b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

 

165. Pelişor (Magaré, Magare, Magarey, Magaren, Muegeroi Machariae villa), denumirea veche românească Măgărei, comuna Bârghiş

 

Anul primei atestări scrise: 1357; possessio Magare.[1]

 

            1. D. Popa aminteşte două vârfuri de săgeţi scitice (MNB).

Bibliografie: Popa 2001, p. 420.

 

2. Aici s-a descoperit un vas celtic lucrat la roată.

Bibliografie: Popa 2001, p. 420.

 

3. Dintr-un loc neprecizat de pe hotarul satului provin două monede dacice, fără alte precizări.

Bibliografie: *** 1881-1882, p. 24; Popa 2001, p. 421.

 

            4. Pe terasa din marginea de NE a satului, în partea stângă a pârâului Pelişor, s-au descoperit materiale arheologice de secol V-VI.

Bibliografie: Protase 2000, p. 171.

 

            5. În secolul XV, se construieşte o biserică sală fără turn, în stil gotic.

Corul este boltit pe nervuri de piatră în cruce sprijinite pe console. Portalurile de V şi de S, sunt profilate în manieră gotică.

În secolul XVIII, se înlocuieşte vechea boltă a corului, cu una mai simplă din cărămidă.

Drept turn-clopotniţă este folosit turnul de poartă al fortificaţiei, ridicat probabil la începutul secolului XVI.

Clopotul mic este datat 1512.

Fortificaţia datează de la cumpăna secolelor XV-XVI şi a fost construită ca incintă simplă, poligonală, sprijinită de contraforţi şi întărită cu patru turnuri.

Turnul de poartă de pe partea de SE a fost prevăzut cu hersă şi poartă masivă, iar la primul etaj a fost amenajat un spaţiu de locuit.

Pe partea de E se ridica un mic turn ce apăra accesul pietonal spre biserică, iar la SV şi NV zidurile erau flancat de două turnuri de apărare masive.

Pe partea de V, cea mai expusă spre panta dealului, fortificaţia a fost dublată în secolul XVII cu un zid prevăzut cu două rânduri de guri de tragere şi un rând de guri de smoală. În faţa acestui zid s-a săpat şi un şanţ de apărare.

Bibliografie: Vătăşianu 1959, p. 88-89; Gheorghiu 1985, p. 180; Fabini 1998, p. 435-436.

 

 

 



[1] Scheiner 1926, p. 87.