|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
67.
Cristian (Kereszténysziget,
Großau,
Au, Grisaa, Grusaa, Insula Cristiani), comună Anul primei atestări scrise: 1223; în descrierea limitelor
de hotar ale localităţii Cisnădioara apare Insula Christiana.[1] 1. Din pădurea de mai sus de Schleifengraben provine un
răzuitor, probabil neolitic. O ceaşcă
plată de lut fără fund s-a descoperit în acelaşi punct
(MNB). Bibliografie: *** 1882-1883, p.
54. 2.
Pe teritoriul localităţii se află o aşezare Coţofeni
(MNB). Perieghezele Cercului de
istorie veche şi arheologie al ULBS au dus la găsirea unei
aşezări Coţofeni, la N de localitate, pe un deal (LAULBS). Bibliografie: Schroller 1933,
p. 76; Roska 1941, p. 60; 1942, p. 121, nr. 86; Horedt 1944,
p. 97, 107; Roman 1976, p. 81. 3.
Aşezarea de la Gara CFR se află pe terasa înaltă a
râului Cibin. Materialele ceramice sunt preistorice. S-a descoperit şi
un topor de piatră şlefuită. Bibliografie: Dragotă şi colab. 1999,
p. 83, pl. V/12. 4.
În partea de S a localităţii, la punctul În Văi I, aflat pe o terasă cu o pantă
domoală, s-au descoperit fragmente ceramice aparţinând culturii
eneolitice Coţofeni (?). Bibliografie: Dragotă şi colab. 1999,
p. 83, pl. VI/1-3. 5. Pe malul din stânga al
pârâului Lupului, la punctul În
Văi II, situat tot la S de localitate, s-au recoltat materiale
ceramice ce pot aparţine bronzului timpuriu. Bibliografie: Dragotă şi colab. 1999,
p. 83, pl. VI/7-11. 6. La E de sat, pe malul
Cibinului, se află urmele unor construcţii romane marcate prin
cărămizi şi ceramică (punctul este localizat greşit
de Marţian în satul Cristian, judeţul Braşov, cu precizarea
topografică Steinberg care
este, de fapt, numele medicului care a semnalat descoperirile). Bibliografie: Gooss 1876, p.
77; Marţian 1920, p. 207; Popa 2000, p. 167; 2002,
p. 68-69. 7. În partea de NV a
satului, către fostele vii terasate, se află o aşezare
daco-romană în care s-a descoperit şi o monedă de secolul III
(LAULBS). Bibliografie: Popa 2002, p. 69;
Purece 2003, p. 131-132, fig. 3. 8. Dintr-un loc neprecizat
provine un fund de vas cu marcă de olar compusă dintr-o cruce
încadrată într-un cerc. Vasul poate fi datat în perioada secolelor
VIII-IX. Bibliografie: MNB. 9.
Biserica luterană, o fostă bazilică romanică purtând
hramul Sf. Servatius, mai păstrează câteva părţi
originale din secolul XIII şi anume: etajele de jos ale clopotniţei
cu tribuna de la etaj, câteva travee cu bolţi în cruce din nava
laterală de N şi urmele ferestrelor semicirculare ale navei
centrale, astupate ulterior. Sub influenţa
şantierului de la Cluj s-a refăcut, după mijlocul secolului
XIV, partea de E a monumentului, executându-se aici un cor gotic flancat de
altare laterale. Spaţiul central are
trei travee, iar cele laterale au câte două travee şi o
înălţime ceva mai redusă. Spre sfârşitul
secolului XV s-a procedat la reconstruirea navelor, realizându-se o hală
amplă cu patru travee. Din această perioadă, respectiv din
1480, s-a păstrat un contract cu meşterul sibian Andreas Lapicida,
referitor la lucrările de pietrărie. Noua biserică hală
în stilul goticului târziu este terminată în anul 1495. Biserica
a fost înconjurată, probabil, încă din secolul XIII de o
curtină simplă, însă construcţia puternicei
cetăţi poate fi plasată în jurul anului 1500.
Fortificaţia este o incintă dublă ce urmează un traiect
pentagonal neregulat şi este întărită cu turnuri.
Distanţa păstrată între cele două ziduri este de 3 m. În jurul anului 1550 este
construită o incintă secundară, situată la N de incinta
principală, iar în anul 1580 este ridicat turnul mare octogonal.
După unele păreri, acest turn ar fi fost o veche capelă
transformată doar în secolul XVI. În colţul de SE al
casei parohiale, orientat spre incinta secundară, se mai află un amvon
de ciumă, un amvon din care preotul predica în vremuri de epidemii
credincioşilor adunaţi sub cerul liber. Bibliografie: Halaváts 1908, p.
193-195; Horwath 1931, p. 83-86; 1935, p. 69-70; Vătăşianu
1959, p. 57, 534, 583; Treiber 1971, p. 203; Fabritius-Dancu
1980, pl. 6; Gheorghiu 1985, p. 120; Nussbächer 1990, p.
80-84; Fabini 1998, p. 215-219. |
