b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

 49. Cârţa (Kerc, Kerz, Kierz, Candela), denumirea veche românească Cârţa Săcească, comună

 

Anul primei atestări scrise: 1202[1]

 

            1. Între ruinele mănăstirii medievale cisterciene s-a găsit un celt de bronz de la sfârşitul epocii bronzului.

Bibliografie: MNB.

 

            2. Lângă zidul bisericii s-a găsit, prin anul 1802, un mic depozit de bronzuri compus dintr-o căldare cu toartă dublă, răsucită, ceşti de bronz, o spadă scurtă de bronz şi o figurină din acelaşi material, reprezentând un cal (?).

Piesele, care sunt pierdute în acest moment, se pot încadra cronologic la sfârşitul epocii bronzului.

Între descoperirea de la punctul 1 şi aceasta pare a fi o legătură directă.

            Depozitul face parte din seria celor cu fază neprecizată.

Bibliografie: Orbán 1868, p. 88; Ferenczi 1943, p. 416-421; Petrescu-Dîmboviţa 1977, p. 147.

 

            3. La Fântâna lui Blasiu lucrările agricole au scos la iveală bulgări de zgură de fier pe o suprafaţă relativ mare, alături de materiale ceramice dacice.

Bibliografie: Glodariu-Iaroslavschi 1979, p. 24.

 

            4. Mănăstirea Cisterciană (abbatia beatae Mariae Virginis de Candelis) a fost întemeiată prin anul 1202 de călugări veniţi din Igriş. La început, clădirile vor fi fost din lemn, dar prin anul 1330 încep să fie înlocuite cu clădiri de piatră în stilul gotic-burgund, răspândit de acest ordin.

Biserica este o bazilică cu trei nave, transept şi cor poligonal flancat cu câte două capele dreptunghiulare. Planul şi elevaţia după sistemul leyat (o travee a navei centrale corespunzând la câte două travee în colaterale), bolţile în cruce stau pe ogive, iar în transept şi nava centrală bolţile sunt separate, dispoziţie ce se recunoaşte după profilaturile stâlpilor. De-a lungul pereţilor ogivele stau pe console tipic cisterciene. Caracteristice sunt şi cele două rânduri de ferestre, cele de jos înalte, cele de sus circulare, împărţite în câte şase lobi. Cornişa, pe console, este şi ea o particularitate a bisericilor cisterciene.

Ca de obicei, construcţia s-a început dinspre capătul de E, progresând spre V, ceea ce se poate verifica şi prin evoluţia detaliilor arhitectonice.

Faţada de V, inclusiv portalul, au fost executate după 1300, în forme gotice mature.

Mănăstirea însăşi se găseşte la S de biserică, clădirile fiind grupate în jurul unui larg spaţiu dreptunghiular, delimitat spre N de biserică, spre E şi S de clădiri, şi spre V de un zid de împrejmuire.

Clădirea de E poartă încă urmele bolţilor în cruce de odinioară, atât la parter, cât şi la etaj, iar unele ferestre sunt, încă, romanice.

            Cercetările din zona nordică a transeptului au dus la descoperirea unor morminte de inhumaţie datate cu obiecte din secolele XIII–XV.

            Mănăstirea a suferit de pe urma incursiunilor turceşti din prima jumătate a secolului XV, iar decadenţa morală a călugărilor l-a determinat pe regele Matia Corvinul să o desfiinţeze (1474).

Astăzi nu se mai păstrează decât corul transformat în biserică parohială luterană şi capela de S întrebuinţată ca sacristie.

Restul construcţiilor zace în ruină.

În curtea casei parohiale se păstrează o piatră cu profilatură romanică ce pare să provină de la o cristelniţă.

Mănăstirea din Cârţa este importantă pentru răspândirea în Transilvania a stilul gotic din prima sa fază şi formarea goticului celui provincial transilvănean.

Bibliografie: Rómer 1877, p. 1-11; Reissberger 1894; Roth 1905, p. 27-32, pl. I/1-2; Hekler 1937, p. 17; Vătăşianu 1959, p. 98-105; Entz 1968, p. 23-24; Nägler-Rill 1993, p. 489-493; Rusu şi colab. 2000, p. 96-99.

 

            5. Pe locurile Făgetul Cetăţii (Várbrükke), Poarta Cetăţii (Várkapu), Izvorul Cetăţii (Varcsargó), Lacul Cetăţii (Várhalastava), Marţian aminteşte o circumvalaţie de pământ. Nu s-au făcut cercetări, epoca nefiind – în consecinţă – precizată.

Bibliografie: Orbán 1868, p. 88; Marţian 1920, p. 132; Roska 1942, p. 59, nr. 49.

 

 



[1] Entz 1968, p. 144.