|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
55.
Cisnădie (Nagydisznód, Heltau, Heldau, Hielt, Helta), oraş Anul primei atestări scrise: 1204; regele Emeric acordă
privilegii lui Johannes Latinus
inter Theutonicos Transiluanenses in villa Riuetel comorans.[1] 1. Pe teritoriul oraşului se
găseşte o aşezare de la sfârşitul eneoliticului (cultura
Coţofeni; MNB). Bibliografie: Horedt 1941a, p.
596. 2.
Între Cisnădie şi Sadu la poalele dealului Götzenberg
s-a găsit, în anul 1836, într-o oală de lut, un tezaur de monede
greceşti de bronz, în total 502 bucăţi dintre care 409 erau de
insula Corcyra, Pharos (1) şi Panormus din Sicilia (1). Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 292; Ackner 1851, p. 19-21; Gooss 1876, p. 27; Tocilescu
1880, p. 856; Marţian 1920, p. 175; Moisil 1923, p.
91; Pârvan 1926, p. 614; Mitrea 1945, p. 89. 3. Spre S de oraş, în
cimitirul vechi, s-a descoperit în anul 1862 o lespede funerară având
1,72 m înălţime şi reprezentând un cap sculptat în relief
şi cuprins între braţele superioare ale unei cruci andreene.
Lespedea poate fi atribuită primilor colonişti germani din secolul
XIII (analogie la Muzeul Renan din Trier, Germania). Bibliografie: Bielz 1839, p.
168-169; 1842, p. 461-463; Horedt 1941b, p. 125-126; Nägler
1992, p. 91-93. 4.
La E de vârful Götzenberg se
află o cetate din care au rămas resturi de ziduri din piatră
legate cu mortar (amintite în bibliografia mai veche), datând din epoca
medievală. În locul Cetăţii coama dealului este
întreruptă de o adâncitură, iar urmele de ziduri sau val nu se mai
păstrează. Bibliografie: Ackner 1851, p.
62; Roska 1942, p. 187, nr. 22; Horedt 1941, p. 17-20; 1944,
p. 107, n. 21. 5.
La V de localitate, între drumul ce duce spre Cisnădioara şi pârâul
Ursului (Bieresboch), sunt menţionate în secolul XIX urmele unei
vechi capele a Sf. Ioan (Johanneskapelle). Locul poartă
încă numele săsesc Gehones (Johannes), însă
terasările executate pentru amenajarea unei ferme pomicole în anii '60
ai secolului XX, au făcut să dispară orice urmă a
construcţiei. Se poate presupune că
aceasta este zona în care a existat odinioară satul dispărut
Ruetel, stăpânit în 1204 de Johannes Latinus. Bibliografie: Scheiner 1942, p. 540-566. 6. Biserica luterană,
odinioară purtând hramul Sf. Walpurga, a fost construită la
cumpăna secolelor XII-XIII, ca bazilică în stil romanic, cu
clopotniţă în faţada de V şi cor cu absidă
centrală semicirculară, flancat de colaterale încheiate cu
absidiole (absidiola de N a fost înglobată mai târziu în sacristia de
secol XIV). Turnul romanic masiv are
primele două etaje boltite în cruce, iar accesul între acestea se face
prin scări cuprinse în grosimea zidurilor, ziduri ce măsoară
la parter 3m. Etajul al cincilea a fost prevăzut drept
clopotniţă, iar în ziduri sunt montate opt ferestre geminate, câte
două pe fiecare latură. Corul este de plan
pătrat şi păstrează bolta romanică în cruce. În
peretele de S al corului se mai vede o veche uşă
preoţească romanică zidită, iar pe peretele de N şi
în canaturile ancadramentelor ferestrelor, se păstrează picturi
murale din perioada romanică: reprezentări ale Sf. Walpurga
şi a Sf. Petru. Corul este despărţit de nava
centrală printr-un arc triumfal romanic cu deschidere
semicirculară. Navele laterale
comunică cu nava centrală prin cinci deschideri în arc semicircular
sprijinite pe piloni masivi de plan rectangular fără capitel. Portalul apusean are o
singură retragere în care sunt montate câte o pereche de colonete
cilindrice cu baze atice şi capiteluri cubice ornamentate cu palmete. La SV de biserică,
înglobată într-un turn de apărare al fortificaţiei de secol
XV, se găseşte o capelă de plan circular, sub care s-a
descoperit în anul 1911, cu prilejul unor lucrări de refacere, un
osuariu. Poate fi vorba în acest caz de o capelă rotondă
iniţială din a doua jumătate a secolului XII, transformată
ulterior în capelă de cimitir, cum mai sunt cunoscute exemple la
Orăştie şi Sibiu. Bolta navei centrale,
portalurile laterale, suprastructurile de fortificaţie, sunt opera
prefacerilor din epoca gotică târzie. În secolul XV se
adosează peretelui navei, lângă portalul de S, o capelă
gotică cu cor poligonal, căreia i se adaugă un turnuleţ
în anul 1792. În a doua jumătate a
secolului XV se întreprind lucrări de fortificare a bisericii. Acum se
ridică deasupra portalurilor de N şi S două construcţii cu
scop defensiv, iar deasupra corului se mai construiesc două etaje de
apărare. Ferestrele geminate romanice ale turnului sunt umplute cu
zidărie şi lăsate doar deschideri înguste de tragere. Aceste
ferestre vor fi redeschise şi restaurate de sculptorul sibian Fritz
Handel cu prilejul masivelor restaurări din anii 1984-1988. În 1591 se
înlocuieşte vechiul acoperiş piramidal al turnului cu unul
ţuguiat asemănător celui actual. În 1660 acest
acoperiş este distrus de un trăsnet, reconstruit între 1668-1676
şi lovit din nou de trăsnet, după doi ani, în 1678. După
refacere turnul este din nou lovit de trăsnet în anul 1795, prilej cu
care se prăbuşeşte o parte a turnului, distrugând noua
orgă. Cu prilejul noii refaceri, când turnul dobândeşte aspectul
actual, cu patru turnuleţe pe colţ, este montat şi unul dintre
primele paratrăsnete din Transilvania, în funcţiune şi
astăzi. Altarul vechi al bisericii
din Cisnădie, pictat în 1525 de către pictorul Vincentius, a fost
demontat şi donat în anul 1881 MNB. Astăzi se mai
păstrează în muzeu doar predella, panourile reprezentând scene din
viaţa Sf. Severus (patronul ţesătorilor) s-au pierdut. În prezent, în biserica
din Cisnădie se află montat vechiul şi valorosul altar de la
Bruiu. În pridvorul de S se
păstrează piatra de mormânt descoperită în vechiul cimitir
şi descrisă la poziţia 3. Sunt menţionate
clopote vechi, ce s-au topit cu prilejul incendierii turnului prin
trăsnetul din anul 1660. Actualmente cel mai vechi clopot datează
din anul 1663. În 1425 este deja
menţionat un ceas în turn, dar orologiul actual provine din anul 1868,
când înlocuieşte un alt ceas, făurit în 1744 de meşterul Simon
Schmidt din Braşov. Fortificaţia ce
înconjoară biserica a fost ridicată între 1430 şi 1530,
probabil pe traiectul unei întărituri mai vechi. Ea constă din
două curtine concentrice şi a fost întărită cu turnuri,
bastioane şi şanţ cu apă. Curtina interioară
are galeria de luptă susţinută pe arce din
cărămidă. Turnul de poartă al
curtinei interioare, plasat pe partea de N, era unit cu un al doilea turn de
poartă, al curtinei exterioare, printr-un coridor de apărare,
ambele elemente fiind cuprinse astăzi într-o clădire modernă. Casa parohială a fost
de asemenea construită în partea de S, pe fundaţiile unor
construcţii defensive din secolul XV. Bibliografie: Müller 1859, p.
187-188; Henszelmann 1879, p. 342-343; Roth 1905, p . 17-18; 1934,
p. 16, 69-70; Vătăşianu 1959, p. 29-30; Ionescu 1963,
p. 76, 329-330; Treiber 1971, p. 38; Niedermaier 1975, nr. 381;
Fabritius-Dancu 1980, pl. 4; Gheorghiu 1985, p. 49; Fabini
1998, p. 282- 289. 7.
Crucea procesională găsită în cetatea din Cisnădioara,
acum în MNB, este un suport de lemn, îmbrăcat pe ambele feţe cu
plachete de cupru, reprezentând, în relief, pe Iisus răstignit
şi Mielul. Crucea mai era
împodobită cu mărgele de sticlă colorată şi
lănţişoare cu pandantive din metal. După stil,
aparţine jumătăţii a doua a secolului al XIII-lea şi
este considerată, în tradiţia locală, drept crucea
purtată în fruntea convoiului de primii colonişti la venirea lor în
Cisnădie. Bibliografie: MNB. |
