Cuprins (Content)

AŞEZĂRI NEOLITICE PE VALEA MUREŞULUI (II)

Noi cercetări la Turdaş – Luncă

I. Campaniile anilor 1992-1995

 

English Title: NEOLITHIC SETTLEMENTS IN THE VALLEY OF THE MUREŞ (II)

NEW ARCHAEOLOGICAL RESEARSCH AT TURDAŞ–LUNCĂ, I. THE 1992–1995 CAMPAINGS.

Autor: Sabin Adrian LUCA, BIBLIOTHECA MVSEI APVLENSIS XVII,ISBN 973-590-514, Editura Economică, 2001 © copyright: Sabin Adrian Luca; Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)

 

Coperta 1   / Coperta 2 / Cuprins (Content)
 
Capitolul IV. Descrierea materialelor arheologice

g. Plastica.

g.1. Plastica culturii Turdaş (ROSKA 1928, Fig. 1/17, 19; 4-5; 21-26; 27/7; 29/13; 1941, Taf. XCVII–XCIX; C/2; CI–CIV; CXII/16-19; CXIV/6-7; CXVI/1-7; CXXI/11-21; CXXIX/20-24; CXXXVII–CXLIV; VLASSA 1966; COMŞA 1995, Fig. 28-30; 71;95/2-3; 104/1-2; 110; LAZĂR 1974–1975) este foarte numeroasă, dar nestratigrafiată în totalitate, majoritatea provenind din colecţia Z. von Torma. Ea constă din statuete antropomorfe de diferite tipuri, dintre care sunt de remarcat aşa zisele statuete cu cap mobil (acestea având schiţate mâinile şi/sau picioarele) şi statuetele cilindrice (ornamentate cu incizii, având faţa schematizată sau acoperită cu o mască triunghiulară). Inciziile redau la unele statuete coafura şi/sau amănunte de vestimentaţie. Adesea sunt modelaţi şi sânii, uneori fesele. Formal, plastica culturii Turdaş este asemănătoare celei vinciene (pentru exemple vezi lucrările: VASIĆ 1936b; TASIĆ 1973; BĂLĂNESCU 1979; 1982; BĂLĂNESCU–LAZAROVICI 1979; COMŞA 1969; 1995; COMŞA–RĂUŢ 1969; LUCA 1990; 1998).

În categoria plasticii se mai înscriu statuetele zoomorfe, picioare stilizate, reprezentările antropomorfe în relief pe pereţii vaselor, reprezentări antropo– şi zoomorfe pe capacele vaselor şi pe afumători, altare cu trei sau patru picioare, ornamentate cu incizii şi cu protome zoomorfe şi impresiuni sau tăbliţe / amulete, incizate sau nu.

g.1.1. Plastica antropomorfă.

Între descoperirile acestei categorii făcute la Turdaş–Luncă între anii 1992–1995 şi aparţinând nivelurilor turdăşene se disting piesele de la Fig. 4/1-3; 5/1, 8, 12; 7/6-8, 10-11, 14-15; 8/3; 10/ 3. Această scurtă enumerare arată şi marea varietate a plasticii în lut specifică culturii Turdaş.

Statuetele antropomorfe. Trebuie remarcată, în primul rând, existenţa acestei categorii plastice (Fig. 4/3; 7/6-8, 10-11, 14). Statuetele de lut sunt fragmentare, fapt sesizat în aproape toate staţiunile vinciene sau turdăşene. Excepţiile la această regulă se referă la statuete având atribute artistice deosebite.

Piesa de la Fig. 7/6 a–c reprezintă un personaj feminin, cu sânii modelaţi şi cu braţele ridicate, dispuse paralel cu postamentul pe care va fi stat. Picioarele sunt sugerate prin schiţarea unei adâncituri la jumătatea inferioară a piesei. Pasta din care s-a realizat statueta este semifină, de culoare maronie. Capul lipseşte din vechime fiind rupt – probabil – în momentul distrugerii locuinţei în care a fost descoperită. Piesa a fost descoperită în nivelul II – superior, locuinţa L4/1995.

Altă piesă descoperită cu acest prilej este cea de la Fig. 7/7 a–b. S-a păstrat jumătatea părţii superioare, capul şi o parte din bust. Faţa piesei este acoperită cu o mască triunghiulară ale cărei principale atribute redate plastic sunt ochii, nasul şi gura. Privirea statuetei este orientată oblic, în sus. Alt element plastic sugerat de artistul neolitic sunt sânii – dintre care unul s-a pierdut de-a lungul timpului – şi braţul stâng rupt de la bază. Statueta a fost arsă secundar şi este de culoare brun–roşiatică. Factura pastei este semifină. Fragmentul de statuetă s-a descoperit în nivelul II – superior, locuinţa L4/1995.

Piesa fragmentară de la Fig. 7/8 a–b este ceafa unei statuete de aceeaşi factură tipologică ca şi cea anterior descrisă. Deosebirea constă în faptul că factura pastei este fină, culoarea piesei este ciocolatie şi părul reprezentării este redat prin incizii. Aceasta a fost descoperită în nivelul II – superior, locuinţa L4/1995.

Fragmentul de statuetă de la Fig. 7/11 reprezintă, din nou, ceafa unei reprezentări. Ceafa este redată ca având o proeminenţă sub forma unei borduri reprezentând – cu semnul de întrebare de rigoare – o coafură. Se observă şi reprezentarea urechilor, fapt mai rar întâlnit la statuetele neolitice. Piesa este de culoare cenuşie, pasta din care a fost modelată fiind fină şi a fost descoperită în bordeiul B3/1994 care face parte din nivelul II – inferior.

Postamentul care reprezintă restul unei statuete prezentat grafic la Fig. 7/14 a–c este ornamentat cu incizii într-o manieră care ne aminteşte de simbolistica plasticii de la Rast sau din nivelele vinciene târzii din Banat. Pasta este semifină şi culoarea piesei este virată spre cărămiziu din cauza arderii secundare. Partea inferioară a postamentului este lăţită pentru a asigura o stabilitate mai mare statuetei. Piesa a fost descoperită în nivelul II – inferior, bordeiul B3/1994.

Un alt postament / parte inferioară de statuetă este cel de la Fig. 7/10 a–b. Neornamentat, acesta este de culoare brună, fiind realizat dintr-o pastă semifină. Restul de postament reprezintă, de fapt, un picior, desprins de celălalt pe traiectul canelurii care sugerează diferenţierea dintre cele două membre inferioare. Acest fragment ne arată şi faptul că uneori membrele inferioare sunt modelate separat şi lipite pentru a se realiza partea inferioară/postamentul statuetei. Piesa s-a descoperit în nivelul II – inferior, bordeiul B3/1994.

Vasele antropomorfe. Piciorul de la Fig. 27/3 este de culoare gri–cenuşie şi a fost descoperit în bordeiul B4/1995 ce aparţine ca unitate stratigrafică nivelului II – inferior. Acesta a aparţinut cu siguranţă unui vas cu caracteristici antropomorfe sau, poate, unei statuete.

Piciorul de la Fig. 4/3 este de culoare neagră şi are factură fină. Artistul neolitic a redat cu precizie degetele piciorului, acesta făcând parte – după opinia noastră – dintr-un vas cu caracteristici antropomorfe, nefiind o reprezentare separată a unui membru inferior. Fragmentul a fost descoperit în nivelul II – superior, locuinţa L1/1992.

g.1.2. Plastica zoomorfă.

Principalele categorii ale plasticii zoomorfe descoperite până în acest moment sunt statuetele zoomorfe (Fig. 7/15) şi vasele zoomorfe (Fig. 5/8, 12).

Statuetele zoomorfe. Statueta de la Fig. 7/15 este ruptă în jumătate. Ea a fost descoperită în aceeaşi locuinţă cu majoritatea statuetelor antropomorfe descrise în paragrafele anterioare. Piesa este de culoare brun–cărămizie, păstrându-se partea din faţă cu pornirea picioarelor din faţă şi a gâtului. Pe pulpa din dreapta animalul este reprezentată o umflătură şi două incizii. Fragmentul a fost descoperit în bordeiul B3/1994, care este reprezentativ pentru arhitectura nivelului II – inferior.

La Fig. 4/2 se află reprezentate grafic şase proiecţii ale unei statuete zoomorfe, cărămizii, fine şi bine arse. Capul piesei şi o parte din picioare au dispărut din vechime. Se poate constata sexul masculin al reprezentării care este – cu îndoielile de rigoare – un porc (?). Statueta a fost descoperită în locuinţa L1/1992 care aparţine nivelului II – superior.

O altă piesă zoomorfă, frumos ornamentată cu incizii adânci, a fost descoperită în aceeaşi locuinţă. Animalul este realizat dintr-o pastă fină, bine aleasă şi arsă. Culoarea gălbuie a piesei reflectă dorinţa omului din neolitic de a crea o piesă cu valenţe artistice deosebite.

Vasele zoomorfe de la Fig. 5/8 a–c, 12 a – c reprezintă – după toate aparenţele – porci. S-a păstrat, în ambele cazuri, numai porţiunea de către rât. Ambele vase sunt încadrabile în categoria fină, fiind de culoare cărămiziu–gălbuie. Dimensiunea vaselor este mică. Cele două vase zoomorfe au fost descoperite în locuinţa L1/1992 aparţinând nivelului II – superior.

g.1.3. Amuletele.

Acestui nivel îi aparţin şi amulete de mici dimensiuni obţinute din pereţi de vase aparţinând categoriei fine (de obicei, aceste amulete au fie culoarea neagră, fie prezintă efectul cromatic blacktoped). Acestea s-au obţinut prin decuparea peretelui vasului – de obicei în zona curburii burţii acestuia – fiind uzuale în toate aşezările neolitice.

Amuleta de la Fig. 5/9 este de culoare neagră, semifină şi de formă uşor rotunjită. Piesa este nisipoasă ca factură şi a fost descoperită în locuinţa L1/1992, complexul aparţinând nivelului II – superior. Din acelaşi context stratigrafic provine şi piesa de la Fig. 5/5. Aceasta este de culoare cărămizie şi are şi o a doua încercare de perforare. A treia piesă (Fig. 5/6 a–b) este semifină, gălbuie la culoare şi făinoasă. Este interesant că perforarea s-a făcut dintr-o singură parte, piesa fiind mai degrabă restul unui vas „reparat”.

Tot o amuletă de lut realizată dintr-un perete de vas s-a descoperit şi în locuinţa L4/1995, nivelul II – superior.

g.1.4. Alte obiecte realizate din lut. În bordeiul B3/1994 s-a descoperit fragmentul unui altar de cult ilustrat la Fig. 18/7. Acesta este bine lustruit şi ars şi aparţine din punct de vedere stratigrafic nivelului II – inferior.

Din acest material s-a realizat o lingură cu coadă scurtă, semifină, bine arsă, cenuşie. Ea a fost descoperită în locuinţa L4/1995 din nivelul II – superior.

g.1.5. Tăbliţe cu semne incizate.

În campania arheologică a anului 1992, prima din noua serie de cercetări sistematice, am descoperit, în bordeiul B1/1992, o tăbliţă de lut cu semne incizate (Fig. 5/1), piesă publicată la scurt timp după prelevare (LUCA 1993, 21-23). Tăbliţa aparţine, din punct de vedere stratigrafic, primului şi celui mai vechi nivel de locuire de la Turdaş.

Amuleta (îi spunem astfel datorită existenţei unor perforaţii, după cum se va vedea mai departe) are o formă rotundă şi 7,5 cm în diametru. Ea este realizată dintr-un lut bine ales şi frământat. Degresantul folosit este nisipul fin în care apar mici bucăţi de pietre sparte şi mică fină. Pasta este foarte bine arsă, poate şi din cauza unei arderi secundare datorată incendiului din momentul distrugerii bordeiului. Culoarea piesei este roşu–cărămizie.

Tăbliţa are patru găuri dispuse opus, două câte două. Orificiile au câte 0,3 cm în diametru şi sunt dispuse la 0,5 cm unul de celălalt – cele din partea superioară –, şi 1 cm unul de celălalt, în partea inferioară. Perforaţiile par realizate după trasarea semnelor incizate.

Inciziile sunt realizate cu un obiect de os sau lemn şi au adâncimea de 0,15 cm.

„Mesajele” transmise de această piesă trebuie privite cu deosebită prudenţă, posibilitatea de interpretare subiectivă a semnelor fiind relativ mare.

În sfertul din stânga–sus se poate distinge o „săniuţă”, simbol existent destul de frecvent şi în Orient (VLASSA 1976, p. 176, Fig. 14 – sfertul din dreapta sus, Fig. 15/11). Pentru reprezentarea acestui obiect există extrem de puţine analogii, chiar dacă sania era – după toate probabilităţile – principalul mijloc de transport al obiectelor grele până la apariţia roţii pline.

Sub „săniuţă” se află – şi după opinia noastră acest semn este foarte clar – silueta unui personaj aflat în plină mişcare – dans ? Modul acesta de redare al dansatorului este des întâlnit pe obiectele ceramice din neolitic (MAKKAY 1990, Fig. 13/6-8; 24/k; 25/Ib6 – analogie perfectă; 32/o, p; 33/12). Frapează analogia perfectă cu poziţia personajului de la Çatal Hüyük (MAKKAY 1990, Fig. 25/I6), dar şi asemănarea frapantă cu stilul de schematizare a personajului uman în aşezarea anatoliană. Piesa de la Fig. 25/I3 are şi capul reprezentat în acelaşi stil ca şi la personajul nostru.

Cu puţin efort de imaginaţie putem constata prezenţa unui alt personaj uman în dreapta (cum privim noi) celui descris până acum. Acesta este redat „răsturnat” şi fără cap.

Sub picioarele primului personaj şi sub mâna dreaptă a celui de al doilea sunt incizate două „valuri”, ca şi în cazul altor descoperiri de acelaşi fel (MAKKAY 1990, Fig. 18/7, 8d; 21/1; 24/b – d; 36/4). Este greu să afirmăm cu siguranţă semnificaţia acestui simbol, dar în cazul în care unul dintre personajele noastre este sacrificat de celălalt, atunci „valurile” por reprezenta lichidul sanguin al celui sacrificat.

Asocieri între „valuri” şi personaje umane schematizate se întâlnesc la Turdaş şi incizate pe un vas publicat în anul 1941 (ROSKA 1941, Taf. XCII/12).

Semne de margine (MAKKAY 1990, Fig. 7/2, 5 – Tărtăria; 13/1; 18/8a;19/3; 33/8; 34 – coloana reprezentând semnele de la Troia; primul simbol; 37/7; 38/1(5)), „V-uri” care apar la intervale relativ egale ca distanţă, pot fi fie semne despărţitoare sau cu alte înţelesuri care ne scapă.

Din tăbliţă lipseşte o porţiune de aproximativ 10%. Resturile de incizii lasă să se înţeleagă un simbol antropomorf (?).

Tăbliţa de la Turdaş aduce noi informaţii cu privire la „mesajele” transmise nouă de oamenii neoliticului, alături de descoperirile de la Tărtăria (VLASSA 1976, 31-33). „Textul” tăbliţei nu reprezintă – mai degrabă – decât o legendă, o „poveste” care are rol de protecţie mistică a unor produse sau gesturi umane. În bordeiul B1 nimic din structura materialului arheologic nu ne lasă să gândim la un complex ritual. Mai degrabă, rolul „textului” tăbliţei era de a proteja grăunţele găsite într-unul dintre vasele de acolo sau – în cel mai banal caz – a fost pierdută în momentul incendierii „cămării” neolitice.

 

Capitolul IV. Descrierea materialelor arheologice

a. Industria litică

b. Industria prelucrării osului şi cornului

c. Torsul, ţesutul şi pescuitul.

d. Ceramica culturii Turdaş.

e. Ceramica culturii Petreşti

f. Ceramica culturii Coţofeni.

g. Plastica

g.1. Plastica culturii Turdaş

h. Vase cu semnificaţii speciale.

i. Alte materiale arheologice cu semnificaţie specială.

j. Plastica culturii Petreşti.

k. Plastica culturii Coţofeni.

l. Activitatea metalurgică.