii. Structura lemnoasă a lui P8 era foarte masivă, cu lipituri groase, dărâmăturile chirpiciului aveau cca. 30-50 cm grosime.

Construcţia P8, avea planul în formă de paralelogram (Parţa I.2, pl. 73/1-2 , ; 72/4), ca de altfel multe din construcţiile acestui nivel, având dimensiunile de 7,20/7,3 x 6 m (5,6 m la interior). Între stâlpii de bază, situaţi la distanţă de 1,5 - 1,8 m, structura pereţilor era diferită de la un perete la altul, de la o zonă la alta.

Inventarul arheologic . În partea superioară a gropii 27 (G27), de lângă peretele de est, au fost descoperite două fragmente de stră-pungătoare, mai multe lame micro-litice, fragmente de spatule, vârfuri de ace din oase rotunde sau late, precum şi un tăiş de topor, depus în fundaţia zidului de vest. Cele din partea inferioară aparţineau de G27.

Formele de vase sunt din cele mai variate tipuri: tronconice, profilate, fragmente de cupă cu picior, vase de provizii. Mai deosebite sunt: o buză de vas de provizii cu decor meandric, provenind de la unul din vasele mari cu faţă umană şi un vas sac cu toarte pe umăr.

TOP

Bibliografie: Gh. Lazarovici, Fl. Drasovean, Z. Maxim, Parţa, vol. I.1,2.

material apărut cu acordul şi sprijinul prof.univ.dr. Gheorghe Lazarovici

Thanks to prof.dr. Sabin adrian luca and dr. Martin White for their support.

web support: Cosmin Suciu, e-mail to: cos_suciu@yahoo.com, 2005

p42

floor

struct