|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE � pentru sprijinirea
�nvăţăm�ntului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright � 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea �Lucian Blaga� Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional �n Context European.
12. Apoldu de Sus (Nagyapold, Felső-Apold, Gro�pold,
Gro�-Polden,
Oberpold, Griszpult, Apoldia Superior, Opold Superior), denumirea veche
rom�nească Apoldu Mare, comuna Miercurea Sibiului Anul primei atestări scrise: 1272-1290; regele Ladislau al IV-lea donează lui Paulus plebanus de Apoldya o
moşie.[1] ����������� 1. �n localitate s-a descoperit un topor de amfibolit. Bibliografie: Roska 1942, p. 186; *** 1994,
p. 79; Kalmar 1999, p. 140. 2. �n hotarul
localităţii s-a descoperit o brăţară
hallstattiană de aur, cu un capăt terminat printr-un cap de bou
şi celălalt �ntr-un cap de berbec şi 18 inele de tip
Brăduţ. Bibliografie: *** 1876, p. 335;
Popescu 1956, p. 218 şi 228, fig. 140/1; *** 1994, p. 79; Vasiliev
1980, p. 23 � pune descoperirea la Apoldu de Jos. 3. �n pădurea Dumbrava
s-a descoperit un lanţ de aur şi o verigă spirală din
perioada hallstattiană. Bibliografie: *** 1994, p. 79. 4. Din această
localitate sunt cunoscute 10 monede dacice de argint, menţionate �n literatura
arheologică de specialitate. De asemenea se aminteşte o drahmă
din Dyrrhachium şi ceramică dacică. Bibliografie: Marţian 1920,
p. 23; Glodariu 1977, p. 99; *** 1994, p. 79. 5. Pe hotar, �ntre Apoldu
de Sus şi Apoldu de Jos, �n apropierea p�r�ului care traversează
hotarele celor două comune, la punctul Gorgan Luncă, au
apărut fragmente ceramice şi tegulare romane (MNB � descoperiri I.
Ghiurghievici, 1933 � poate o villa
?, mai sigur o aşezare). De aici provine şi o fibulă. D. Popa este de
părere că aici există un vicus şi 2 villa. Bibliografie: Glodariu 1977, p.
99; *** 1994, p. 79; Protase 2000, p. 21; Popa 2000, p.
161, 185; 2002, p. 25. ����������� ����������� 6.
�n apropierea aşezării descrise anterior, �n punctul Curtea
Velii, pe o pantă lină, a fost cercetată o villa
rustica. Bibliografie: Popa 2002, p. 25. 7. �n cursul secolului
trecut, �n anul 1860, a fost descoperit, pe teritoriul comunei, la N de
aceasta, un tezaur cu peste 455 de denari romani republicani,
păstraţi parţial � ca număr �, emişi �ntre anii 196
/ 173-38 �.Chr. �ntre piese s-a descoperit şi o imitaţie
locală. Bibliografie: Kenner 1863, p.
311-319; Winkler 1967, p. 142; P�rvan 1926, p. 611; Gooss
1877a, p. 73; *** 1994, p. 79. ����������� 8.
Prin anii 1967-1968 s-a descoperit �n comună un denar de la Sextus
Pompeius. Bibliografie: Mitrea 1973-1975, p. 319, nr. 33. ����������� 9.
L�ngă sat se semnalează tumuli. Bibliografie: *** 1994, p. 79. ����������� 10.
�n punctul numit Levejoare, sub coordonarea lui N. Branga, s-au
cercetat exhaustiv �n campaniile anilor 1975, 1976 şi 1977 urmele unui
complex agrar-viticol roman. Au fost degajate trei
construcţii: locuinţa fermei (villa), un turn (turris)
şi clădiri anexe. Complexul este distrus cu
prilejul invaziei carpice de la mijlocul secolului III, dar se mai
constată unele reamenajări ulterioare, probabil la �nceputul
secolului IV. Bibliografie: Branga 1980, p. 45-55; Protase
2000, p. 21; Popa 2002, p. 25. 11. De aici provin un
altar funerar[2], o lespede
funerară[3] şi un
epitaf[4].
Toate aceste descoperiri s-au făcut pe malul văii Apoldului, �ntre
Apoldu de Sus şi Apoldu de Jos. Bibliografie: Popa 2002, p. 25. 12. Pe malul din st�nga
văii Apoldului, �n vecinătatea celor două villae, se
află o aşezare a populaţiei autohtone daco-romane. Bibliografie: Popa 2002, p. 25-26. 13. La S de comună,
pe malul p�r�ului Borschof, s-au
descoperit fragmente ceramice de tip
Ciugud cu fragmente de căldări de lut, databile �n secolele
XI-XII. Bibliografie: Horedt 1951, p.
191; *** 1994, p. 79. ����������� 14. P�nă la �nceputul
secolului XIX a existat o biserică romanică, ridicată �n
secolul XIII şi �nlocuită printr-un edificiu �n stil neoclasic. Imagini fotografice de
epocă redau �ncă vechiul turn clopotniţă, cu ancadramente
geminate romanice la primele două etaje. Iniţial, biserica
romanică a fost �nconjurată de o curtină ovală şi un
turn mic de poartă �n partea de V. �n secolele XVI-XVII
fortificaţia este amplificată cu mai multe turnuri, dintre care un
mare turn octogonal păstrat �n imagini fotografice de epocă. �n 1867 se demolează
fortificaţia pe laturile de S şi V, iar �n 1881 se
prăbuşeşte turnul octogonal. Din fortificaţie s-au
păstrat doar la NE de actuala biserică urme greu databile. Bibliografie: Horwath 1936,
harta; Fabini 1998, p. 238. |
[1] Zimmermann şi colab., UB, II, p. 49.
[2] IDR, III/4, 12.
[3] IDR, III/4, 13.
[4] IDR, III/4, 14.