Universitatea

ARHEOLOGIA DIN TRANSILVANIA
HOME English version
PRIMA PAGINĂ : MEMBRII : REVISTA : ŞANTIERE ARHEOLOGICE : CĂRŢI :CURSURI : FORUM : CĂUTARE

Complexul P 40-43 (P18b, P40, P41, P42, P43) "bloc de locuinţe", nivel 7c-6

Virtual Reconstruction

programms used: 3d Studio Max 7, Macromedia Dreamweaver MX 2004, Adobe Premiere 6.0, Microsoft Windows Media Encoder 9.0 series, Foto Canvas 1.1

Media Author : Cosmin Suciu

Este un complex de locuinţe, grupate într-un “bloc” de patru-cinci construcţii, cu podele suspendate şi etaj. Marea densitate de locuire şi probabil construcţia sistemului de fortificare, au impus adoptarea unor asemenea soluţii arhitecturale şi dezvoltarea spaţiilor de locuit pe verticală.

Sintetizând, la blocul de 4-5 locuinţese observă:

  • la parter, pe pământ, a câte unui cuptor (P40 - P43) sau vatră, în fiecare încăpere : a câte o casetă pentru cereale : a unui război de ţesut (P41, P43) ;
  • unui parter suspendat, pe bârne, la două sau trei din complexele blocului (P41; P43; P18b), sub care nu se observau urme de podea sau lipituri, cum de altfel foarte clar apare în alte zone ;
  • a câte unui etaj, cu podeaua din bârne lipite cu lut, întâlnit la toate cele patru locuinţe din acest bloc, mai puţin la P17 ;
  • în trei din încăperi erau cuptoare. În al patrulea caz (la P43), nu a fost întâlnit un asemenea cuptor, dar era foarte posibil ca el să fi existat şi să fi fost tăiat de râu (fig. 45) ;
  • unor mari cantităţi de lemne la pereţii construcţiilor, la podelele suspendate de la parter sau etaje.

Studiind fundaţiile şi sistemul de gropi observăm multe similitudini cu situaţiile tehnice de la P41-P42, gropile de structură sunt mari şi grupate două câte două. O mare structură de stâlpi exista în zona centrală, care asigurau stabilitatea uneia sau celor două podine. Gropile aveau adâncimi diferite. Aceste adâncimi, dar mai ales unele mari, nu trebuiesc puse doar pe seama dorinţei constructorilor sau necesităţilor tehnice, ci şi a lungimilor pe care o aveau stâlpii, a diferitelor lor ramuri, crengi, detalii folosite de omul preistoric la fixarea, construirea şi consolidarea locuinţelor.

Din studiul acestui complex acest bloc de 4 locuinţe arată dezvoltarea tehnologiei de construcţie, cunoştinţe vaste de arhitectură, stăpânirea meşteşugului tăiatului, cioplitului, fixatului şi perforatului în lemn.

Parţa I (Gh. Lazarovici, Fl. Drasovean, Z. Maxim, Parţa, vol. I.1), Fig. 98 Planul “blocului”

 

Locuinţa 40, P40, nivel7c-6. Aceasta a reţinut atenţia prin descoperirea unei "luni", a unor elemente arhitectonice deosebite şi a unui număr de vase întregi, între care şi un mare vas, cu două figuri umane în relief.

Dimensiunile răspândirii masei de chirpici erau de 6 x 4 m. Partea superioară a dărâmăturilor se ridica cu cca. 15 - 20 cm deasupra celorlalte dărâmături. Printre dărâmăturile de chirpici se aflau resturi de chirpici şi o vatră de foc mai târzie (de la P35, nivel 5, orizont Vin ča C2 - Petreşti, grup Foeni). Sub vatră, după unele dărâmăturile de chirpici şi câteva bile de praştie, a fost găsită o frumoasă şi netedă platformă cu arcade de chirpici, situate în partea de est.

Podinele. Locuinţa avea două podine suspendate (parterul şi etajul). În partea de est aceasta avea o podea cu o lipitură groasă de 4-5 cm, pusă direct pe straturile de cultură anteriore (7a-7b).

Gropile de stâlp, indiferent dacă sunt stâlpi foarte groşi sau subţiri, au adâncimea de cca. 1,20 - 1,30 m. Asemenea stâlpi erau necesari pentru susţinerea unei construcţii cu două podine care necesită masivitate şi siguranţă. Din nivel 7c pornesc mici gropi ce ţin de fazele de construcţie a locuinţei (fig. 97, 99).

Parterul. Intrarea în locuinţă se făcea dinspre peretele de sud, dintr-o zonă parţial acoperită, situată pe la jumătatea peretelui de sud, pe lângă podeaua suspendată. În zona neacoperită de etaj, aflată spre răsărit, socotită ca antreu, mai înaltă cu 10 - 15 cm faţă de nivelul de călcare, a fost descoperită o casetă de lut cu marginile ridicate, situată lângă colţul de sud-est şi în vecinătatea intrării. Dimensiunile acesteia erau de 40 x 70 cm, iar înălţimea de cca. 12 cm. În acelaşi spa ţ iu au fost găsite urmele unor vetre neamenajate, folosite temporar : una în colţul de nord-vest al antreului şi alta în zona centrală, unde au fost găsite resturi dintr-un cuptor deranjat, aflat la etaj, în aceeaşi zonă.

În partea de apus se afla încăperea cu podeaua suspendată ce conţinea câteva vase, greutăţi de la un război de ţesut, aflat lângă peretele de nord, ce avea 2-3 şiruri de greutăţi în formă de pară, alternând cu unele sferice. În zona centrală au fost găsite 2 mărgele din cochilie de scoică fosilă şi 4-5 vase întregibile.

La podeaua suspendată a parterului au fost semnalate mai multe nivele de reparaţii. Pereţii dintre încăpere şi antreu aveau structură de nuiele impletite, lipite cu lut. Partea dinspre podea, avea marginile rotunjite.

Podina inferioară era formată din bârne despicate, late între 10 - 35 cm, aşezate cu faţă dreaptă în sus (ParţaI.2 pl. 95/1-2). Pe podină şi între dărâmăturile etajului, au fost descoperite mai multe artefacte.

Antreul cu 2-4 etape de lipituri de podea avea un rol gospodăresc şi de păstrare a unor provizii. Lângă pereţi s-au găsit fragmente de la vase mari de provizii.

Etajul . Podina superioară aparţinea unui etaj cu o structură de pari şi stâlpi despicaţi. Cele mai late bârne de la podeaua superioară aveau lăţimea de cca. 45 cm, majoritatea aveau lăţimea de 25-30 cm. Parii, aveau diametrul între 8-15 cm.

Bârnele au fost acoperite cu 4-5 straturi de lipitură. Între două asemenea straturi de reparaţii, a fost descoperită impresiunea unei labe de picior de copil. Pe ultimul strat de lipitură, pe care au fost descoperite vasele (unele întregi altele fragmentare), au fost găsite unele elemente arhitectonice, socotite de Fl. Draşovean ca arcade sau elemente de decor. Acestea, mărgineau podeaua etajului spre zona de acces de pe peretele de est. Un ultim detaliu pe care îl mai reţinem, sesizat de colegul Draşovean, e un cuptor uşor, aflat la nivelul podini superioare, în zona tindei, distrus puternic în cădere. Asemenea situaţii au fost sesizate la P42 şi P126. Parte din vatra sa, a căzut peste un cuptor de la parter, aflat în aceeaşi zonă (fig. 101).

: La marginea de est a podinei, a fost descoperită baza şi resturile unui subţire perete intermediar lipit cu lut. Acesta avea la interior, din loc în loc, pari mai groşi.

Pe podeaua etajului au fost descoperite resturile a 3-4 vase şi o mare amforă cu figuri umane în relief pe umăr, cu o formă deosebit de elegantă.

Suprapunerea celor două podine era aproape perfectă fără un alt strat între ele, fiind doar aşchii şi coji de lut ars şi pulbere de cenuşă şi un număr de obiecte strivite de etaj. Incendiul care a cuprins clădirea a dus la arderea legăturilor şi o coborâre a podinelor pe stâlpi, cu întreaga structură nederanjată a podinelor. Aceasta s-a petrecut înainte ca stâlpii de structură să fi ars complet şi să se fi produs prăbuşirea. Sub podina inferioară nu au fost descoperite materiale in situ, ci doar materiale în stratul de cultură. Mai trebuie precizat că cele două podine, ocupau doar 2/3 din încăpere, fiind situate în zona de vest.

Pereţii . Nu au fost găsite resturi de la pereţi laterali. Fragmente din pereţi mărgineau construcţia, având doar 10-15 cm înălţime, ceea ce arată că aveau menirea de a opri apele pluviale. Partea de deasupra solului este din pământ negru cu galben care arde, dar nu primeşte consistenţa cărămizii fiind prea puţină argilă. Resturi de pereţi au fost găsite doar pe latura de nord şi est. Urme de pereţi s-au găsit peste podina etajului şi, în afară, în zona dintre clădiri. Acestea nu formau pereţii continui ci doar fragmente, ceea ce arată că pereţii de la etaj ard şi se destramă. Fragmente de pereţi se găseau cu siguranţă la nivelul parterului suspendat. La arderea şi prăbuşirea podelelor suspendate, se are loc acea pulverizare, petrecută în cursul arderii, după cum o indicau bucăţile de chirpici foarte numeroase.

Fundaţiile. Extindem această noţiune şi pentru a descrie stâlpii de rezistenţă, ce sprijineau podeaua suspendată a parterului şi etajului. În unele zone (nord şi est), sunt urme de şanţ dar nu prea adânc (fig. 97). La sud, nu a putut fi cercetat, deoarece zona a fost afectată de ridicarea unui perete in situ de la P 17. În zona peretelui de est, se pot observa urmele unor stâlpi de susţinere a sistemului de construcţie. Gropile stâlpilor de susţinere, coborau cu cca. 1 - 1,2 m. Între aceştia erau stâlpi şi pari mai puţin înfipţi în pământ.


Platforma 41 nivel 7c- 6 (fig. 102-103). Construcţia se găsea la nord de P40. Peretele de vest al acesteia, era aproape pe aceeaşi linie cu cel de la P40 (ParţaI.2 fig. 86). Printre darâmături s-au găsit mărgele, vase, obiecte, precum şi resturi de la un schelet, toate acoperite de dărâmăturile de la etaj (ParţaI.2 fig. 97/1). Construcţia suprapune două complexe mai vechi.

Fundaţiile, nivelului 7c . Construcţia avea o structură de şanţuri de fundaţie şi gropi de stâlpi foarte mari. În acestea, erau aşezaţi stâlpii de structură dar şi parii pentru pereţii din nuiele sau lemn. Aceste structuri de lemn trebuie să fi avut argilă şi pământ în partea inferioară, deoarece uneori ard dar nu suficient de puternic. Lipsa pereţilor spre P41 trebuie pusă în legătură cu prezenţa lor în vecinătate la P41.


La nivelul dărâmăturilor au fost sesizate un număr de peste 30 gropi de stâlpi şi pari. Mulţi din aceştia nu mai coboară în adâncime, ceea ce înseamnă că aveau doar un rol de susţinere. Observăm că unii stâlpi, erau grupaţi câte doi. Aceştia serveau la sprijinirea celor două podine şi a acoperişului.

În zona centrală erau în număr de 18 stâlpi, repartizaţi în cele două planuri. Uneori stâlpii centrali sunt simetrici, alteori au altă ordonare. Acestia erau necesari pentru sistemul de sprijin al celor două podine. Desigur, din schemele noastre lipsesc stâlpii retezaţi drept, ce serveau doar la susţinerea platformelor, urmele lor fiind evidente sub chirpici dar fără a fi fixaţi în gropi.

După axele stâlpilor, dimensiunile interioare ale construcţiei, erau 6 x 8 la parter şi 5,8 x 6 la etaj, totalizând o suprafaţă acoperită de cca. 70 mp (parter şi etaj ).

Parterul avea o podea din pământ galben amestecat cu negru, nu prea groasă. Podeaua avea mai multe etape de refacere.

Spre răsărit se afla un separeu sau antreu, unde credem că putea fi intrarea pe latura dinspre nord, sau se afla aici o zonă gospodărească. Prezenţa unor găuri de la o presupusă tindă s-au găsit pe peretele de vest, ceea ce înseamnă că ar putea fi o intrare şi dinspre vest, în nivelul 6 (P41b).

Etajul a fost construit pe 2\3 din lungimea încăperii, de la tindă spre vest. Această situaţie apare şi la P8, P9 şi P40. Construcţia se ridică în nivel 7c, are şi o etapă mai veche, dar nu ştim dacă etajul a fost ridicat tot atunci. El funcţionează în mod sigur pe durata etapei 6.

În porţiunea dinte etaj şi antreu, se afla fixată, undeva pe peretele de sud, o lună de lut, asemănătoare celei întâlnite pe peretele de vest al Sanctuarului 2. Este de dimensiuni mai mici si avea un orificiu în perete, cu menirea de a lăsa să pătrundă lumina soarelui ziua şi a lunii în cursul nopţii.

Reţinem structura foarte bună a podelei etajului care avea mult lemn, cunoscând şi 2-3 etape de reparaţii. Partea dinspre nord a podelei etajului, avea o margine uşor semirotundă. Marginea semirotundă se datorează unui perete interior.

Gropile G85, G90 din nivel 7c-6, ţin de P40, Su9 ,iar c.22 sunt gropi de pe traseul zidurilor. Materiale arheologice din ele, nu ştim dacă au doar un rol funcţional sau provin din straturile de cultură pe care le taie. Inventarul devine evident, doar atunci când apar piese întregi sau unelte

G88, G89 Gropile din nivel 7, ţin de P40, Su9; c. 12, 22, având unele materiale în umplutură, au fost numerotate. După cât se pare, credem totuşi că au avut un rol funcţional, fiind gropi de la stâlpii de susţinere a etajului. Materialul din ele au fie rol funcţional, fie simbolic, simboluri care în multe situaţii ne scapă.

Locuinţa 41a, P41a, la -1,90 m. Din studiul fundaţiilor, rezultă existenţa a două etape, una mai recentă, asimetrică, alta mai veche de la care s-au păstrat doar gropile de stâlpi. Unele gropi de stâlpi sunt comune, altele sunt simetric plasate. La o altă adâncime, fără a şti cărui nivel arhitectonic să o atribuim, sigur după 7a, au fost descoperite un număr de stâlpi cu gropi simple sau duble. Cele duble aveau menirea de a susţine structura de stâlpi de la etaj, fie ţineau de faza ulterioară. Aceştia nu au fost clar sesizaţi la nivelul 7c. De altfel datele C14, indică existenţa unui complex cu mult mai vechi.

Locuinţa 41b, P41b, nivel 7c-6. Planul fundaţiei era uşor trapezoidal. Pereţii sunt formaţi dintr-un şanţ, în care au fost fixaţi stâlpii şi parii. Structura era mai bine păstrată pe peretele de est şi nord.

La demontarea construcţiei a fost sesizată o groapă de bordei cu dimensiunile de 2,6 x 2,4 m şi 0,4 m adâncime (B107), ţinând de nivel 7a. Aceasta era lângă o vatră mai veche, din nivel 7.

 

Locuinţa 42, P42,nivel 7c-6a

Dimensiuni - este cea mai mare construcţie din acest bloc, având un etaj. Dărâmăturile sunt formate dintr-o mare cantitate de lut. Dimensiunile sale erau de 9 x cca. 12 m. Etajul avea 9 x 8 m, deci cca. 72 mp, iar parterul era de peste 100 mp, o parte fiind distrusă de râu.

Parţa I (Gh. Lazarovici, Fl. Drasovean, Z. Maxim, Parţa, vol. I.1), Fundaţiile locuinţei 42, nivel 7c.

Parţa I (Gh. Lazarovici, Fl. Drasovean, Z. Maxim, Parţa, vol. I.1),Fig. 105b Locuinţa 42 la nivelul etajului.

 

Fundaţia.  Spre deosebire de alte complexe ale acestui bloc, această construcţie se ridică dintr-un început, cu etaj. Sub aceasta nu s-a putut constata o altă construcţie. Sistemul de fundaţie este construit pe un şanţ adânc, în care sunt practicate găurile pentru stâlpii de bază. Fundaţia are în interior patru rânduri de stâlpi care susţineau etajul şi acoperişul. Unii stâlpi, ajungeau doar până la podeaua etajului.

La parter, în colţul de sud-est, a fost sesizată o vatră de cuptor cu 5 refaceri succesive, cu diametrul de 90 cm. Cuptorul era amplasat spre colţul de sud-est.

Peretele de nord al construcţiei, a fost găsit dărâmat peste podea. Aceasta arată o structură de împletituri de pari şi mănunchiuri de nuiele (fascii) legate. Din loc în loc, erau bârne. Acest perete avea 3-4 straturi de reparaţii.

Structura de stâlpi arată o dispunere sistematică şi o repartizare egală a stâlpilor pe întreaga suprafaţă. Dublarea stâlpilor era necesară, datorită dimensiunile foarte mari ale etajului precum şi datorită greutăţii sale sale.

La etaj au fost descoperite numeroase vase: o mare amforă, mai multe vase şi amforete, tigăi ce indică o intensă activitate gospodărească desfăşurată la etaj (Parţa I.2 fig. fig. 7.8.a1-2), un cuptor uşor (aflat în colţul de nord-vest). Structura de lemn a etajului se apropia foarte mult de structura podini inferioare de la P40-P41. Aceasta este formată din bârne masive, despicate, cu felurite profile şi grosimi, puse una lângă alta, având dimensouni diferite.

 

 

Locuinţa 17c/43c, P43nivel 7c-6

Este formată dintr-o încăpere (la vest), din fosta construcţie P17c înglobată în penultima etapă (niv. 7c în complex), un antreu-magazie la mijloc şi o încăpere cu etaj şi pivniţă (? G107) la est.

Construcţia era situată la sud de P42, pe latura de est, o parte din ea a fiind distrusă de râu. O parte a locuinţei a fost semnalată în primele campanii de săpături, când a fost cercetat peretele de sud şi cca. 1 m lăţime din ea, fără a fi cercetat restul (de unde şi numele de P17 (materialele fiind marcate cu P17).

Accesul în construcţii se făcea dinspre sud, din zona Sanctuarului 2 şi a P20, unde era un spaţiu liber. Anterior fundaţiilor acestei etape, au existat două-trei etape din nivelurile 7a-7b (B105, P17a, P43a), acelea având însă o altă orientare.

Din observaţiile stratigrafice (Parţa I.2 fig. 6.4fig. 1.3) rezultă că încăperea de vest este construită în vremea etapei 7c (P17b, P17c vezi mai sus), dar nu în cea mai veche fază a acesteia. Între nivelul 7b şi 7c este un strat de arsură şi cărbune. Iniţial, doar peretele de vest şi nord a fost construit în tehnica locuinţelor din nivel 7c, adică cu şanţ de fundaţie, în care se pune pământ galben. În acest şanţ, din loc în loc, la distanţă de 1,5-1,8 m, se înfig stâlpii de structură, iar între ei se află stâlpi mai mici sau pari, intermediari. Partea de deasupra pământului se lipeşte cu argilă doar în partea aflată la jumătatea exterioară a peretelui. .

Un rând de pari traversează construcţia, de la est la vest, prin ambele încăperi. Se pare că erau sprijinul pentru o grindă principală, pe care se sprijinea probabil acoperişul. La acea vreme, intrarea era dinspre sud. Lângă peretele interior, de nord, se afla un siloz, fiind descoperite numeroase grăunţe în zonă. Partea dinspre zid a acestuia a fost lipită cu lut, cea din faţă fiind dezafectată ulterior la ridicarea etajului. Peretele de nord avea urma unui şanţ de fundaţie, iar în imediata vecinătate a lui, în interior se afla o groapă de stâlp (schiţa profil OP). Acesta a fost uşor curbat pentru a corespunde peretelui ce aparţinea de P17a, din nivel 7b. Peretele de vest , cel care a fost ridicat era păstrat în situ pe cca. 50 cm înălţime. În părţile care s-au rupt din el şi au ars, se observă următoarele structuri: un stâlp vertical, lat de 20 cm; urmau 3 stâlpi sau pari groşi de 6-8 cm; apoi alt stâlp de 15 cm şi 6 pari de aceeaşi grosime ca mai sus; apoi un stâlp lat de 25 cm. Din descriere se poate observa masivitatea şi trăinicia peretelui. Urmele acestui perete în şanţul de fundaţie nu păreau la fel de impunătoare ca impresiunile păstrate pe chirpiciul ars.

Paralel cu peretele de vest, în interiorul construcţiei, se aflau un şir de gropi adânci, cu gaură de stâlp ascuţit, înfipt în fundul gropii al cărui rost nu îl ştim. Presupunem că a fost adăugat ulterior pentru a sprijini tavanul. Peretele este reparat şi dublat şi la interior (vezi mai sus P17a, nivel 7b). În zona peretelui interior, în spre colţul de nord, între intrare şi colţ, peretele avea o structură de pari, puşi orizontal.

Pe traseul acestui perete interior, nu avem urme de fundaţie. Peretele avea câte trei straturi de lipitură, pe ambele părţi ale peretelui. Din studiul acelui fragment de perete rezultă că arderea se produce din interior, de la bârne, iar la exterior peretele abia se coace (schiţa profil IJ). Tot în acea zonă, a fost descoperit un fragment de perete rupt, pe care se observau urmele a 5 straturi de lipitură.

Partea inferioară a pereţilor, la încăperea de vest, rămâne în picioare pe o înălţime de 30-50 cm.

 

Bibliografie: Gh. Lazarovici, Fl. Drasovean, Z. Maxim, Parţa, vol. I.1,2.

material apărut cu acordul şi sprijinul prof.univ.dr. Gheorghe Lazarovici

Thanks to prof.dr. Sabin adrian luca and dr. Martin White for their support.

webmaster: Cosmin Suciu, e-mail to: cos_suciu@yahoo.com, 2005