b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

 

155. Ocna Sibiului (Vizakna, Salzburg, Salzbrich, Salisfodium, Salisburgum), oraş

 

Anul primei atestări scrise: 1263; Regele Ştefan cel Tânăr donează lui Jula, printre altele, terra udvornicorum legitimis suis incolis carentes Wiz.[1]

 

            Existenţa salinelor şi exploatarea sării, indispensabilă omului primitiv a determinat locuirea neîntreruptă a vieţii omeneşti în împrejurimile Ocnei începând cu epoca neolitică.

 

            1. Sondajele executate, în anul 1960, pe locul numit Dealul lui Ion Greavu au dus la descoperirea unui vârf tipic mousterian şi a trei racloire de cuarţit care după formă şi tehnica de prelucrare sunt mousteriene, fiind analoage cu materialul litic descoperit în straturile mousteriene de la Ohaba Ponor şi Nandru.

Bibliografie: Roşu 1963, p. 123-127; 1967, p. 514-517; Paul-Roşu 1970.

 

            2. Pe malul din dreapta râului Visa, la locul numit La Roghină, situat vis-á-vis de teritoriul numit Faţa Vacilor, au fost descoperite două straturi de cultură separate printr-un strat steril din punct de vedere arheologic, într-un sondaj efectuat în anul 1960.

În cuprinsul primului strat de cultură au fost descoperite unelte de silex (răzuitoare) şi fragmente de oase pietrificate care ar putea aparţine unei locuiri epipaleolitice sau neoliticului aceramic.

            Stratul superior conţinea materiale arheologice tipice pentru cultura Petreşti. Se pare că este vorba despre o extindere, peste Visa, a aşezării de la Faţa Vacilor, în perioada corespunzătoare nivelurilor 2 şi 3 din aşezarea mai sus menţionată.

            Tot acum s-au descoperit şi două buze de vas de tip Ciugud (MNB).

Bibliografie: Paul 1962, p. 193-204; 1970, p. 97-104; 1992, p. 142.

           

3.

a) La 2 km V de sat, în apropierea punctului Faţa Vacilor, la Beatrie, se află, pe malul de N al pârâului o aşezare cu ceramică pictată din epoca neolitică. De aici se mai cunoaşte şi ceramică Coţofeni, Wietenberg, hallstattiană şi dacică (MNB).

Tot aici s-a găsit, în anul 1876, acoperită cu o piatră, o urnă de lut ars, roşie, cu două toarte, împreună cu o mulţime de fragmente de vase negre şi roşii, amestecate. Se susţine că descoperirea datează din epoca romană.

Bibliografie: Gooss 1876, p. 50; Roska 1941, punct 320; 1943, p. 61, 77, 105-106; Paul 1962, p. 193; Roman 1976, p. 80.

 

b) Prin săpăturile efectuate în anii 1959-1960 la locul numit Faţa Vacilor (Tehenek Aldola), situat pe malul stâng al râului Visa, a fost atestată existenţa unei întinse aşezări cu un strat de cultură de grosime variabilă, în funcţie de zona aşezării (de la 0,80 m la 1,80 m) reprezentând, prin conţinutul său arheologic, mai multe faze din dezvoltarea culturii Turdaş şi Petreşti.

Nivelul inferior, mai subţire, dar având din loc în loc bordeie ce se adâncesc până la 3,80 m faţă de suprafaţa actuală a solului şi aparţine fazelor mijlocii şi târzii ale culturii Turdaş.

Nivelurile următoare (2 şi 3) au un bogat material arheologic constând din unelte de piatră şlefuită şi de silex, precum şi din numeroase vase şi, mai ales, fragmente ceramice – unele pictate. Ceramica pictată s-a dovedit a aparţine fazelor mijlocii (A-B) şi târzii (B) ale culturii Petreşti.

Spre marginea de NV a aşezării au fost dezvelite, în întregime, două locuinţe cu platformă de lut, parţial suprapuse, aparţinând fazei B a culturii Petreşti.

În cuprinsul aşezării, pe malul de N al râului Visa, a fost descoperit un mormânt de inhumaţie, chircit, ce s-a dovedit a aparţine, de asemenea, acestei faze a culturii Petreşti.

Aici s-au descoperit şi materiale ceramice de epocă romană.

Bibliografie: Paul 1962, p. 193-204; 1970, p. 97-104; 1992, p. 142; *** 2000, p. 216-217; Popa 2002, p. 135.

 

c) În punctul numit Ciuha s-au descoperit fragmente ceramice aparţinând culturii eneolitice Coţofeni.

Bibliografie: Roman 1976, p. 83; Dragotă 1998, p. 27; Ciugudean 2000, p. 76.

 

            4. La V de vatra oraşului au fost adunate, de pe ambele maluri ale râului numit Racoteci (Rocoteci), fragmente ceramice, bucăţi de chirpici cu urme de nuiele, precum şi un fragment de topor calapod.

Aceste vestigii aparţin culturii Petreşti.

Bibliografie: MNB.

 

            5. La locul numit Triguri, situat la NE de halta CFR, a fost descoperită, prin cercetări de suprafaţă efectuate în anul 1962, o întinsă aşezare aparţinând culturii Wietenberg.

            Un prim sondaj a fost efectuat în anul 1962.

În anul 1974 săpăturile au fost extinse constatându-se existenţa unui singur strat de cultură în cuprinsul căruia s-a descoperit ceramică tipică pentru cultura Wietenberg.

            Ulterior s-au descoperit vestigiile celui mai timpuriu neolitic din România (Precriş în opinia autorului). Aşezarea aparţine culturii Starčevo-Criş, fazele I-IV.

Bibliografie: Paul 1989, p. 3-27; 1995, p. 28-68; Kalmar 1999, p. 172; *** 2000, p. 216-217.

 

            6. În zona Lacurilor de Sus (Salzsteppe) au fost descoperite, în anul 1954, următoarele obiecte: un topor de opal, cioplit grosolan; un răzuitor din opal galben, un fragment de nucleu de silex (opal), cu urme de prelucrare; un fragment de piatră de râu (probabil topor), cu urme de şlefuire.

Primele trei unelte din silex (opal) ar putea fi încadrate în epoca paleolitică, eventual în mousterian.

Bibliografie: MNB.

 

            7. La locul numit Nádas – Észak – Râura au fost descoperite, prin cercetări de suprafaţă, fragmente ceramice şi un topor din piatră perforat, ce pot fi atribuite, în totalitatea lor, culturii Wietenberg.

            Tot din acelaşi loc provine un fragment de vas din pastă roşie, fină, databil în epoca romană.

Bibliografie: MNB.

 

8. Pe malul stâng al Visei, pe locul numit Lângă Troci, a fost descoperit – întâmplător – ca urmare a surpării unei porţiuni din mal, resturile unui schelet, în asociere cu fragmente ceramice. Pe baza acestora din urmă mormântul de inhumaţie, distrus cu prilejul descoperirii, poate fi datat în perioada hallstattiană.

Bibliografie: CO.

           

9. Din diferite puncte topografice se semnalează descoperirea unor topoare de piatră, găsite izolat, datând din epoca neolitică sau din epoca bronzului.

Bibliografie: Teutsch 1878, p. 94; 1887, p. 200.

           

10.

a) În hotarul localităţii s-au descoperit, fără precizări topografice, aproximativ 20 de fragmente ceramice şi topoare întregi de serpentin, dacit, amfibol, sienit, cât şi două baroase şi ciocane, întrebuinţate – probabil – pentru exploatarea sării. De asemenea, s-au descoperit şi aşchii de silex şi obsidian, răzuitoare şi alte obiecte de piatră, datând din epoca neolitică şi din epoca bronzului (MNB; MNIT).

Bibliografie: Koch 1876, p. 130; Gooss 1876, p. 49; Tocilescu 1880, p. 780; Marţian 1903, p. 285; Berciu 1950, p. 67.

 

b) Un ulcior din epoca neolitică (MNIT).

Bibliografie: Roska 1941, p. 83.

 

c) Topoare de aramă din eneolitic (MNB).

Bibliografie: Popescu 1944, p. 30; Vulpe 1975, fig. 5/48; 11/80; 30/231.

 

d) Un celt şi un topor de bronz au existat în colecţia MNB. Arme şi unelte de bronz găsite la Ocna Sibiului au ajuns în colecţia MB.

Depozitul se încadrează în seria Cincu-Suseni (secolul XII î.Chr.), Ha A1.

Un tipar pentru turnarea unui pandantiv de bronz provine din aceeaşi zonă (MNB).

Bibliografie: Reiner 1887, p. 158; 1908-1910, p. 10; Roska 1942, p. 35, nr. 85; Petrescu-Dîmboviţa 1977, p. 100; *** 2000, p. 217.

 

e) De pe hotarul localităţii, în bună parte de la puncte topografice nelocalizate (unul dintre acestea este Fabrica de Cuţite, altul Figudom) s-au strâns o mulţime de fragmente ceramice aparţinând preistoriei (ceramică pictată, ceramică Wietenberg şi Ha), precum şi din epocile dacică şi romană (MNB; MNIT).

Mai multe fragmente aparţinând perioadei prefeudale fac parte din acelaşi lot (MNB).

Bibliografie: Roska 1942, p. 305, nr. 83; Horedt 1941-1944, p. 173; 1951, p. 200; Paul  1967a, p. 8-9; 1981a, p. 42.

 

f) Un piepten de os cu mâner curbat din epoca dacică (Latčne III) (MNB).

Bibliografie: Pârvan 1926, p. 529, fig. 365.

 

g) Tot din acelaşi hotar provine şi un fragment de catillus.

Bibliografie: Branga 1970, p. 44.

 

            11. Un sceptru cu patru proeminenţe, din perioada eneolitică (grupul cultural Decea Mureşului) a fost descoperită mai jos de sat, sau în albia râului (MNB).

            În aceeaşi perioadă se poate încadra şi vasul ceramic cu capac publicat de N. Vlassa.[2]

Bibliografie: Teutsch 1878, p. 94; Nestor 1933, p. 74; Horedt 1940, p. 286, 15; Roska 1942, p. 305, nr. 85; Vlassa 1964, p. 356-357, fig. 3/6; Opriţescu 1978, p. 95; Luca 1999, p. 56, 59; Kalmar 1999, p. 172.

 

            12. În punctul Podul Coţofenei s-au descoperit urme de locuire aparţinând culturii Coţofeni.

Bibliografie: Paul 1981a, p. 41.

 

            13. Pe panta de N (Nádaésjako) a Dealului Trestia (Dealul Trestiei, Nádáshegy), A. Bakk a săpat morminte de incineraţie din epoca bronzului, aparţinând culturii Wietenberg.

S-au găsit, în total, 12-14 vase, aşezate câte două sau trei, grupate împreună şi acoperite cu plăci de gresie; în două dintre vase era câte o ceaşcă mai mică; în afara urnelor era răspândită cenuşă şi vase; trei dintre urnele mai mari au câte o placă de os, ornamentată (MNB).

Bibliografie: Teutsch 1878, p. 94-95; Schroller 1933, p. 17; Roska 1942, p. 306; Horedt 1943a, p. 347.

 

            14. Pe panta sudică a locului Baia Poporane (Baia Poporană) s-au descoperit fragmente ceramice de tip Wietenberg şi un răzuitor.

Bibliografie: Horedt 1937, p. 187.

 

            15. Pe hotarul Simicel (Smicel, Szimitzely) s-a descoperit un vârf de lance de bronz, din epoca bronzului, şi un fragment de topor din sienit (MNB).

Tot aici s-a descoperit capul unei statui mici a zeului Apollo din piatră, datând din epoca romană (MNB), precum şi un denar al lui Antoninus Pius, Faustina şi mai mulţi denari de la Gordian III.

Bibliografie: Gooss 1876, p. 49; Teutsch 1878, p. 95; Petrescu-Dîmboviţa 1977, p. 100; Popa 2002, p. 134.

 

            16. Fragmente ceramice şi greutăţi pentru războiul de ţesut – probabil preistorice – provin de la Lacul pentru Adăpatul vitelor (Viehtänkteich) şi la Lacul Verde (Grüner Teich) (MNB).

Bibliografie: Gooss 1876, p. 49; Teutsch 1884, p. 76-77.

 

            17. În colecţiile MNB a intrat un lor format din piese de bronz: şase brăţări, dintre care două decorate cu grupe de câte trei proeminenţe, patru phalere şi obrăzarul stâng şi pomponul unui coif.

Depozitul se datează în secolul IV î.Chr. şi va fi aparţinut unui conducător local sau celt.

Bibliografie: *** 2000, p. 217.

 

18. Cu ocazia unor lucrări de construcţii, pe strada M. Viteazul nr. 45, au apărut mai multe fragmente ceramice, printre care şi o cană fragmentară din pastă cenuşie, aspră, bine arsă. După formă şi factura pastei cana poate fi datată în epoca dacică sau epoca romană (CO).

Probabil că aici a funcţionat un vicus.

Bibliografie: Popa 2002, p. 134.        

 

19. În Cimitirul Romano-catolic s-a găsit o drahmă din Dyrrhachium emisă în secolul III î.Chr.

Bibliografie: Gooss 1876, p. 49; Teutsch 1878, p. 95; Winkler 1956, p. 102.

 

            20. De pe locul numit Dâmbul Papistaşilor (Papistodomb) s-au descoperit tetradrahme din Thassos.

Bibliografie: Téglás 1887, p. 208; Winkler 1956, p. 37.

 

            21. În epoca romană salinele au fost folosite (fapt nedovedit arheologic), dovadă numeroasele materiale atribuibile epocii găsite aici.

Ipoteza despre existenţa unui castru în aceste locuri pare a nu avea temei. S-au descoperit, în schimb, cărămizi, ţigle, mozaic, vase, fragmente de terra sigillata, opaiţe de lut (MNAI), obiecte de bronz, un vârf de lance, o cărămidă stampilată OONO INII[3], o toartă de vas cu inscripţia SONOIK. . .(MNB); o parte din obiecte au fost descoperite în partea de NE a localităţii.

Fragmente sculpturale dintr-un grup mithraic provin tot de aici (MNIT).

Urme romane se află şi în punctele: Râura şi La Stupină.

Bibliografie: Ackner 1851, p. 30; Teutsch 1878, p. 94-95; Marţian 1920, p. 474; Horedt 1937, p. 187; 1944, p. 110; Popa 2000, p. 190; 2002, p. 134-135; Boroneanţ 2000, p. 159.

 

            22. La locul numit Sub Stupini au fost descoperite, în pământul răscolit de plug, următoarele artefacte: fragmente ceramice, de culoare cenuşie sau roşie, aparţinând unor recipiente de uz comun, datând din epoca romană, precum şi fragmente de râşniţă din tuf vulcanic.

Astfel de materiale arheologice se găsesc, în mod frecvent, la suprafaţa solului în acest punct. Aici este un vicus (?).

Bibliografie: Popa 2000, p. 174; 2002, p. 135.

 

            23. La locul numit Podul de Piatră, pe malul stâng al Pârâului Redei s-au descoperit la suprafaţă şi în ruptura malului: fragmente ceramice preistorice atipice; fragmente ceramice databile în epoca romană şi post-romană, precum şi câteva fragmente ceramice medievale.

Bibliografie: Popa 2000, p. 174, 209; 2002, p. 135.

 

            24. La cca 5 km E de sat, în locul zis Zmiţe, s-a efectuat un sondaj într-o aşezare dacică din vremea epocii romane. S-au descoperit materiale tipic dacice în acelaşi strat cu ceramică romană.

            Tot de aici provin şi 16 urne cinerare aparţinând unui cimitir de incineraţie din epoca bronzului. Acestea conţin cenuşă şi oase calcinate.

Bibliografie: Popescu 1965, p. 483; Protase 1966, p. 229-240; Popa 2000, p. 174; 2002, p. 135.

 

            25. La marginea de S a oraşului s-a descoperit o urnă funerară (MNB).

Bibliografie: Teutsch 1878, p. 94.

 

            26. Numeroase descoperiri monetare din epoca romană se semnalează de pe hotarul localităţii, din puncte neprecizate topografic.

Bibliografie: Seidl 1846, p. 148; Gooss 1876, p. 105-106; Teutsch 1878, p. 95.

 

            27. Pe Dealul Taberei (Tábarhegy) s-a descoperit un aureus, al lui Honorius (fosta colecţie Bakk).

Bibliografie: Gooss 1876, p. 136.

 

            28. O fibulă şi o scăriţă dintr-o epocă neprecizată, eventual din perioada migraţiilor, sunt în MNAI.

Bibliografie: MNAI.

 

            29. Câteva fragmente ceramice aflate la MNB, ornamentate cu linii orizontale şi linii ondulate incizate, au fost atribuite ceramicii slave. Ele sunt, mai degrabă, prefeudale, două funduri de vas având cruci înscrise într-un cerc.

Bibliografie: Horedt 1951, p. 200.

 

            30. Pe platoul din punctul topografic Lab s-a descoperit o necropolă de incineraţie, cercetat în anul 1961 cu ocazia unor sondaje, cercetările fiind, mai apoi, reluate.

În necropolă predomină mormintele de incineraţie cu urne, fiind publicat, din prima campanie, numai un mormânt de inhumaţie.

Majoritatea mormintelor sunt deranjate de fierul plugului, fiind la adâncime mică (0,20-0,40 m). Urnele conţin oseminte umane calcinate şi bucăţele de cărbune, la care se adaugă – în 2-3 cazuri – obiecte de inventar foarte modeste şi deteriorate de focul rugului funerar. Jumătatea superioară a urnelor descoperite până acum este, cu regularitate, ruptă. Din această cauză este greu de stabilit dacă urnele aveau sau nu capac.

Urnele sunt exclusiv oale-borcane, lucrate la roată, dintr-o pastă brună-cărămizie sau negricioasă, zgrunţuroasă la pipăit, în care s-a amestecat, ca degresant, mult nisip. Ornamentaţia se compune din incizii dispuse fâşii înguste realizate din linii paralele, drepte sau vălurite, plasate – de regulă – în partea superioară a vasului până sub buză.

Mormintele de inhumaţie semnalează faptul că necropola este birituală (mormintele sunt scitice după opinia lui M. Blăjan !). Scheletele s-a descoperit la 0,40-0,50 m adâncime, conţin schelete de oameni maturi, culcaţi pe spate, cu capul la NE şi picioarele întinse la SV. Mâna dreaptă a unuia dintre defuncţi este întinsă pe lângă corp, iar stânga, îndoită din cot, este adusă către bazin.

Obiectele de inventar a mormintelor sunt puţine: un cui de fier scurt, o lamă fragmentară de cuţit din fier mâncată de rugină, o bucată de fier care seamănă cu un vârf de săgeată şi un os prelucrat şi împodobit cu cerculeţe. Uneori apar şi resturi de incineraţie în morminte.

Nu au fost cercetate îndeajuns de multe morminte pentru a se cunoaşte dacă acestea sunt grupate după criterii sociale, de vârstă sau cronologice.

În porţiunea cercetată se pare că urnele au fost plasate în şiruri, deşi nu este exclusă distribuirea lor altfel, de pildă în grupe, după considerente de înrudire. Autorul cercetării datează complexul arheologic în secolul IX d.Chr.

            Izvoarele scrise ale timpului atestă obiceiul slavilor ca la moartea unui bărbat soţia să fie jertfită şi arsă împreună cu soţul pe acelaşi rug. Acest ritual a fost observat la Ocna Sibiului, în necropola descrisă anterior, constatându-se prezenţa aşa-numitelor morminte duble, constând din resturi de incinerare de la un bărbat şi de la o femeie, depuse în aceeaşi urnă de lut.[4] Această situaţie nu este, se pare, prezentă în cimitirele de la Guşteriţa, Boarta şi Brateiu, unde apar alte ritualuri. Realitatea arheologică atestă, în consecinţă, existenţa altor populaţii, în afara slavilor, românească, cel puţin la Brateiu.[5]

Bibliografie: Protase 1965, p. 153-160; Popescu 1965, p. 483; Horedt 1965, p. 7-25.

 

            31. Înspre NE de oraş se susţine existenţa unui val, fără şanţ, care s-ar întinde în direcţia SV spre Şura Mică, fără întreruperi, până în vale.

Tot acolo ar fi existat şi o mică cetate de pământ.

Epoca acestor construcţii este neprecizată.

Bibliografie: Marţian 1903, p. 285; 1920, p. 474.

 

            32. La Gorgan (Gorganu) se află o movilă (semn de hotar ?).

Bibliografie: Marţian 1920, p. 28; Roska 1942, 305-306.

 

            33. Pe Dealul Cetăţii (Várhegy), deasupra oraşului, a existat în epoca medievală, o cetate, probabil încă din secolul XIII.

Bibliografie: Reiner 1887, p. 158.

 

            34. În perimetrul oraşului, pe malul din dreapta al Visei, în grădina Căminului de copii, au fost găsite fragmente ceramice, printre care şi buze de vas, databile în secolele XII-XIII.

Bibliografie: CO.

 

            35. Biserica veche este o bazilică romanică cu şase travee, cu turn deasupra corului ce are o boltă în cruce şi se compune dintr-o absidă şi un spaţiu pătrat şi cu absidiole în dreptul navelor laterale.

Deasupra corului se înalţă un turn de mari dimensiuni.

Portalul romanic este decorat cu un relief reprezentând arborele vieţii, încadrat de doi leoparzi. Stilul reliefului, ca şi formele greoaie ale clădirii pledează pentru o datare la mijlocul secolului XIII, înaintea invaziei mongole.

Mai noi, probabil din secolul XV, sunt bolţile în reţea ale navelor, unele elemente de ancadrament ale portalurilor, ca şi contraforţii exteriori.

În secolul XVI se adosează pe partea de S a corului o sacristie.

Zidul de incintă închide un perimetru neregulat, nu a fost întărit cu turnuri şi este sprijinit de contraforţi exteriori.

Bibliografie: Henszelmann 1879, p. 342; Gerevich 1938, p. 157-158; Vătăşianu 1959, p. 27, 518; Treiber 1971, p. 52-53; Entz 1968, p. 28; Fabini 1998, p. 639-641.

 

 

 

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, I, p. 90.

[2] Vlassa 1964, fig. 3/6.

[3] CIL, III, 8074.

[4] Baltag 2000, p. 164.

[5] Zaharia 1977, p. 16-61.