|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
37.
Brădeni (Hégen,
Henndorf, Hegendorf, Händerf), denumirea veche românească
Hendorf, comună Anul primei atestări scrise:1297; Terra
Heen.[1] 1. Pe locul numit Vizuina Vulpii (Fuchslecher) s-au descoperit resturile unei aşezări cu
fragmente ceramice datând, poate, din epoca bronzului. Bibliografie: Gooss 1876, p.
27; Tocilescu 1880, p. 895-896; Marţian 1920, p. 324; Roska
1942, p. 105, nr. 29; Kalmar 1999, p. 146; Popa 2001, p.
420. 2.
În împrejurimile localităţii s-a găsit un fragment de
seceră din bronz, din epoca bronzului, şi un vas cenuşiu, cu
două toarte, din aceeaşi epocă (MS). Bibliografie: Müller 1858, p.
336-337, 380; Gooss 1876, p. 27; Tocilescu 1880, p. 824; Téglás
1887, p. 194; Marţian 1920, p. 324; Roska 1942, p.
105, nr. 29; Popa 2001, p. 420. 3.
La capătul satului, spre Netuş, în arătură, s-a
descoperit o piatră funerară romană, cu inscripţie.[2] Cu prilejul renovării
bisericii luterane s-au descoperit monede romane. Tot de aici se
cunoaşte o statuetă de bronz (MNIT). Bibliografie: Gooss 1874, p.
173; 1876, p. 79; Teutsch 1884, p. 125; Popa 2000, p.
186; 2001, p. 424; 2002, p. 44. 4.
Din hotarul satului provin monede imperiale romane, probabil în
legătură cu un vicus roman. Bibliografie: *** TIR, L35, p.
28; Popa 2000, p. 164, 201. 5.
Biserica este menţionată pentru prima dată în anul 1350 ca
purtând hramul Sf. Andrei. Între anii 1406 şi
1416 ca şi în 1466, 1476, 1483 şi 1497, biserica primeşte
indulgenţe, fapt ce poate duce la concluzia că a fost loc de
pelerinaj. Biserica-hală
actuală este rezultatul unor intervenţii constructive în stil gotic
din secolul XV, ce înglobează probabil părţi ale unei biserici
mai vechi. La începutul secolului
XVI, biserica este întărită cu galerii de luptă ce se
ridică atât deasupra corului cât şi deasupra navei. Galeriile sunt
scoase în consolă pe grinzi de lemn sprijinindu-se şi pe
contraforţi puternici de piatră. În aceeaşi perioadă se
bolteşte corul şi se construiesc scările de acces spre
galeriile de luptă pe latura de N a navei. Portalul de S a fost
edificat la începutul secolului XVI şi conţine elemente stilistice
ce marchează trecerea de la goticul târziu la Renaştere. În etajul de apărare
de deasupra navei au fost montate trei clopote. Clopotul mare este datat în
secolul XIV şi poartă o inscripţie.[3]
Clopotul mijlociu a fost turnat de meşterul sighişorean Hans
Weisberger în anul 1649 şi poartă o inscripţie latină,
doar parţial lizibilă, iar clopotul mic poartă o altă
inscripţie[4]. În etajele de
apărare, atât deasupra corului cât şi deasupra navei sunt
păstrate cca 80 de lăzi din lemn în care se păstrau
odinioară cereale pentru vremuri de asediu. Unele lăzi de provizii
poartă urme de pictură. Puternica
fortificaţie ce înconjoară biserica a fost construită în plan
rectangular, cu ziduri înalte de 5-6 m. şi câte un turn masiv în fiecare
colţ. Turnul de SE, cu trei etaje a fost transformat în
locuinţă pentru îngrijitorul bisericii, turnul de NE a fost demolat
iar în SV şi NV se mai păstrează două turnuri cu
două etaje. Bibliografie: Horwath 1931, p.
7-10; Vătăşianu 1959, p. 593, 595; Treiber 1971,
p. 117; Niedermaier 1975, nr. 396; Fabritius-Dancu 1980, pl.
27; Gheorghiu 1985, p. 168; Fabini 1998, p. 290-292. |
