b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

 

130. Merghindeal (Morgonda, Margolda, Mergeln, Valle Mariae), comună

 

Anul primei atestări scrise: 1336; Comes Petrus de Mergendhal.[1]

 

            1. Pe teritoriul satului s-a găsit un topor de piatră din epoca neolitică s-au de la începutul epocii bronzului. Locul de descoperire nu este precizat.

Bibliografie: MNB.

 

            2. Biserica luterană a fost construită în secolul XIII, ca bazilică romanică cu clopotniţă spre V.

Navele laterale au fost boltite în cruce, în timp ce navei centrale i s-a făcut un tavan.

Între navele laterale şi nava centrală se deschid arcade romanice sprijinite pe masive pile de zidărie de plan rectangular.

Arcul triumfal păstrează profilatura romanică şi părţi ale portalurilor de N şi de S, păstrează aceleaşi trăsături stilistice.

La începutul secolului XVI se produc modificări ale edificiului, legate de amenajarea defensivă a ansamblului. Astfel, peste corul romanic se ridică un turn cu patru etaje iar turnului clopotniţă i se adaugă o galerie de luptă din lemn, scoasă în exterior pe bârne în consolă. Cu acelaşi prilej, pe partea de V a turnului clopotniţă se ridică doi masivi contraforţi pe colţuri şi se îngroaşă paramentul de V al turnului.

În turn se păstrează trei clopote, dintre care clopotul cel mare pare să fie databil în secolul XV şi poartă o inscripţie cu majuscule.[2]

Fortificaţia din jurul edificiului de cult se constituie dintr-o incintă aproape dreptunghiulară cu două turnuri dispuse în colţurile de SV şi SE şi un turn de poartă pe latura de N, în dreptul turnului clopotniţă.

Bibliografie: Horwath 1931, p. 81-83; *** 1935, p. 69; Vătăşianu 1959, p. 66-68; Treiber 1971, p. 116; Fabritius-Dancu 1980, pl. 19; Gheorghiu 1985, p. 128; Fabini 1998, p. 472-473.

 

 

 

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, I, p. 479.

[2] „O REX GLORIE VENI CUM PACE”