b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

264. Veseud (Vessződ, Ziedt, Wessid, Tsît, Sydo, Wozzodia), comuna Chirpăr

 

Anul primei atestări scrise: 1337; Jacobus de Wozzodya solvit XIIII antiquos banales.[1]

 

            1. Pe locul numit Herrengrund s-au descoperit fragmente de topoare-ciocan de piatră lustruită, o greutate pentru războiul de ţesut din lut ars şi un topor din bronz cu spin (epoca bronzului).

Bibliografie: MNB.

 

            2. În puncte neprecizate de pe teritoriul satului s-au descoperit:

a) Un topor neolitic de piatră lustruită, neperforat.

Bibliografie: MNB.

 

b) Ceramică din epoca bronzului.

Bibliografie: MNB.

 

c) O râşniţă dacică.

Bibliografie: MNB.

 

            3. Biserica este ridicată în prima etapă ca bazilică romanică pe pilaştrii, fără turn, în a doua jumătate a secolului XIII.

Corul de plan rectangular a fost prevăzut cu absidă semicirculară pe partea de E.

Arcul triumfal, semicircular, face parte din construcţia romanică, la fel ca şi pilaştrii din navă ce au fost iniţial dreptunghiulari, iar forma actuală, în cruce, provine de la amplificarea lor pentru a susţine bolţile construite în anii 1784-1785.

În peretele de N, se păstrează o nişă sacramentară, foarte simplă închisă cu un grilaj din fier forjat.

În jurul anului 1500, în cadrul măsurilor de fortificare, absida este demolată iar zidurile sunt îngroşate pentru a putea susţine turnul ce se ridică acum deasupra corului. Acest turn cu cinci etaje şi galerie de luptă din paiantă scoasă spre exterior pe console de lemn, a devenit şi turn clopotniţă.

Cu acelaşi prilej se construieşte un al doilea turn pe partea de V.

În turnul clopotniţă se păstrează trei clopote interesante. Clopotul mare are o inscripţie[2] este datat în secolul XV. Clopotul mijlociu a fost datat 1573 şi inscripţionat[3], însă în anul 1973, când a fost turnat din nou, i s-a imprimat din greşeală anul 1513, deşi bucata de bronz cu anul 1573 inscripţionat nu a fost topită şi se află în prezent în casa parohială. Clopotul mic poartă, la rândul său, o inscripţie.[4]

Zidul de incintă din jurul bisericii, urmând un traiect dreptunghiular şi întărit cu patru turnuri – două de plan circular şi două de plan rectangular – şi un turn de poartă a fost ridicat în jurul anului 1500, fiind menţionat în anul 1506 drept Fortalitium.

Această fortificaţie a fost demolată în secolul XIX, păstrându-se doar o porţiune a zidului de partea de S a bisericii.

Bibliografie: Müller 1857, p. 214; Horwath 1931, p. 87-88; Vătăşianu 1959, p. 32, 581; Treiber 1971, p. 111; Fabritius-Dancu 1980, pl. 149; Gheorghiu 1985, p. 174; Fabini 1998, p. 835-836.

 

 

 



[1] DIR, C, XIV, 3, p. 220; *** 1887, I, p. 143.

[2] „o rex glorie veni cum pace”

[3] „Soli Deo Gloria G.R.”

[4] „Anno 1725. Camp. Haec exist. Past. Georg Arosi Balthes restaurata est”