|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
69.
Daia (Dolmány,
Thalheim, Duelmen, Dalmen), comuna Roşia Anul primei atestări scrise: 1327; Petrus plebanus de Talheim.[1] 1.
În locul numit Pârăuţ a fost cercetată o aşezare
eneolitică aparţinând culturilor Turdaş şi Petreşti. Pe
acelaşi areal apar şi urme de locuire specifice culturii eneolitice
Coţofeni, culturii de epoca bronzului Wietenberg şi secolele IV-V
d.Chr. Bibliografie:
Paul 1981, p. 197 şi urm., pl. 54; *** 1996, p. 24; Popa 2001,
p. 422. 2. D. Popa aminteşte aici un vicus
roman care îşi prelungeşte existenţa şi în secolul IV.
Acesta se află la NV de sat, în punctul După Biserică. Bibliografie: Popa 2000, p. 168; 2001, p.
421, 422; 2002, p. 73. 3. Biserica luterană
este o bazilică romanică de tipul scurt al celei din
Cisnădioara. Aceasta are corul
pătrat cu absidă şi două absidiole în faţa navelor
laterale, decroşate în grosimea pereţilor răsăriteni. Ea
s-a păstrat relativ bine, schimbări suferind mai ales corul dar
şi navele, care au fost boltite. Monumentul datează
din prima jumătate a secolului XIII. Fortificaţia din
jurul edificiului de cult este o curtină simplă, de plan oval,
fiind executată în două etape şi din materiale diferite. Zidul a fost mai întâi din
piatră, iar turnul clopotniţă ce flanchează poarta este
din cărămidă. El a fost ridicat pe fundaţii mai vechi
datate în jurul anului 1270. Bibliografie: Horwath 1936, p.
16; Vătăşianu 1959, p. 17, 32; Avram 1977, p.
75-77; 1981, p. 67-71; Fabini 1998, p. 744. |
