|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea
Patrimoniului Naţional în Context European.
227.
Şoroştin (Sorostély, Schorsten, Schoresten, Schorstn,
Caminus, Berunsten), comuna Şeica Mică Anul primei atestări scrise: 1311-1342; villa Sorensten.[1] 1. Între Şoroştin
şi Ţapu, la hotarul Cichera (Chiciora, Chiciora), s-au descoperit numeroase fragmente ceramice eneolitice
aparţinând culturii Petreşti. De aici ar proveni şi un altar. Bibliografie:
Paul 1992, p. 144; Kalmar 1999, p. 186; Popa 2002, p.
191. 2. În această localitate se
semnalează, fără precizări topografice: a)
Poate că în punctul Chicera (Chiciora, Chiciora) se
află o aşezare întărită (?) de la sfârşitul epocii
eneolitice, ceramica fiind ornamentată şi cu boabe de linte,
ornament caracteristic culturii Coţofeni. Bibliografie: Herepely 1901, p.
52; Schroller 1933, p. 75; Roska 1941, p. 78; 1942, p.
251, nr. 81; Székely 1953, p. 3-7, pl. I/8, II/3; Roman 1976,
p. 85; Paul 1992, p. 144; Ciugudean 2000, p. 79. b) Un vârf de săgeată scitică de
bronz cu trei muchii şi fără pinten (MNB). Bibliografie: Reinecke 1897, p.
20; Herepely 1901, p. 66; Pârvan 1926, p. 357; Roska 1937a,
p. 192, nr. 40; 1942, p. 251, nr. 81; Popescu 1944, p. 209; Horedt
1944, p. 109; Vasiliev 1980, p. 149, 181. 3.
În hotarul Şanţuri (Gräben) s-a descoperit un fragment de
monument cu banchetul funerar
şi inscripţia MOCCVS.[2]
Se menţionează, fără alte precizări, alte urme romane, poate un vicus. Bibliografie: Kenner 1860, p. 397; Gooss 1876,
p. 109; Cserni 1901, p. 550; Popa 2000, p. 181, 193, 213; 2002,
p. 191-192. 4.
Între Şoroştin şi Ţapu, la hotarul Cichera (Chiciora, Chiciora), s-au descoperit numeroase
fragmente ceramice dacice din perioada secolelor I î.Chr.-I d.Chr. Aici
se găsesc şi urme de epocă romană. Bibliografie: Blăjan-Togan
1978, p. 47 sq.; Popa 2002, p. 192. 5.
Pe vatra localităţii s-au descoperit urme romane. Bibliografie: Popa 2002, p. 191. 6. Vechea biserică se afla la
N de actualul edificiu de cult luteran, în grădina casei parohiale. Conform relatărilor din secolul XIX, când
ruinele erau încă vizibile, monumentul pare să fi fost un edificiu
romanic, ridicat în secolul XIII. Se menţionează, în anul 1877, ferestre
cu închidere în arc semicircular iar deasupra portalului de S, urme de
frescă ce reprezintă patru sfinţi, dintre care unul ţine
o carte în mână. În biserica nouă, edificată în anul
1881, se păstrează obiecte de inventar liturgic din vechea
biserică. Altarul poliptic datat în
jurul anului 1500, păstrează doar panourile pictate ce redau scene
din ciclul Patimilor şi din Viaţa lui Iisus. Pe
panourile exterioare apare: Bunavestire, Adolaţia, Magii,
Naşterea Mântuitorului, iar pe panourile interioare: Ghetsimania,
Martelarea, Iisus la Caiafa, Prinderea lui Iisus, Drumul
Crucii, Crucificarea, Aşezarea în Mormânt. Predela
reprezintă Cina cea de Taină. În descrierile din secolul
XIX, sunt menţionate inscripţii astăzi dispărute: în
nişa centrală[3],
iar în rama aurită[4]. Cristelniţa din
piatră fără inscripţie, datată pe criterii
stilistice în secolul XV. Un clopot este datat la
1568. Fortificaţia este
menţionată doar într-o notiţă din matricola bisericii,
din jurul anului 1700, când se împart locurile pentru camere de provizii.[5] Din relatări verbale
şi observaţii în teren, se pare că biserica veche a fost
înconjurată cu o curtină ovală simplă,
prevăzută cu un singur turn ce apăra intrarea şi era în
acelaşi timp turn clopotniţă. Bibliografie: Vătăşianu 1959, p.
792, 797; Fabini 1998, p. 684-686. |
