b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

188. Richiş (Riomfalva, Reichesdorf, Rechesdref), denumirea veche românească Richişdorf, comuna Biertan

 

Anul primei atestări scrise: 1283; sacerdotes . . . Henricus e villa Rihuini.[1]

 

            1. În albia pârâului care trece prin sat s-a găsit un topor neolitic de piatră.

Bibliografie: Teutsch 1880, p. 109.

 

            2. În anul 1859 s-a descoperit, într-un punct necunoscut de pe teritoriul satului, un tezaur monetar compus din 20 de piese dacice de argint, bine păstrate, imitaţii după tetradrahmele lui Filip II, cu legenda U P P I L I F, citită de la dreapta spre stânga.

Bibliografie: Kenner 1863, p. 231; Gooss 1876, p. 48; Tocilescu 1880, p. 859; Marţian 1920, p. 536; Moisil 1921; 1923, p. 91; Pink 1860, p. 35, 144, 275; Roska 1942, p. 238, nr. 36; Mitrea 1945, p. 32.

 

            3. Biserica gotică a fost construită în mai multe etape succesive.

Mai întâi, spre mijlocul secolului XIV, s-a executat corul principal şi cele două coruri laterale, precum şi o parte din transept. Lucrările au fost întrerupte şi continuate ulterior, renunţându-se, însă, la ideea executării transeptului.

Probabil că tot în secolul XIV au fost construite şi navele bazilicii, care cuprind câte cinci travee.

Anul 1451, inscripţionat pe o cheie de boltă a navei centrale şi pe arcul triumfal, va fi marcat încheierea, în linii mari, a construcţiei.

Între nava centrală şi navele laterale se deschid cinci arcade cu profilatură gotică, sprijinite pe pilaştrii cu capiteluri bogat ornamentate cu motive vegetale şi animaliere, iar prima deschidere dinspre cor este mai lată, dovedind intenţia construirii unui transept. Toate spaţiile sunt boltite şi foarte bogat ornamentate, folosindu-se din abundenţă piatra cioplită.

Portalul de V, scos în rezalit, este bogat ornamentat cu colonete şi nervuri ce se încheie într-o friză de capiteluri gotice ornamentate cu motive vegetale. Portalul este flancat de pilaştrii cu fiale, iar în timpan este reprezentată în relief scena crucificării.

Portalul de S este datat în anul 1405, iar portalul de N are profilatura spre interiorul navei, ceea ce a dus la concluzia că nu deschidea accesul spre exterior, ci spre unele clădiri anexe, eventual ale unei mănăstiri.

Existenţa unor construcţii anexe, mănăstireşti, poate fi argumentată şi pe baza unor ancadramente de uşi gotice, păstrate în pivniţele actualei case parohiale.

În jurul anului 1500, cele două coruri laterale sunt separate de biserică şi în corul nordic se amenajează o sacristie. Uşa din lemn a sacristiei poartă încrustat anul 1516 şi este prevăzută cu o încuietoare ce aminteşte de cea din Biertan.

În sacristie se păstrează două lespezi funerare din secolele XVI-XVII, iar în peretele sacristiei se păstrează o piscina.

Pe pereţii corului se păstrează urme de pictură murală.

            Biserica a fost înconjurată cu o fortificaţie de plan oval, din care se mai disting în teren urme pe partea de E, V şi S, unde se mai păstrează un turn înglobat în construcţii moderne.

Turnul de poartă de la V de biserică, folosit astăzi drept turn clopotniţă, mai păstrează urmele hersei şi guri de tragere la primele patru etaje, între care accesul se face prin scări zidite sau scări galerie, în grosimea zidului. În 1680, se pomeneşte deja un ceas în turn.

Bibliografie: Roth 1905, p. 83-85; Vătăşianu 1959, p. 235-237, 530-534; Treiber 1971, p. 204; Arion 1974, p. 51; Fabritius-Dancu 1980, pl. 69; Gheorghiu 1985, p. 180; Fabini 1998, p. 583-586.

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, I, p. 160.