|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE � pentru sprijinirea
�nvăţăm�ntului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright � 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea �Lucian
Blaga� Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional �n Context European.
125.
Măl�ncrav (Almaker�k, Malmkrog), comuna Laslea Anul primei atestări scrise: 1305; possessiones
Almakerk et Ujfalu.[1] ����������� 1. �n punctul Valea
Rujii, situat la confluenţa dintre valea Rujii şi valea Hulii,
la S de sat, s-a descoperit o aşezare situată pe o terasă
dominantă, de formă ovală, cu urme de fortificaţie. Materialele
ceramice sunt realizate din pastă rudimentară, decorate cu incizii
oblice sub forma �scheletului de peşte� şi aparţin culturii
Coţofeni. Bibliografie:
Baltag 2000, p. 41.
����������� 2.
�n intravilanul localităţii, pe strada Crişului la
numărul 416, �n curtea din spatele casei, s-au descoperit trei gropi cu
morminte de incineraţie. Se pare că au mai
apărut, cu alte prilejuri, şi alte morminte de incineraţie. Complexul arheologic se
�ncadrează �n epoca dacică. Bibliografie: Baltag 2000, p. 98. ����������� 3.
La Valea Viilor s-a descoperit o aşezare deschisă, pe malul
apei, situată la SE de sat. Materialul arheologic este specific
secolelor VII-IX d.Chr. Bibliografie: Baltag 2000, p. 174. ����������� 4.
Pe Burgberg (Dealul Cetăţii) există o
fortificaţie de păm�nt, situată imediat la ieşirea din
sat �nspre S, pe v�rful unui deal cu poziţie dominantă, pe malul
din dreapta al văii principale, �ntr-un punct obligatoriu de trecere. Fortificaţia este
relativ simplă şi constă dintr-un mic val ce �nconjoară
parţial baza v�rfului dealului, delimit�nd platoul cu dimensiuni de 40 /
15 m. Datarea probabilă a
complexului arheologic este secolele XIII-XIV d.Chr. Bibliografie: Baltag 2000, p. 241. 5. Biserica a fost
construită �n secolul XIV, ca bazilică gotică cu turn pe
latura de V şi a purtat hramul Sf. Maria. Nava principală are
patru travee şi nu a fost boltită, ci prevăzută cu un
tavan casetat. Navele laterale sunt
despărţite de nava centrală prin patru deschideri �n arc
fr�nt, sprijinite pe pile neprofilate, iar bolţi au doar �n dreptul
turnului, unde �nălţimea lor este mai mare. �n corul care are
două travee, boltirea s-a făcut pe nervuri sprijinite pe console,
unele cu baldachine, sub care au fost fixate statui de sfinţi. Cheia de boltă de
deasupra altarului reprezintă blazonul familiei Apafi şi
poartă o inscripţie.[2] Pe partea de N a corului
se află sacristia şi un turn de scară. Biserica a fost mult
timp loc de pelerinaj, scrijeliri ale pelerinilor �n pereţii corului
fiind vizibile pretutindeni, cea mai veche dintre acestea dat�nd din anul
1405. �ntregul edificiu este
bogat �n plastică monumentală, portalurile, ancadramentele
ferestrelor şi arcele de boltă reprezintă lucrări de o
deosebită calitate artistică. �n anul 1688 se
amenajează o criptă sub sacristie, �n care �şi
găseşte odihna de veci, principele Transilvaniei Michael Apafi. De mare valoare
artistică sunt picturile murale executate pe la mijlocul secolului XIV
şi păstrate pe pereţii bisericii, picturi ce reprezintă
cel mai mare ansamblu de acest gen păstrat �n Transilvania. Paramentul de N al navei
centrale, �mpărţit �n cinci registre, redă scene din Vechiul
şi Noul Testament. �n cor, picturile acoperă pereţii şi
bolţile, trat�nd o foarte bogată tematică. �n c�mpurile bolţilor
sunt reprezentate fecioarele: Christina, Dorothea, Ursula, Katharina,
Klara, Lucia şi Agatha. Pe peretele de N, este
reprezentată scena �nălţării, iar pe peretele de
S, Legenda Sf. Gheorghe. Tot �n cor mai �nt�lnim reprezentări ale
Arhanghelului Mihail, Sf. Ştefan, Sf. Ladislau, Sf. Emerich, Sf.
Christophorus şi scene ca Bunavestire, Naşterea Domnului,
Magii şi Ciclul Patimilor. Altarul gotic pictat, de
tip poliptic, datează din anul 1495 şi are ca figură
centrală Fecioara cu Pruncul, �nconjurată de �ngeri
şi flancată de fecioarele Katharina, Barbara, Agnetha
şi Margaretha. La bază, �ngenunchează doi donatori.
Aripile pictate redau Naşterea Domnului, Adoraţia Magilor,
Moartea şi �nvierea Maicii Domnului. C�nd altarul este �nchis,
sunt vizibile Bunavestire, Maria cu Elisabeta, Tăierea
�mprejur şi Iisus �n Templu. Pe panourile fixe sunt
reprezentaţi Sfinţii Gheorghe şi Mihai. Predela
reprezintă scena �nvierii, iar �n partea st�ngă apare
blazonul familiei Apafi. Aici sunt păstrate
trei clopote vechi. Clopotul mare poate fi datat la mijlocul secolului XIV,
este ornamentat la bază cu o ghirlandă şi poartă o
inscripţie.[3] Clopotul
mijlociu, databil �n aceeaşi perioadă, poartă aceeaşi
inscripţie �n majuscule, pe c�nd clopotul mic este inscripţionat cu
minuscule[4]. Fortificaţiile din
jurul bisericii au fost ridicate abia �n secolul XV. Bibliografie: Roth 1905, p.
85-88; Vătăşianu 1959, p. 215-216, 282; Arion 1974,
p. 44; Drăguţ 1979, p. 114-115; Fabritius-Dancu 1980,
pl. 73; Gheorghiu 1985, p. 187; Richter 1992, p. 446-457; Fabini
1998, p. 438-441; Niţoi 2003, p. 180-181. |
