b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

236. Tilişca (Tilicske, Tilischka, Telitschen, Tilischen), comună

 

Anul primei atestări scrise: 1366; possessio Thylichke.[1]

 

1. În anii 1957-1958 a fost reperată şi identificată aşezarea fortificată dacică de pe dealul Căţănaş, din imediata apropiere a localităţilor Tilişca şi Galeş. Ea ocupă platoul superior al dealului şi se întinde şi pe pantele de V şi de N ale acestuia.

Sistemul de fortificaţii constă din două centuri de apărare ridicate pe versantul vestic şi nordic. Atât valul exterior cât şi cel interior pot fi urmărite uşor pe teren. Pe platoul superior au fost cercetate două turnuri-locuinţă de tipul celor de la Costeşti şi Căpâlna. Pe terasele amenajate între cele două linii de apărare au fost construite locuinţe, ateliere sau construcţii pentru uzul gospodăresc.

            Săpăturile au pus în evidenţă trei faze de locuire: hallstattiană, Latčne înainte de fortificare şi Latčne întărită.

            Cercetările sistematice au dus la descoperirea a 4 denari romani republicani şi două imitaţii, precum şi o drahmă, foarte tocită, provenind probabil din Dyrrachium. De asemenea au fost descoperite, într-un vas ceramic, 14 ştanţe (matriţe) monetare pentru baterea denarului roman.

            Între alte descoperiri cităm şi două morminte de incineraţie, cu ardere pe platformă (ustrinum) şi cu resturile depuse direct pe pământ. Într-unul dintre morminte (M1) au fost descoperite piese de podoabă din argint, distruse cu dalta şi trecute prin foc: colier, brăţări, inele spiralice, fibule cu nodozităţi etc., iar din M2 au fost recuperate mărgele de sticlă cu ochi de păun, un belciug de fier, pandantive împletite din sârmă de argint etc.

            Alte obiecte de podoabă descoperite cu ocazia săpăturilor sistematice sunt: 3 fibule de argint cu nodozităţi, 5 fibule de fier, 3 brăţări de bronz, fragmente de brăţări de sticlă albastră cu secţiune plan-convexă decorate cu undule de culoare galbenă şi albă, o cataramă de bronz în formă de liră, 3 catarame de fier, un pandantiv inelar de bronz cu nodozităţi, un inel de bronz cu placă de montare gravată, mărgele de pastă sticloasă cu ochi de păun şi un inel de chihlimbar.

            Aşezarea se datează în fazele Ha B-C, Latčne II şi III şi dispare în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului II d.Chr.

Bibliografie: Téglás 1887, p. 190; Roska 1942, p. 282, nr. 42; Lupu 1962, p. 477 sqq.; 1962a; 1963; 1963a; 1964, p. 435; 1964a, p. 5-38; 1966; 1967, p. 102-121; 1968; 1970, 233 sqq.; 1989; Popescu 1965, p. 486; Macrea şi colab. 1966, p. 34-45; Mitrea 1966, p. 504; Rustoiu 1996, p. 185, 192, 194, 196, 198, 199, 200, 201, 202, 204; 1997, p. 96, 98, 101, 102, 104, 107, 110; Glodariu 1983, p. 7, 17-18, 25-26, 28-29, 31-32, 35-37, 86, 101-107, 112-115, 117-118, 120, 123-125, 128-129, 154; Glodariu-Iaroslavschi 1979, p. 8, 40-41, 44, 47-48, 54, 67-68, 72, 74, 80, 82, 84, 87, 90, 95, 99, 102, 125, 127, 130, 134, 139, 150, 155-156, 158-159, 161-162, 164-165.

 

            2. Pe dealul Cetate, la V de comună, se găsesc ruinele unei cetăţi medievale cu ziduri de piatră şi şanţ de apărare. Săpăturile arheologice efectuate în anul 1963-1965 au dus la concluzia că cetatea de secol XIV-XV suprapune o locuire deosebit de intensă de epoca bronzului, deranjată – în mare parte – de amenajările medievale.

Descoperirile de epoca bronzului aparţin culturii Wietenberg.

            Zidul de incintă a fost construit pe cornişa dealului, urmând capriciile acestuia, şi are o grosime de 1,40 m, lungimea zidului cetăţii fiind de 260 m, din care 175 m sunt în formă alungită spre V, prelungire care este separată printr-un zid care împarte cetatea în două incinte.

Cetatea a avut două intrări puternic fortificate în extremitatea de V şi în cea de SE. Incinta principală este situată pe platoul superior al dealului având încă o intrare îngustă de 0,90 m. Fortificaţia are adosate patru turnuri patrulatere.

În interior s-au descoperit fundaţiile unor construcţii anexe, care în elevaţie erau – probabil – din lemn.

Ceramica descoperită în cetate este caracteristică secolelor XIII-XIV, ca şi fragmentele de pinteni, sfredele, foarfece de tuns oi, bolţuri de arbaletă, o sabie şi un pumnal, un vârf de săgeată şi alte obiecte mărunte de fier neidentificate.

Cetatea a fost construită la sfârşitul secolului al XIII-lea, ea fiind abandonată pe la mijlocul secolului al XIV-lea.

Bibliografie: Köváry 1866, p. 37; Király 1889, p. 98; Marţian 1921, p. 42; 1920, p. 687; Horedt 1941, p. 26; Popescu 1965, p. 487; Nägler 1969, p. 77-85.

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, I, p. 273.