b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

 

 

19. Axente Sever (Asszonyfalva, Frauendorf, Franderf, Villa Dominarum), denumirea veche românească Frâua, comună

 

Anul primei atestări scrise: 1305; posesiune a familiei Apafi: Assonfalva.[1]

 

            1. În locuri neprecizate de pe teritoriul satului s-au făcut următoarele descoperiri:

a) O secure de piatră, neolitică (MAi).

Bibliografie: Roska 1936, p. 81, 112; 1942, p. 28, nr. 121.

 

b) Un ciocan neolitic de piatră (MNBud, intrat în anul 1897).

Bibliografie: Roska 1942, p. 28, nr. 121.

 

c) Un topor eneolitic de cupru cu braţele în cruce (MNB). Toporul provine – după toate aparenţele – din locul situat între Frâua şi Şeica Mică, din zona fortificaţiei patrulatere de aici.

Bibliografie: Neigebaur 1851, p. 254; Gooss 1876, p. 11; 1877a, p. 107; Tocilescu 1880, p. 803; Roska 1942, p. 28; Vulpe 1975, p. 41, pl. 18/140; Kalmar 1999, p. 141.

 

d) Două vase din epoca bronzului (MNB).

Bibliografie: Horedt 1944, p. 108.

 

            2. În punctul Carieră, pe o terasă din apropierea confluenţei pârâului Visa cu Târnava Mare, afectată în parte de lucrările unei cariere de exploatare a pietrişului, se află o aşezare din perioada timpurie a epocii bronzului, cultura Schneckenberg.

Bibliografie: Ciugudean 1996, p. 39.

 

            3. La V de sat, în punctul Lunca Îngustă, s-a identificat un cimitir de incineraţie al purtătorilor culturii Wietenberg.

Bibliografie: *** 1994, p. 145-146.

 

            4. În curtea casei cu nr. 232 s-a descoperit, în anul 1880, un vas bitronconic din prima epocă a fierului, de tip scitic (MNB).

Bibliografie: Müller 1887, p. 119; Horedt 1944, p. 109.

 

            5. În 1875, pe panta din stânga dealurilor din valea Târnavei Mari, pe teritoriul satului, s-au găsit, într-un vas, 563 denari romani republicani de argint, datând între 271 şi 49 î.Chr. O. Floca aminteşte şi de monede KWSWN.

Bibliografie: Gooss 1876, p. 21; 1877, p. 125; 1877a, p. 73; Téglás 1877, p. 146; Jung 1892, p. 5, nr. 4; 1894, p. 154; Marţian 1920, p. 271; Moisil 1923, p. 90; Pârvan 1926, p. 610; Roska 1942, p. 28, nr. 121; Mitrea 1945, p. 109; Floca 1956, p. 19; Winkler 1967, p. 142; *** 1994, p. 145-146.

 

            6. În 1824 s-a descoperit, în apropierea satului, un tezaur de peste 200 denari romani de argint, lipsind alte precizări.

Bibliografie: Neigebaur 1851, p. 254; Gooss 1876, p. 74; Mitrea 1945, p. 109; Winkler 1967, p. 142.

 

            7. La locul numit Joangrăvă s-au descoperit fragmente ceramice şi urme de locuire din perioada secolelor II-III d.Chr. (vicus după D. Popa).

Din acest punct provin şi alte materiale arheologice din epoci istorice diverse.

Bibliografie: Popa 2000, p. 162; 2002, p. 29.

 

8. Pentru Cetatea (Burg) dintre Axente Sever şi Şeica Mică, vezi Şeica Mică.

Bibliografie: Neigebaur 1851, p. 254; Gooss 1876, p. 21; Tocilescu 1880, p. 895; Roska 1942, p. 28, nr. 121.

           

9. Biserica este de tip sală şi are particularitatea intercalării unui turn între sală şi corul poligonal.

Dispoziţia neobişnuită a monumentului permite presupunerea construirii anterioare a turnului, ca donjon, cu o capelă romanică adosată pe partea lui de S, ambele construcţii ale unei reşedinţe nobiliare şi a dezvoltării ulterioare a edificiului de cult în jurul acestor elemente.

Paramenţii turnului sunt construiţi din piatră de carieră în timp ce colţurile din piatră fasonată, iar accesul la etajele superioare se face printr-o scară înglobată în grosimea zidurilor.

Părţile mai noi ale bisericii iniţiale datează de pe la mijlocul secolului XIV şi sunt edificate în stil gotic.

Ulterior s-au mai construit câte două nivele de apărare închise şi unul deschis deasupra corului şi a navei.

În 1414 biserica este pomenită ca purtând hramul Tuturor Sfinţilor. Zidul înconjurător, cu turnul de poartă, datează din secolul XV, dar se pare că a fost ridicat pe traiectul unei curtine mai vechi.

Bibliografie: Horwath 1925, p. 90-91; 1936, p. 77-78; Vătăşianu 1959, p. 242-243, 598; Niedermaier 1975, nr. 400; Fabini 1998, p. 192-193.

 

 



[1] Scheiner 1926, p. 52; Zimmermann şi colab., UB, I, p. 230.