ContribuŢii la cunoaŞterea locuirilor din epoca migraŢiilor şi epoca medieval timpurie de la ŞeuŞa-„La CĂrarea Morii”

Marius CIUTĂ

Situl arheologic de la Şeuşa-„La Cărarea Morii” s-a remarcat prin particularităţile depunerilor materiale aparţinând diferitor epoci şi culturi, grosimea de peste doi metrii a stratului arheologic şi complexitatea şi varietatea acestora făcându-l să fie încadrat în categoria siturilor multistratificate, fără a se constitui însă într-un tell în accepţiunea generală a termenului [1] . Deşi desfăşurate pe o durată de cinci ani (1996-2000) cercetările arheologice întreprinse aici au avut caracterul unora de salvare (fig. 1), depunerile fiind sever afectate, anterior, de lucrările întreprinse pentru exploatarea bentonitei, dar şi de lucrările din anul 1999, în cadrul cărora, sub pretextul „redării circuitului agricol”, au fost distruse aproape integral sectoarele rămase neafectate de carieră [2] .

a. Descrierea complexelor şi a inventarului arheologic

Săpăturile arheologice au evidenţiat şi existenţa unui nivel de locuire datând din perioada medievală timpurie. Cu toate că în aproape toate suprafeţele cercetate (6 secţiuni şi 4 casete-suprafeţe) au fost recoltate artefacte medievale timpurii, până în prezent nu a fost surprins decât un singur complex arheologic aparţinând acestei perioade. 

 

Locuinţa L1/1996

Locuinţa a fost descoperită în campania de cercetări desfăşurată în anul 1996, mai precis în caseta C I/1996 (fig. 2), executată în zona sudică a sitului, în cadrul Tronsonului II, într-un areal în care stratul arheologic are circa 1 metru grosime. Din păcate complexul a fost cercetat parţial, restul continuându-se în profilul dinspre vest.

Complexul s-a conturat la adâncimea de 0, 90 m. Locuinţa s-a dovedit a fi de tip adâncit, fundul ei fiind surprins la -1,30 m faţă de nivelul actual de călcare. După cum am mai precizat, deoarece complexul a fost cercetat parţial, în suprafaţa casetei au fost identificate numai două din laturile acesteia. Poziţia laturilor ne determină să presupunem că locuinţa avea o formă rectangulară, cel mai probabil dreptunghiulară.  

Instalaţia de foc a locuinţei era constituită dintr-un cuptor cu pereţii clădiţi din pietre de râu şi cărămizi romane refolosite [3] . Interesant este faptul că pe cele două laturi ale locuinţei se aflau două zone cruţate (în lungimea laturilor) constituite din argilă de culoare deschisă (roşcat-gălbuie) amestecată cu pietriş, care este posibil să fi constituit, în fapt, două „laviţe”pentru şezut sau dormit.

în săpătură nu au fost surprinse urme de stâlpi sau pari, în schimb pe marginea celor două laturi au apărut fragmente mari de lemn ars care proveneau, probabil, de la tălpile pe care au fost ridicaţi pereţii construcţiei. Prezenţa lemnului ars, precum şi a unor fragmente mari de chirpici (pe podea), indică faptul că locuinţa a fost incendiată.

Din locuinţă provine un vas întreg (fig. 3) şi câteva fragmente ceramice, reprezentând buze, pereţi şi funduri de vase (fig. 4). Ceramica descoperită indică existenţa unei singure forme, respectiv oala fără toarte. Caracteristicile tehnice ale vasului întregibil şi a fragmentelor de oale argumentează o singură tehnică de modelare a ceramicii, prin utilizarea roţii cu învârtire înceată.

Vasul întreg a fost lucrat la roata înceată, dintr-o pastă degresată cu nisip amestecat cu pietricele şi mică. Are gâtul uşor alungit şi arcuit, buza groasă  şi tăiată oblic. Diametrul gurii este un pic mai mare decât cel al pântecului. Fundul este îngroşat şi tăiat drept. Decorul este realizat prin prin incizare în pasta moale şi constă în trei benzi paralele de linii drepte, trasate foarte fin. Suprafaţa vasului a fost netezită uşor, fără a fi lustruită. Culoarea sa nu este uniformă însă predomină nuanţele cenuşii şi brun-cărămizii, prezentând „lovituri de foc”, dovadă a incendierii locuinţei şi a arderii secundare,.

Celelalte fragmente ceramice prezintă la exterior nuanţe de brun-cărămiziu, brun-gălbui cu pete negricioase iar la interior brun-negricios sau cărămiziu cu pete negricioase. Pasta a fost degresataă cu nisip amestecat cu pietricele mărunte şi paiete de mică. Decorarea s-a făcut prin incizare în pasta moale cu diverse elemente decorative: striuri dese, paralele şi orizontale, bandă de linii drepte încadrată de două benzi de linii în val, bandă de linii în val încadrată de două benzi de linii drepte. Elementele decorative sunt prezente pe umărul şi pe pântecul vaselor.

 

CATEGORII CERAMICE PREZENTE ÎN LOCUINŢA L1/1996	CANTITATE
Ceramică lucrată cu mâna	0%
Ceramică lucrată la roata înceată	100 %
Ceramică lucrată la roata rapidă	0 %

       

b. Artefactele descoperite în nivelul de locuire

În suprafeţele cercetate arheologic nu au mai fost surprinse alte complexe medievale timpuri, dar peste tot au fost recoltae fragmente ceramice aparţinând acestei perioade.

Ceramica descoperită constă în fragmente de vase (buze, pereţi, funduri) care indică existenţa unei singure forme, oala fără toarte. spre deosebire de ceramica descoperită în locuinţă, ceramica din nivel atestă utilizarea mai multor tehnici de modelare a vaselor: cu mâna, la roata înceată, la roata rapidă.

Ceramica lucrată cu mâna. Această categorie este reprezentată numai prin câteva fragmente ceramice, un fragment din fundul unui vas (fig. 10/2) şi fragmente de pereţi atipice.

Culoarea ceramicii este brun-cărămizie cu pete negricioase. Degresarea pastei s-a făcut cu nisip amestecat cu pietricele mari şi peiete de mică. Nu au fost descoperite fragmente decorate.

Ceramica lucrată la roata înceată. Vasele (fig. 5/1, 3-4; 6; 7/2, 4-6; 8; 9; 10/1, 4-5) sunt de culoare brun-cărămizie cu pete negricioase (la exterior) şi roşcat-cărămizie cu pete gălbui sau negricioase (la interior). Degresarea pastei s-a facut utilizându-se nisipul amestecat cu pietricele mici şi paiete de mică.

Decorarea ceramicii s-a făcut prin incizare în pasta moale a vaselor, elementele decorative constau în: benzi paralele de linii în val, striuri late şi dese, bandă de linii în val asociată cu bandă de linii drepte, bandă de linii în val încadrată de două benzi de linii drepte, linie în val simplă asociată cu bandă de linii în val, bandă de linii drepte încadrată de două benzi de linii în val. Motivele decorative sunt prezente pe umărul şi pe pântecul vaselor, într-un singur caz este prezentă o bandă de linii în val trasată pe suprafaţa interioară a gurii vasului (fig. 6/1).

Vasele identificate sunt de diferite mărimi. Diametrul gurii este întotdeauna mai mic decât cel al pântecului. Gâtul este uşor sau puternic arcuit, buza teşită, tăiată oblic (uneori şi uşor rotunjită) sau trasă uşor în jos (un singur caz). Diametrul fundului vaselor este mai mic decât cel al pântecului.

Ceramica lucrată la roata rapidă. Din această categorie există puţine fragmente ceramice (fig. 5/2; 7/1, 3; 10/3). Pasta este fină la pipăit, degresarea acesteia s-a făcut cu nisip fin (uneori amestecat cu pietricele mici) şi paiete de mică. Pe suprafaţa interioară a fragmentelor ceramice sunt prezente inelele/caneluri rezultate în urma modelării pe roata cu turaţie rapidă. De asemenea, tot ca rezultat al procesului tehologic, pe fundul vaselor apar urmele sforii cu care acestea au fost desprinse de pe roata olarului.

Numărul mic de fragmente ceramice de acest tip descoperite, oferă puţine informaţii  privind elementele componente ale vaselor (buza, umărul, pântecul, fundul). Singura buză de vas  descoperită este uşor trasă în jos şi rotunjită. Vasul era prevăzut la gură cu o canelură interioară realizată - probabil - în vederea susţinerii unui capac.

Fragmentele sunt decorate prin incizare în pasta moale, decorul fiind compus din bandă de linii în val sau benzi paralele de linii în val. Elementele decorative sunt plasate pe umărul sau pântecul vaselor, într-un singur caz avem o buză de oală decorată pe suprafaţa interioară cu incizii scurte oblice (fig. 5/2).

 

 

CATEGORII CERAMICE PREZENTE ÎN NIVEL	CANTITATE
Ceramică lucrată cu mâna	3,2%
Ceramică lucrată la roata înceată	84,3%
Ceramică lucrată la roata rapidă	12,5%

 

c. Încadrarea cronologică a vestigiilor

Existenţa unui singur complex cercetat, precum şi cantitatea redusă de material arheologic recoltat, face destul de dificilă încadrarea cronologică a locuirii medievale timpurii din acest sit. Astfel, având foarte puţine elemente de datare cu care să putem opera, pentru a încadra cronologic vestigiile descoperite putem urmări două elemente:

1. analogiile (pentru complexul cercetat şi materialul ceramic din acesta şi din nivel) care pot fi constatate în zonele imediat apropiate sau pe arii geografice mai largi.

2. raportul cantitativ dintre cele trei categorii ceramice (ceramica lucrată cu mâna, la roata înceată, la roata rapidă) prezente în aşezare.

Locuinţa L1/1996 de la Şeuşa, caracterizată prin existenţa unor „laviţe” cruţate, nu reprezintă o apariţie  singulară, astfel de construcţii au mai fost cercetate în diverse zone ale României, avem în vedere descoperirile de la Bucov din Muntenia [4] , de la Poiana din Moldova [5] sau din nord-vestul României, de la Nuşfalău-Ţigoiul lui Benedek [6] .

Chiar dacă avem la dispoziţie un material ceramic redus cantitativ şi în stare fragmentară, caracteristicile acestuia îl apropie de vestigiile databile pe parcursul sec. VIII-IX din Transilvania.

Materialul arheologic din locuinta adâncită are o poziţe aparte, făcând notă distinctă faţă de restul materialelor. Pentru vasul întreg din locuinţa L1/1996, o bună analogie (în ceea ce priveşte forma) o reprezintă vasul din mormântul 38, din necropola nr. 2 de la Bratei [7] . În condiţiile în care la Şeuşa nu au mai fost descoperite alte vase întregi sau întregibile, restul ceramicii fiind în stare fragmentară, stabilirea unor analogii se poate face numai comparând forma buzei, dimensiunile gurii sau decorul prezent pe suprafaţa ceramicii. Astfel, pot fi sesizate asemănări cu unele vase din necropolele de la Bratei [8] , Turdaş [9] , Blandiana A [10] , sau Ocna Sibiului [11] .

În spaţiul nord-vestic al României constatăm unele analogii în aşezările de la Zalău-“B-dul Mihai Viteazul, nr. 104-106” [12] , Pericei-“Keller tag” [13] , Badon-“La răstignire” [14] , Nuşfalău-“Ţigoiul lui Benedek” [15] , Oradea-Salca-“Gheţărie” [16] , Lăpuşel [17] , Popeni-„Cuceu” [18] ş.a..

Fragmentele ceramice descoperite până în prezent în aşezarea de la Şeuşa relevă faptul că ceramica lucrată cu mâna este prezentă în cantitate extrem de mică, la fel şi cea lucrată la roata rapidă. Cea mai mare proporţie o reprezintă ceramica lucrată la roata înceată.

Caracteristicile ceramicii dar şi ale complexului de locuit fac posibilă atribuirea comunităţii care a habitat în punctul de la Şeuşa grupului Mediaş, considerat ca aparţinând slavilor [19] . Cunoscut îndeosebi prin necropolele birituale amintite mai sus, grupul cultural care caracterizează o parte a istoriei central si vest transilvăneană pe durata secolelor VII-X, a ocazionat o serie de discuţii legate de tematica apartenenţei etnice, fiind atribuit când unor populaţii de slavi, când unor populaţii slavo-romanice sau romano-slavice, a căror prezenţă aici se poate explica şi prin prezenţa masivă a sării [20] . Aşezarea de la Cărarea Morii ar avea, şi din aceasta perspectivă, o importanţă aparte, date fiind particularităţile morfologice, apropierea de necropolele de la Berghin şi Ghgirbom. Tipul morfologic şi tehnica de decor a ceramicii pledează pentru atribuire ei slavilor timpurii, nefiind de neglijat nici influenţa locală, datându-se undeva în sec. VII [21] . Slavii sunt cei care au produs o masivă modificare structurală a culturii materiale în Transilvania vestică, prin pătrunderea, pe mai multe direcţii (in special cea dinspre nord-vest), în depresiune, concomitent cu grupuri de avari târzii, în special pe valea Mureşului [22] . Constituirea celui de-al doilea khaganat avar din Slovacia actuală pare să fie principala cauză a pătrunderii acestor populaţii, din necesitatea controlării unor areale bogate în sare. Aceste componente etnice nou venite au diversificat fondul şi aşa complex al structurii etnice din Depresiunea Transilvaniei, care devine astfel un adevărat puzzle, dificil de analizat şi interpretat din perspectiva arheologică [23] .

Urmărind evoluţia ceramicii medievale timpurii din Transilvania, s-a putut constata faptul că perioada cuprinsă între a doua jumătate a sec. VI şi ultimul sfert al sec. VII se caracterizează prin creşterea cantitativă a ceramicii lucrată cu mâna şi la roata înceată, în defavoarea celei lucrate la roata rapidă, care însă nu dispare [24] . Pe parcursul sec. VIII-IX se produce o scădere cantitativă a ceramicii lucrate cu mâna, cea lucrată la roata înceată devenind categoria dominantă [25] .

CATEGORIILE CERAMICE PREZENTE ÎN AŞEZARE

Ceramică lucrată cu mâna = 2,5 %

Ceramică lucrată la roata înceată = 87,5 %

Ceramică lucrată la roata rapidă = 10 %

Este foarte probabil ca lotul de materiale recuperate din stratul de cultură, puternic afectat de plug, să aparţină unor perioade ulterioare, ceva mai târzii, reprezentând alte grupuri de populaţii care contribuiau la imensul puzzle etnic din Transilvania medievală timpurie, ca de pildă grupului Ciugud [26] , atestat pentru prima dată în aşezarea eponimă, aflată la cca. 2 km de situl arheologic aflat în atenţia noastră.

Pe baza caracteristicilor tehince, a analogiilor constatate, precum şi a raportului cantitativ al celor trei categorii ceramice identificate, vestigiile de la Şeuşa-„La cărarea morii" pot fi datate, în linii mari, pe parcursul sec. VIII-IX. Desigur, existenţa unui singur complex arheologic şi cantitatea redusă de material arheologic analizabil, nu permite stabilirea unor secvenţe cronologice înguste. Însă, dacă avem în vedere faptul că există extrem de puţină ceramică lucrată cu mâna, există totuşi şi câteva fragmente de vase lucrate la roata rapidă, iar cea lucrată la roata înceată este majoritară, putem propune restrângerea intervalului cronologic la a doua jumătate a sec. VIII-prima jumătate a sec. IX.

Trebuie să mai remacăm faptul că aici, deocamdată, nu fost descoperite vase prevăzute pe fund cu mărci/semne de olar. De asemenea, nu au apărut fragmente ceramice decorate cu impresiuni realizate cu rotiţa sau mici alveole practicate cu un instrument ascuţit. Lipsa acestor elemente decorative de pe ceramica din această aşezare, ne permite să afirmăm că locuirea de aici a durat până pe parcursul sec. X [27] .

În final, dorim să reamintim faptul că datarea locuirii din epoca migraţiilor şi cea medieval timpure de aici, s-a făcut pe baza unei cantităţi mici de informaţii/elemente cu care am putut opera.

Cu siguranţă că aceasta nu este inatacabilă, cercetările viitoare vor oferi informaţii noi, care, vor confirma sau infirma, încadrarea cronologică propusă în acest stadiu al cercetărilor.