b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

 

 

21. Bazna (Felsőbajom, Bázna, Baaßen, Boßern, Braßern, Broßen, Oberbaßen, Baaßen, Baußn, Bassania), comună

 

Anul primei atestări scrise: 1271; Ştefan V dăruieşte satul nobilului comite Bozouch, fiul lui Inok.[1]

 

            1. Pe teritoriul satului, la locul numit Lempeş, se află o aşezare neolitică cu ceramică pictată (MNB; MM).

Bibliografie: Roska 1942, p. 36, nr. 68; Horedt 1947, p. 1; Paul 1992, p. 137; Kalmar 1999, p. 142.

           

2. Într-un loc neprecizat s-a descoperit un depozit de bronzuri din prima epocă a fierului, conţinând vase şi cca 100 vârfuri de săgeţi de tip scitic.

Bibliografie: Neigebaur 1851, p. 291; Ackner 1856, p. 20; Müller 1858, p. 336-337; Gooss 1876, p. 70; Tocilescu 1880, p. 801; Hampel 1896, p. 72, II, 35; Marţian 1920, p. 58; Roska 1937, p. 170; 1942, p. 87, nr. 32; Vasiliev 1980, p. 34, 142, 181.

 

            3. D. Popa aminteşte existenţa în hotarul localităţii a unui vicus, la limita nordică a localităţii.

Bibliografie: Popa 2000, p. 162; 2002, p. 32.

 

            4. Actuala biserică luterană, odinioară purtând hramul Sf. Nicolae, are aspectul unei construcţii specifice goticului târziu transilvănean din primul sfert al secolului XVI. Cu toate acestea, unele detalii ale portalului de V par să indice o fază romanică a monumentului, astăzi integral suprapusă de construcţia gotică.

Corul supraînălţat are galerii de luptă şi ambrazuri de tragere.

În turn sunt păstrate trei clopote medievale. Clopotul mare poartă următoarea o inscripţie[2], iar clopotul mic, care pare a fi cel mai vechi, databil ante 1400, are o altă inscripţie, cu majuscule[3].

Clopotul mijlociu este datat 1404, prin inscripţia pe care o poartă.[4]

Fortificaţia din jurul bisericii urmează un traiect neregulat. Pe partea de S se ridică turnul de poartă cu patru etaje, care este în acelaşi timp şi turn clopotniţă. În acelaşi turn, la primul nivel este o încăpere locuibilă, cu horn pentru instalaţie de încălzire, numită Alte Rathaus (Primăria Veche). Pe latura de NE se mai ridică un turn, iar pe latura de N curtina este întărită cu un bastion.

Bibliografie: Horwath 1940, p. 115, Vătăşianu 1959, p. 592; Treiber 1971, p. 116; Fabini 1998, p. 31-35.

 

5. Schitul ortodox de aici a fost întemeiat în anul 1990.

Bibliografie: Rusu şi colab. 2000, p. 63.

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB., I, p. 222.

[2] „In honore sancti Nicolai benedictus sit huius campanae sonus in nomine patris filii et spiritus sancti amen! Campanae  quae destruat auram nocivam sanctae trinitatis virtus”

[3] „O REX GLORIE VENI”

[4] „Anno Domini MCCCCIV O rex veni cum pace”