b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

241. Ţapu (Haldvilág, Csicsóholdvilág, Abtstdorf, Appesdorf, Apesdorf, Villa Abbatis, Holduualach), comuna Micăsasa

 

Anul primei atestări scrise: 1311-1342; villa Abbatis.[1]

 

            1. Din puncte neprecizate de pe teritoriul satului provin:

a) Unelte şi arme de silex şi de piatră lustruită, probabil neolitice către Micăsasa (probabil aceeaşi aşezare cu Şesul Ţapului) (MNB; MTM).

Bibliografie: Roska 1942, p. 58, nr. 37; Kalmar 1999, p. 190.

 

b) Un topor de bronz cu gaură de fixare şi spinarea prelungită, probabil din perioada târzie a epocii bronzului MNB).

Bibliografie: Popescu 1944, p. 121-122.

 

c) Şapte mărgele din bronz încadrabile cronologic în epoca bronzului (MTM).

Bibliografie: Roska 1942, p. 58, nr. 37.

 

d) Un opaiţ găsit împreună cu un ac de argint şi o cataramă din bronz, oxidată. Piesele se încadrează în epoca romană.

Bibliografie: *** 1860, p. 397; Gooss 1876, p. 64; Popa 2002, p. 203.

 

e) Se crede că de aici provin monede greceşti şi romane, imperiale din aur, argint şi bronz.

Bibliografie: Vass 1863, p. 153; *** TIR, L35, p. 75.

 

            2. Pe locul numit Hülmerngrund s-a descoperit un inel de bronz cu capetele suprapuse, datând din a doua epocă a fierului.

Bibliografie: MNB.

 

            3. La V de sat, pe Dealul Bisericii (Kapelle), la dreapta drumului ce duce spre Blaj, s-a găsit un fragment de vas pentru provizii, realizat cu o tehnică superioară, încadrabil cronologic în a doua perioadă a epocii fierului.

Bibliografie: MNB.

 

            4. Ştirile despre urme de construcţii romane şi valuri de pământ se referă, probabil, la Cetatea de la Şeica Mică. D. Popa consideră că pe teritoriul localităţii se află un vicus roman, descoperirea fiind inedită.

Bibliografie: Neigebaur 1851, p. 254, nr. 8-9; 1859, p. 24; Bielz 1899, p. 22; Popa 2000, p. 182; 2002, p. 203.

 

            5. Pentru informaţiile de la locul Chicera (Chiciora), dintre Ţapu şi Şoroştin, vezi Şoroştin.

 

            6. Vechiul edificiu de cult a fost ridicat ca biserică-sală, în stil gotic, la cumpăna secolelor XIV-XV.

Nava centrală este de plan dreptunghiular şi este continuată în partea de E cu o încăpere boltită în cruce, din care evoluează corul cu închidere poligonală.

Grosimea mare a zidurilor spaţiului dreptunghiular boltit dintre navă şi cor, indică intenţia ridicării unui turn central.

În cor s-a păstrat o nişă sacramentară, încheiată în arc frânt cu baldachin flancat de fiale specifice goticului târziu.

Din sacristia ce se ridica pe partea de N a corului, s-au mai păstrat doar zidurile laterale cu pornirile de boltă.

Portalul gotic profilat de pe partea de V, a fost zidit în anul 1838, când se demolează şi o capelă din partea de S a incintei spre a se folosi materialul de construcţie la ridicarea şcolii.

Se păstrează un singur clopot vechi ce poartă o inscripţie în majuscule gotice.[2]

Fortificaţia ovală ce înconjoară biserica este în cea mai mare parte păstrată cu înălţimea iniţială de peste 6 m şi urme ale gurilor de tragere dispuse pe două rânduri.

Pe partea de V, zidul este încălecat de un masiv turn de poartă sprijinit cu contraforţi ce se ridică pe colţuri până sub galeria de luptă din lemn sprijinită pe bârne în consolă.

Pe partea de N a incintei mai există u intrare pietonală protejată de un turn de mici dimensiuni ridicat pe zid.

Turnul de poartă încălecat şi forma ovală a incintei ar putea pleda pentru o datare a fortificaţiei la cumpăna secolelor XIII-XIV.

Bibliografie: Treiber 1970, p. 63; Fabritius-Dancu 1980, pl. 48; Fabini 1998, p. 2-4.

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, I, p. 301.

[2] „HOMINIBUS RENOVATA † GLORIA HOC OPUS FECIT BARTHOLOMEUS CEGLER ANNO PASTORIS BLASY SARETORIS 1623”