|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
11.
Apoldu de Jos (Kisapold, Kleinpold, Niederspold, Apoldya Inferior, Villa
Apold), denumirea veche românească Apoldu Mic, comună Anul primei atestări scrise: 1289; Apoldya Inferior.[1] 1. Aici sunt semnalate un vicus,
două inscripţii şi o necropolă. Una dintre
inscripţii este votivă.[2] D. Popa aminteşte
urme de ziduri şi material tegular în vatra satului, punctul Roştat. În apropierea
aşezării se află o villa
rustica sau chiar mai multe. Se pare că
descoperirile sunt aceleaşi cu cele din punctul 10 de la Apoldu de Sus. Bibliografie: *** TIR, L34, p.
29; CIL, III, 969, p. 1015; Glodariu 1977, p. 104; Popa 2000,
p. 161, 185; 2002, p. 24. 2.
Tezaurul monetar de la Apoldu de Jos de epocă romană a fost trimis
la Budapesta şi mai apoi la Cluj, unde s-a pierdut în masa monedelor din
Cabinetul numismatic. Acesta cuprindea 206 piese, dintre care s-au precizat
189 denari de la Clodius Albinus la Gordian III şi cinci antoninieni de
la Trebonianus Gallus (251-253 d.Chr.). Bibliografie: Winkler 1974, p. 421-428; ***
1994, p. 79; Popa 2002, p. 24. 3. O
biserică purtând hramul Sf. Toma este pomenită în anul 1384. Bibliografie: Zimmermann şi colab., UB, II, p. 565. 4. O
fortificaţie în jurul bisericii este menţionată în anul 1658,
când trupele principelui Gheorghe Rákóczy II ocupă şi jefuiesc
întregul ansamblu. Bibliografie: Fabini 1998, p. 376. |
