Universitatea

ARHEOLOGIA DIN TRANSILVANIA
HOME English version
MEMBRII : REVISTA : ŞANTIERE ARHEOLOGICE : CĂRŢI :CURSURI : FORUM : CĂUTARE

volum apărut în seria:

Simpozion, 13 – 15 MAI 2005, SIBIU / coordonatori volum: Zeno Karl PINTER, Ioan Marian ŢIPLIC, Maria Emilia ŢIPLIC, integrare web: Cosmin SUCIU, ISBN 973-709-158-2 pentru volumul publicat.

Copyright © 2005 Departamentul pentru Relaţii Interetnice pentru prezenta ediţie electronică. Responsabilitatea ştiinţifică a conţinutului textelor revine autorilor. Volum apărut în BIBLIOTHECA SEPTEMCASTRENSIS, XII Sibiu, 2005

GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Relaţii Interetnice

ACADEMIA ROMÂNĂ - Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU - Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European

simpozion relatii interetnice in transilvania 2005

CUPRINS

Program Simpozion

Abrevieri Bibliografice

----------------------------

Anexa A

Anexa B

Tabel 1

NECROPOLELE MEDIEVALE TIMPURII DIN TRANSILVANIA.

(sfârşitul sec. IX – prima jumătate a sec. XII)

Ioan Marian ŢIPLIC

EARLY MEDIEVAL CEMETERIES FROM TRANSYLVANIA (END OF THE 9th – FIRST HALF OF THE 12th CENTURIES)

Abstract 

The present paper wants to put together information about aspects concerning the funeral practice in Transylvania during the early middle ages. The archaeological researches made by romanian archaeologists in last 50 years bring us the possibility to understand better the process of „making the romanian population”. This process start in our opinion in the beginning at the 8th century and it was finished in the final part of 11th century when the christianity was accepted by all transylvanian population. From what we know, we have in Transylvania, Banat und Crişana – beetwen the end of 9th century and the beginning of 12th century – just 63 cemeteries and the most of them are from 11th-12th century.

The inventory from thus cemeteries tell us about the three cultural influences:

-          south-danubian – Alba Iulia, Blandiana B, Ciumbrud

-          central – european – Alba Iulia, Hodoni, Hunedoara

-          east – european – Cluj, Biharea

Istoria spaţiului românesc în perioada cuprinsă între sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului al XII-lea este una destul de controversată şi aceasta datorită faptului că acestui segment de timp este destul de sărac în descoperiri arheologice care să aparţină cu certitudine, mult căutatei, populaţii româneşti din Transilvania. Istoriografia română, pornind din secolul al XIX-lea, a transformat discuţia despre etapele de formare a poporului român într-o problemă politică şi legată de problema statu-quo-ului politic al vremii. O radiografiere a temelor studiilor care au făcut referire la această problemă pune în lumină amestecul politicului în derularea cercetărilor legate de etnogeneza românească. Dacă în anii ce au urmat celui de al doilea război mondial a fost căutat cu orice preţ să se demonstreze aportul masiv al populaţiilor slave la procesul de formare a poporului român, în anii de comunism naţionalist, ce au urmat „primăverii de la Praga”, s-a trecut la diminuarea acestui aport slav.

Cercetarea arheologică a perioadei de început a evului mediu transilvănean se impune cu o deosebită pregnanţă, în condiţiile în care istoriografia acestei perioade are posibilităţi extrem de reduse în ceea ce priveşte raportarea la surse documentare contemporane evenimentelor cuprinse între secolele IX-XII.

Identificarea artefactelor arheologice aparţinând ungurilor din bazinul intracarpatic este astăzi un exerciţiu de rutină pentru arheologi. Înmormântările de războinici, anumite particularităţi de costum şi ale armelor au putut fi puse în legătură, încă din 1834, datorită datării lor cu ajutorul monedelor occidentale din secolul al X-lea, cu ungurii din perioada cuceririi Pannoniei. În deceniile din urmă, etnogeneza românească şi aproape în egală măsură începuturile statelor medievale româneşti au stat în centrul atenţiei cercetării, acumulându-se pe seama acestor subiecte o cantitate impresionantă de noi informaţii, nu în mod obligatoriu şi pertinente, fapt ce a generat apariţia a numeroase critici la adresa unor lucrări de sinteză ce au văzut lumina tiparului în acest răstimp. O privire critică asupra majorităţii lucrărilor de acest gen apărute până în anul 1990 o avem la R. Popa [1] , cel care a creionat la începutul anilor ’90 ai secolului al XX-lea noua direcţie de cercetare şi valorificare a surselor arheologiei medievale româneşti şi care analizează extrem de critic afirmaţiile, devenite, de a lungul vremii, dogme ale istoriografiei româneşti, referitoare la apariţia statelor româneşti şi la raporturile instituite între regalitatea arpadiană şi populaţia transilvăneană.

În condiţiile în care arheologia medievală, înţeleasă ca ramură a cercetării istorice româneşti, a fost de timpuriu supusă unor presiuni extraştiinţifice, rezultatele obţinute sunt în ceea mai mare parte corupte. Noul val de cercetători, ce s-a afirmat după 1990, are sarcina de a corecta greşelile şi de a debarasa de balastul dogmatic rezultatele cercetărilor arheologice [2] . Domeniul în care reconstituirea istorică cu ajutorul arheologiei se impune cu necesitate este, fără îndoială, şi acela al fortificaţiilor, despre care avem în principal informaţii documentare, ce trebuie verificate şi completate de cercetarea arheologică. Corelarea acestora cu descoperirile de aşezări şi necropole va putea să ne ofere o imagine de ansamblu asupra locuirii în spaţiul transilvan în perioada evului mediu timpuriu.

Utilizarea fără discernământ a descoperirilor arheologice din spaţiul intracarpatic pentru a susţine teze prestabilite – modalitate observată de R. Popa [3] în lucrarea Voievodatul Transilvaniei, dar care nu este specifică doar acesteia –, neglijarea investigării vestigiilor ce pot reprezenta diferite influenţe alogene, au alterat posibilitatea reconstituirii corecte a evoluţiei istorice din zona Transilvaniei pe parcursul mileniului I, oferind nedorite oportunităţi de atacare a arheologiei medievale româneşti şi de criticare a unora dintre reprezentanţii ei [4] . Tocmai din aceste motive credem că este absolut necesară o prezentare a rezultatelor obţinute până în prezent de arheologia medievală pentru perioada cuprinsă între secolele IX/X-XI/XII, desigur într-o manieră sintetică.

Limitele cronologice fixate pentru această scurtă trecere în revistă au în vedere surprinderea integrală a procesului de ocupare a spaţiului transilvănean de către autoritatea ducală ungară şi a celui de definitivare a formării unei etnii autohtone prin contopirea diverselor elemente aparţinând unor influenţe alogene sau de sorginte locală, identificate în literatura de limbă română sub următoarele denumiri:

- grupul Mediaş (sec. VII-IX/X), grupul Blandiana A şi B (sec. IX-XI), grupul Ciumbrud (sec. IX/X), grupul Cluj (sfârşitul secolului al IX-lea - prima jumătate a secolului al X-lea), cultura Dridu - Alba Iulia Staţia de Salvare II (sec. IX-X) şi grupul Ciugud (sec. XI-XII).

În general, arheologii admit că, perioada cuprinsă între sfârşitul secolului al IX-lea şi prima jumătatea a secolului al XII-lea, este dominată din punct de vedere al materialului arheologic de două grupe culturale şi anume: grupul Cluj ca reprezentant al pătrunderii materialelor caracteristice mediului ungar şi de grupul Blandiana B – Alba Iulia (sau Dridu - Alba Iulia), ca reprezentant al pătrunderii elementelor timpurii ale culturii Bjelo-Brdo pe teritoriul Transilvaniei. Alături de aceste două mari grupe culturale sunt evidenţiate şi alte două grupuri, reprezentante ale unor pătrunderi alogene de factură sud-dunăreană (Blandiana A), respectiv moraviană? (Ciumbrud - Orăştie), dar care nu au o importanţă demografică deosebită în spaţiul intracarpatic transilvănean. De analiza acestor grupuri culturale s-au ocupat, începând cu K. Horedt [5] , numeroşi arheologi [6] , de aceea noi o să ne oprim în mod special asupra primelor două pentru a evidenţia procesul evolutiv socio-politic reflectat din analiza descoperirilor ce le aparţin.

*

Problematica ritualurilor şi riturilor funerare practicate într-o epocă istorică este una incitantă dar în acelaşi timp controversată. Istoria secolelor IX-XII în spaţiul transilvan este cunoscută în special datorită informaţiilor oferite de necropolele descoperite şi parţial cercetate încă de la începutul secolului al XX-lea, necropole ce au evidenţiat existenţa în bazinul carpatic transilvan a unui amalgam de influenţe rezultat al unui amalgam de populaţii. Teoria pânzelor de populaţie a lui P. P. Panaitescu reprezintă una dintre încercările – în parte reuşite – de a explica coexistenţa într-un teritoriu geografic restrâns a mai multor grupuri etnice şi mai ales interacţiunea la nivel cultural dintre acestea. Totodată analiza descoperirilor a creat şi numeroase controverse purtate atât pe tărâmul disputelor ştiinţifice, dar mai ales pe cel al politicii. Acesta din urmă a generat impunerea unor axiome istorice faţă de care cercetarea românească trebuia să se raporteze şi de la care trebuia să pornească în analizele viitoare.

Una dintre aceste axiome istorice a fost creştinarea timpurie şi apoi  persistenţa creştinismului popular în toate spaţiile nord-dunărene şi intra-carpatice transilvane. În raport cu acest postulat au fost coordonate toate eforturile cercetării arheologice transilvane cu privire la evul mediu timpuriu, eforturi ce urmărea demonstrarea existenţei unei populaţii autohtone creştine şi superioare din punct de vedere cultural populaţiilor alogene. Datorită acestui fapt cercetările arheologice ce vizau necropolele nu au cunoscut o evoluţie constantă, care, eventual, să ne permită o limpezire a situaţiei etnice pentru perioada istorică menţionată. Nu cunoaştem toate motivele care au generat inexistenţa unor cercetări interdisciplinare complete în cadrul necropolelor aparţinând orizontului cronologic cuprins între secolele IX-XII, dar nu putem menţiona nici o necropolă cercetată integral şi publicată ca atare.

În ceea ce urmează nu dorim să facem o radiografie completă a cercetărilor arheologice referitoare la necropolele din Transilvania [7] , ci doar să punctăm câteva deosebiri existente între diferitele orizonturi culturale pentru a putea analiza în ce măsură etnicul reprezintă o componentă importantă în argumentaţia istorică. Totodată nu dorim să intrăm într-o polemică metodologică legată de atribuirile etnice pe baza unor artefacte descoperite în morminte sau aşezări, ci dorim să subliniem faptul că ritul funerar reprezintă într-o măsură foarte mare barometrul ce indică schimbări radicale, inclusiv etnice, în cadrul unui teritoriu.

Suntem pe deplin conştienţi de faptul că numai o analiză completă efectuată asupra întregului teritoriu al Transilvaniei va putea oferi nişte date cât mai aproape de adevărul absolut, dar considerăm că problema cea mai spinoasă a istoriografiei române a fost şi mai este legată de atribuirile etnice ale populaţiilor din regiunea Mureşului mijlociu. În această regiune dens locuită încă din antichitate avem atestate descoperiri aparţinând următoarelor orizonturi culturale: Ciumbrud, Blandiana A,  Cluj, Blandiana B - Alba Iulia, Citfalău.

**

2. Caracteristici ale riturilor de înmormântare din spaţiul transilvan.

2.1 Grupul Ciumbrud. În anul 1957 este cercetat la Ciumbrud – Podireu un cimitir al cărui rit de înmormântare este inhumaţia şi care pe baza materialului funerar a fost atribuit mediului moravian, mai exact grupei culturale Stare Mesto, fiind datat în prima jumătate a secolului al X-lea [8] . Cu privire la datarea acestui orizont mai sunt şi opinii care consideră că el ar putea data chiar din ultimele decenii ale secolului al IX-lea [9] . Mormintele aparţinând acestui orizont cultural, descoperite la Ciumbrud – Podireu şi la Orăştie – Dealul Pemilor X8 se remarcă prin orientarea lor V-E şi prezenţa unui inventar funerar bogat, constând din podoabe din bronz, argint şi pastă de ceramică.

Pe baza analogiilor dintre inventarele funerare din necropolele de la Ciumbrud şi Orăştie cu cele ale mormintelor din Moravia (Slovacia) se consideră că orizontul cultural Ciumbrud, ca aspect transilvănean al culturii Stare Mesto, reprezintă prima dovadă arheologică a prezenţei unor slavi creştinaţi pe teritoriul Transilvaniei. Orientarea mormintelor V-E în asociaţia cu anumite aspecte de ritual funerar - poziţionarea mâinilor, inventarul funerar din care lipsesc armele, dar în care abundă podoabele ce trădează o legătură puternică cu mediul de tradiţie bizantină – ar putea îndreptăţi această afirmaţie, mai ales că pentru perioada secolelor VIII-IX ritul funerar predominant era cel al incineraţiei, inhumaţia fiind prezentă în proporţii destul de mici. Totuşi nu putem admite cu certitudine creştinismul defuncţilor de la Ciumbrud şi Orăştie-Dealul Pemilor X2 doar pe baza acestor atribute şi în lipsa unor elemente care să probeze existenţa creştinismului fără drept de tăgadă.

Atribuirea etnică. K. Horedt, cel care a definit acest grup cultural a arătat puternicele legături ale mediului cultural moravian cu cel de tip Ciumbrud şi pe această bază a fost acceptată atribuirea necropolelor din acest orizont mediul vest-slav, de tradiţie moraviană. Prezenţa acestor moravieni în Transilvania încetează să mai fie una importantă odată cu pătrunderea dinspre sud a unor elemente sud-slave (bulgari) în contextul animozităţilor dintre Moravia şi Regatul german între care s-a interpus şi Bulgaria, aflată în cursul secolului al IX-lea şi până la jumătatea secolului al X-lea într-un proces accelerat de dezvoltare.

Există şi opinii care atribuie acest orizont al necropolelor de tip Ciumbrud spaţiului cultural sud-dunărean [10] . Discutând relaţia Moraviei cu Ungaria, Al. Madgearu consideră că Moravia Mare nu controla zona saliferă a Transilvaniei deoarece dacă s-ar fi întâmplat acest lucru Bulgaria nu ar fi putut introduce în 892 „embargoul” asupra sării exportate în Moravia [11] , iar elementele de tip Köttlach prezente în Transilvania se explică, în viziunea autorului, prin schimbul comercial intens între spaţiul transilvan şi cel moravian. Credem, totuşi, că aceste elemente de tip Köttlach, reprezentate de descoperiri mai ales din partea de vest şi nord-vest a Transilvaniei intracarpatice, sunt mai legate de prezenţa francă în Pannonia, decât de legături comerciale deosebit de greu de postulat în condiţiile lipsei unei coagulări politice de tip statal în teritoriul transilvan.

2.2 Grupul Blandiana A. Încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost descoperite la Sebeş unele materiale ce trădau o influenţă sud-dunăreană. Din anii 60’ ai secolului al XX-lea s-a evidenţiat arheologic existenţa în zona Blandiana – Alba Iulia a unui orizont cultural marcat de descoperirile de la Blandiana A, Sebeş, Alba Iulia - Staţia de Salvare II. Săpăturile arheologice sistematice efectuate în necropola de la Blandiana A şi Alba Iulia - Staţia de Salvare II au fost cercetate 100 de morminte de inhumaţie cu orientare V-E şi cu un inventar funerar compus din vase ceramice de formă amforoidală, podoabe, piese de harnaşament şi ofrande de animale, ce permit o datare în cursul sec. IX-X [12] . O altă particularitate a ritualului de înmormântare este dată de prezenţa mormintelor cu cistă din piatră la a căror realizare au fost folosite spolii romane. Nu se poate vorbi de o regulă deoarece în aceeaşi necropolă – Alba Iulia - Staţia de salvare II – avem atât morminte simple cât şi ciste din piatră, dar la toate sunt prezente resturile de la banchetul funerar. Aceasta ne indică faptul că avem de a face cu o populaţie necreştină.

În prima fază a cimitirului de la Blandiana, Blandiana A, inventarul constă din vase de ofrandă de tip borcan lucrate din pastă fină la roată înceată, cu decor incizat, amfore şi vase globulare lustruite, podoabe de factură bizantină (cercei cu pandantivi în formă de ciorchine de strugure, colane de bronz), un cuţit şi un vârf de săgeată. După inventar această fază a cimitirului are câteva antecedente şi similitudini în raport cu altele din spaţiul românesc de la sud de Carpaţi: Isvorul [13] , Obârşia – Olt [14] , Frăteşti [15] , Sultana [16] , Bucov [17] , şi Dridu. Aceluiaşi orizont cronologic îi aparţine şi utilizarea fortificaţiei de la Alba Iulia şi prima fază a cimitirului din punctul Alba Iulia - Staţia de Salvare II [18] , datate în secolul al IX-lea şi începutul secolului al X-lea.

Atribuire etnică. Necropola de la Blandiana A este o necropolă tot de inhumaţie, dar care prin caracterul inventarului funerar este atribuită unei populaţii sud-dunărene şi încă necreştinată în totalitatea ei. Problema atribuirii etnice a necropolelor de la Blandiana A, Alba Iulia – Staţia de salvare II, a descoperirilor de la Sebeş este dificil de abordat în contextul necunoaşterii depline a istoriei prezenţei ţaratului bulgar în teritoriile de la nordul Dunării de Jos.

2.3 Grupul Cluj. La mijlocul secolului al X-lea, prin decisiva înfrângere de la Lechfeld, triburile ungare au trecut treptat la un mod de viaţă semisedentar, devenind o populaţie sedentară aproape în totalitate abia în secolul al XI-lea. Acest proces este sesizabil şi în descoperirile arheologice din spaţiul transilvănean, căci, aşa cum sublinia şi Gy. Kristó [19] , cercetările arheologice în necropole atestă existenţa unei inegalităţi materiale în rândul populaţiei. Se disting două tipuri de cimitire: pe de o parte cimitirele zise ale familiilor mari de 20 până la 50 de morminte (grupul Cluj), conţinând în general în inventarul mormintelor de bărbaţi elemente ce trădează natura lor războinică, iar pe de altă parte necropole cu numeroase morminte ce nu conţin nici o armă ca piesă de inventar (Blandiana B – Alba Iulia - Staţia de Salvare II) aparţinând populaţiei civile. Tendinţa de sedentarizare a populaţiei războinice este susţinută de necropolele ce combină aceste două caracteristici, cum este cazul necropolei de la Orăştie – Dealul Pemilor X2, în cadrul căreia sunt prezente atât morminte cu inventar caracteristic elementelor timpurii ale culturii Bjelo-Brdo, cât şi elemente ce caracterizează mediul ungar din prima jumătate a secolului al X-lea, dar şi unele elemente de influenţă sud-dunătreană [20] .

Datarea exactă a stabilirii primelor elemente războinice de origine ungară în spaţiul transilvănean nu se poate face decât prin analiza descoperirilor arheologice aparţinând grupului Cluj din care fac parte necropolele de la Alba Iulia – Staţia de Salvare II, Cluj-Napoca, Gâmbaş şi Lopadea, dar pe lângă acestea mai sunt atestate descoperiri aparţinând acestui orizont şi în Crişana şi Banat (Biharea, Şiclău, Arad-Ceala etc.). Materialele arheologice ungare vechi sunt acelea cu care aceştia au venit din stepele euro-asiatice: armament, piese de echipament şi de harnaşament, obiecte de podoabă. Mechthild Schulze-Dörrlamm [21] a clasificat şi datat toate vestigiile ungare vechi din Europa Centrală prin comparaţie cu materialele analoage descoperite în spaţiul euro-asiatic, fiind stabilite trei grupuri etno-culturale care au contribuit la formare conglomeratului federaţiei de triburi ungare:

- grupul I, a (862-896) şi b (896-940), definit de obiecte specifice călăreţilor stepei (khazari, pecenegi, bulgari);

- grupul II, caracterizat prin obiecte provenite din zona Kama şi Volga Mijlocie, atribuite ugrilor;

- grupul III, caracterizat prin obiecte aduse din zona cuprinsă între Volga şi Nipru, atribuite probabil kabarilor, care au pătruns în bazinul Tisei încă înainte de 896.

Conform opiniei lui Al. Madgearu, vestigiile ungare vechi din Europa Centrală se datează între 862 şi 930/940 [22] . Singura descoperire din Transilvania, aparţinând orizontului vechi ungar – grupului Ia – din perioada de dinainte de stabilirea lor în Panonia şi catalogat ca atare de M. Schulze-Dörrlamm, este mormântul M5 de la Biharea, celelalte necropole – Alba Iulia „Staţia de Salvare”, Blandiana, Cluj-Napoca, Gâmbaş şi Lopadea Nouă – aparţin fazei Dörrlamm Ib, fiind datate în cursul secolului al X-lea [23] .

Datarea pătrunderii primelor elemente războinice ungare în Transilvania a reprezentat şi reprezintă încă o problemă intens dezbătută în literatura de specialitate şi aceasta din cauză că lipsa izvoarelor care să facă referire la acest lucru a generat imposibilitatea stabilirii unei cronologii absolute pentru acest episod. Problematica a fost deschisă încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când au fost descoperite la Deva morminte de inhumaţie cu inventar compus din săgeţi, ceramică şi un vârf de lance, datate cu ajutorul unei monede de la Ladislau I (1077-1095) şi altele la Gâmbaş [24] . Interesul a crescut şi mai mult după publicarea descoperirilor de la Cluj - Str. Gen T. Moşoiu (Zapolya, Dostoievski), în anul 1948, necropolă considerată etalon pentru ceea ce K. Horedt a considerat a fi primul val de războinici unguri ce au pătruns în primii ani ai secolului al X-lea [25] în spaţiul transilvan şi pentru care a introdus în literatura de specialitate termenul grupul Cluj [26] . În perioada 1945-2000 au fost făcute numeroase descoperiri de necropole datate pe baza materialelor descoperite în secolele X-XI: Cluj-Napoca – Str. Semenicului [27] , Cluj-Napoca – Str. Plugarior [28] , Hodoni – Pocioroane [29] , Simeria Veche, punctul În Vii [30] , Moldoveneşti [31] ,  Pîclişa [32] , Deva – Micro 15 [33] , Alba Iulia – Staţia de Salvare II [34] , Alba Iulia – Str. Arhim. Iuliu Hossu [35] , Orăştie – Dealul Pemilor X2 [36] .

Descoperirile arheologice de tip honfoglalas din spaţiul intracarpatic transilvan sunt relativ puţine, în comparaţie cu cele din zona Banatului sârbesc sau din regiunea cuprinsă între Criş, Tisa şi Dunăre, şi nu depăşesc decât în câteva cazuri linia Mureşului. Cele mai importante sunt cele două cimitire descoperite la Clu:

-                     cel din str. Zapolya (în prezent str. Gen. Moşoiu), unde au fost descoperite 12 morminte cu tolbe pentru săgeţi, scăriţe, zăbale, săbii, cercei de argint în formă de ciorchine de strugure, săgeţi romboidale şi în formă de Y, vase de tip Saltovo, oasele lungi şi craniul calului [37] .

-                     acelaşi tip de inventar a fost descoperit şi în cele 26 de morminte descoperite în 1987 pe str. Gheorgheni [38] .

Pe valea Mureşului mijlociu au fost descoperite şi semnalate mai multe cimitire ungare vechi aparţinând păturii mijlocii, adică unei populaţii stabile din a doua şi a treia generaţie de după descălecare. La Gâmbaş au fost dezvelite 12 morminte dispuse pe două şiruri: pe unul erau înmormântaţi bărbaţii, având ca inventar săbii, topoare, tolbe de săgeţi, iar pe celălalt şir femei.  Alte morminte au fost dezvelite şi la Lopadea Nouă, Teiuş, Benic, Alba Iulia - Staţia de Salvare II, Simeria Veche, Deva, Blandiana B. Descoperirile izolate de morminte sau de piese caracteristice culturii materiale vechi ungare din părţile răsăritene ale Transilvania (Eresteghin, Odorheiul Secuiesc, Breţcu, Cozieni, Sf. Gheorghe, Dârjiu, Reci, Joseni) par a fi legate de luptele dintre unguri şi pecenegi [39] .

Harta descoperirilor arheologice aparţinând orizontului vechi ungar - Dörrlamm Ib – din Transilvania ne relevă concentrarea acestora în zona saliferă de pe cursul mijlociu al Mureşului, iar ca direcţie de pătrundere a călăreţilor unguri se impune cea nord-vestică prin Porţile Meseşului, dar nu pot fi scoase din discuţie şi văile Crişului Repede şi ale Căpuşului. Această posibilă cale de pătrundere este de altfel jalonată şi de fortificaţiile de la Bologa, Cluj-Mănăştur, Moldoveneşti şi Alba Iulia. Toate acestea coroborate cu descoperirile din orizontul vechi ungar de la Biharea, Cluj, Moldoveneşti, Lopadea Nouă, Gâmbaş, Alba Iulia indică ca direcţie unică de pătrundere în Transilvania calea nord-vestică, iar culoarul Mureşului [40] nu poate constitui o a doua cale de pătrundere a elementelor ungare timpurii, deoarece nu există elemente databile la începutul secolului al X-lea descoperite în zona de intrare a Mureşului în defileu şi pe tot parcursul acestuia [41] . Stăpânirea ungară s-a stabilit mai întâi în partea de vest a Transilvaniei, cel mai probabil încă din cursul secolului al X-lea, şi anume acolo unde se găsea sarea, respectiv unde trebuiau asigurate căile de transport ale sării, deci zona Someşului Mic [42] .

Majoritatea necropolelor şi descoperirilor izolate cunoscute provin din teritoriul ce ţinea de ducatele lui Glad şi Achtum şi mai ales din zona cuprinsă între Criş, Tisa şi Dunăre, unde cercetările arheologice au fost mai ample  şi durează de peste un secol. Cele mai multe sunt atribuite ungurilor, deşi inventarul mormintelor din aceste părţi diferă într-o oarecare măsură de cel de pe valea superioară a Tisei, considerate ca aparţinând primei generaţii a descălecătorilor. Principala deosebire constă în faptul că din inventarul mormintelor aflate la est de confluenţa Crişurilor şi Mureşului cu Tisa lipsesc monedele vest-europene [43] . Mormintele de la est de Tisa şi din Banat aparţin unor luptători din a doua generaţie care au luat contact cu populaţia locală din aceste zone şi cu cultura materială a acesteia [44] . Inventarul mormintelor din necropolele menţionate mai sus caracterizează populaţia ungară aflată la a doua generaţie în spaţiul panonic; absenţa săbiilor, coroborată cu tipul evoluat de scăriţe, cu talpa arcuită spre interior, sunt elemente care pledează pentru datarea în a doua jumătate a secolului al X-lea.

Începând din a doua jumătate a secolului al X-lea şi mai ales începând cu secolul al XI-lea, cultura materială se uniformizează, atributele specific orientale dispărând treptat, impunându-se tot mai mult elementele  din fondul local central-european însuşit şi de către societatea ungară intrată în procesul de sedentarizare, de creştinare şi de organizare statală [45] . La Alba Iulia – Staţia de Salvare II inventarul este caracteristic pentru un orizont timpuriu al culturii Bjelo-Brdo din Transilvania, fapt susţinut de lipsa în totalitate a monedelor în morminte, ca şi de apariţia unui singur mormânt cu inele de buclă cu capătul în –S [46] .

La începutul secolului al XI-lea regele Ştefan I începe politica de anexare teritorială şi de încadrare a Transilvaniei în sistemul administrativ regal, acţiune ce constituie începutul celei de a doua etapă de pătrundere ale ungurilor în Transilvania [47] . Episodul este cunoscut în principal din izvoare şi asupra lui s-au oprit numeroşi cercetători, printre care şi P. Iambor, cel care în teza de doctorat afirmă că Gyula cel Tânăr era de origine pecenegă, fapt ce întăreşte, în opinia sa, relatarea lui Constantin Porfirogenetul, care localizează provincia pecenegă Gyla de Jos la distanţă de 4 zile spre răsărit de Ungaria [48] . În sprijinul acestei ipoteze poate fi invocat şi faptul că teritoriul intracarpatic transilvan nu a făcut parte din cadrul proaspătului regat apostolic ungar şi mai există un precedent în ceea ce priveşte episodul Gyula cel Tânăr, conform textului din Anonymus, despre o altă căpetenie pecenegă Thonuzoba ce a fost înlăturată cu forţa [49] . În acest context este interesantă şi ipoteza lui Gy. Györffy, după care există posibilitatea ca trupe conduse de Ahtum sau de supuşi ai acestuia să fi participat la luptele din Transilvania, fiind răsplătit pentru serviciile sale, bazându-se pe existenţa în judeţul Cluj a localităţii Aiton, menţionată documentar abia în 1320 sub denumirea de  villa Ohtunh [50] , ce a fost la începutul secolului al XI-lea în posesia ducelui bănăţean de la care, consideră autorul citat, că îşi trage numele [51] .

Atribuirea etnică. Mormintele acestui orizont sunt în general atribuite populaţiei maghiare, dar pentru spaţiul transilvan trebuie avută în vedere şi prezenţa pecenegilor care aveau un rit şi ritual funerar asemănător, deci la o primă vedere greu de deosebit. În linii mari se admite că din punct de vedere cronologic vorbim de grupul Cluj în perioada cuprinsă între primele decenii ale secolului al X-lea şi ultimii ani ai aceluiaşi secol.

2.3 Blandiana B. Cimitirul de la Blandiana are şi o a doua fază de utilizare, Blandiana B (sf. sec. X- începutul sec. XI), datare ce este contemporană cu ultima fază a cimitirului de la Orăştie - Dealul Pemilor X2, ceea ce evidenţiază pătrunderea de la jumătatea secolului al X-lea a unor purtători ai culturii Bjelo-Brdo, care la începutul secolului al XI-lea sunt mai greu de evidenţiat prin inventarele mormintelor datorită generalizării ritului funerar. Probabil această pătrundere se datorează luptelor dintre unguri şi Gyla cel Tânăr [52] , când a încetat şi folosirea cimitirului de la Alba Iulia – Staţia de Salvare II.

Mormintele acestui orizont cultural sunt caracterizate de existenţa exclusivă a inhumaţiei şi a unui inventar mixt, ce atestă o populaţie încă necreştinată în cea mai mare parte. Inventarul funerar constă din piese de armament (săgeţi, topoare), de harnaşament (scăriţe, zăbale), podoabe şi ceramică. Mormintele sunt orientate V-E, cele de bărbaţi fiind de două tipuri: de războinici – călăreţi şi de războinici pedeştri. Mormintele de femei fiind şi ele de două tipuri: cu ofrandă animală şi vegetală depusă în vas ceramic situat în zona capului şi morminte fără această ofrandă şi cu inventar din podoabe de bronz şi pastă ceramică bogat.

Rezultatul analizei informaţiilor arheologico-istorice nu este susţinut de nici o ştire documentară care să ateste o stăpânire ungară efectivă a Transilvaniei până în primele decenii ale secolului al XI-lea, însăşi campania lui Ştefan I  relevă existenţa unei stări de autonomie, dacă nu chiar de independenţă, a teritoriului intracarpatic transilvănean. De altfel, chiar Ştefan I lasă întreg teritoriul ce a aparţinut lui Gyla cel Tânăr unui familiar de al său, Zultan/Zoltan [53] şi nu începe imediat organizarea teritorial-administrativă a Transilvaniei. Primele măsuri pe care le ia sunt acelea de organizare a unor structuri administrative ecleziastice prin înfiinţarea episcopiei Transilvaniei cu sediul la Alba Iulia.

În paralel cu aceste evenimente are loc şi generalizarea pe întreg teritoriul transilvan a elementelor culturii Bjelo-Brdo, ce suprapune şi generează dispariţia materialelor de tip Blandiana A - Alba Iulia, exemplificate prin descoperirile din necropolele de la Alba Iulia – Staţia de Salvare II, Alba Iulia – Catedrala romano-catolică, Alba Iulia – Str. Vânătorilor, Cluj-Napoca – Str. Semenicului, Cluj-Napoca – Calvaria, Dăbâca – incinta a IV-a, Geoagiu de Jos, Gârbova, Ilidia – Cetate, Hunedoara, Moldoveneşti, Pâclişa, Peteni, Streisîngiorgiu, Zalău - Ortelec [54] . Piesele arheologice ce definesc pătrunderea orizontului Bjelo-Brdo în Transilvania sunt în principal podoabele din bronz sau argint: inele şi brăţări torsadate, cercei cu cap -S, şiraguri de mărgele din ceramică şi monede depuse în mormânt. Dar odată cu acest orizont are loc şi o uniformizare culturală la scara întregii regiuni carpatice, astfel încât nu se mai poate face o departajare etnică pe baza ritualului de înmormântare după a doua jumătate a secolului al XI-lea [55] . O situaţie de excepţie pare a fi necropola de la Alba Iulia – Str. Arh. Iuliu Hossu, unde, inventarul existent în mormintele descoperite, precum şi o particularitate a acestora legată de acoperirea gropii cu elemente litice, a indus autorului săpăturii ipoteza conform căreia este vorba de populaţia romanică şi necropola se constituie într-un element de legătură între cele două faze ale necropolei de la Alba Iulia - Staţia de salvare I şi II [56] .

3. Scurte consideraţii demografice

Pornind de la analiza repertoriilor referitoare la descoperirile de morminte şi/sau necropole de inhumaţie din Transilvania, deşi în parte superficială datorită carenţelor generate de cercetarea deficitară, putem să facem aprecieri ipotetice cu privire la numărul populaţiei în Transilvania în cursul secolelor IX-XII. Bineînţeles că aceste aprecieri au la bază rezultatele furnizate de cercetarea arheologică publicată până în prezent [57] . Situaţia ideală ar fi fost aceea în care puteam să legăm de orice aşezare o necropolă şi de orice necropolă o aşezare; această imposibilitate creează o marjă de eroare, la fel cum cercetările incomplete in cadrul necropolelor cunoscute [58] nu ne permit să operăm cu date finale.

În general analiza demografică a perioadelor istorice despre care nu avem informaţii documentare capabile să ne ofere date pertinente este supusă probabilităţii, luându-se în calcul anumite marje de eroare. În condiţiile dezvoltării societăţii carpato-danubiene, în general, geografia istorică poate oferi, la rândul ei, puncte de reper şi de susţinere în reconstituirea situaţiei demografice.

Secolul al XI-lea a cunoscut o considerabilă transformare în ceea ce priveşte evoluţia demografică în bazinul carpatic. Dacă, în secolul al X-lea, ungurii trăiau în marea lor majoritate în corturi şi erau relativi mobili în teritoriul panonic, pentru secolul al XI-lea cercetările arheologice au pus în evidenţă existenţa aşezărilor înconjurate de o incintă de pământ, aşezări care îşi schimbau rar numele, ceea ce atestă o stabilitate [59] . Spre sfârşitul secolului al XI-lea şi începutul secolului al XII-lea reţeaua satelor a devenit mai densă în teritoriile din centrul ţării şi s-au extins şi spre cele periferice. La sfârşitul secolului al XII-lea nu au rămas în bazinul carpatic, conform opiniei lui Gy. Kristó, decât puţine regiuni nepopulate şi acestea erau Maramureş şi Ţara Bârsei [60] . Săpăturile arheologice au pus în evidenţă pentru perioada arpadiană, că un sat era în medie constituit din 20 până la 40 de familii (mansio), ceea ce corespunde unui număr de 80 până la 160 de locuitori [61] .

În centrul Transilvaniei, densitatea aşezărilor apare ceva mai mare decât în teritoriul cuprins între Crişuri şi Mureş. Cea mai mare concentrare de locuire s-a dovedit a fi în zona Alba Iulia, la sud de linia Târnava – Mureş, iar spre nord, între Mureş şi cele două Someşuri densitatea aşezărilor este mai mică. În estul şi sud-estul Transilvaniei aşezările se grupează în patru nuclee mai importante: o primă grupare se situează între cursurile superioare ale celor două Târnave, alt nucleu a fost identificat în zona izvoarelor Mureşului şi Oltului, o a treia concentrare de locuire se situa în centrul actualului judeţ Covasna, localităţile ocupând malul stâng al Oltului, cu prelungiri spre valea Breţcului şi ultimul nucleu se află în zona Braşovului şi în împrejurimi [62] . Aceste zone de concentrare demografică sunt reliefate şi de concentrarea descoperirilor arheologice, în special a necropolelor şi aşezărilor aparţinând populaţiei locale dar şi unor elemente alogene (sic!). Raportul demografic între acestea ar putea fi desprins din analiza comparativă a necropolelor cunoscute până în prezent, chiar dacă rezultatele nu vor reprezenta decât nişte puncte de reper, datorită incompletelor cercetări arheologice desfăşurate până în prezent.

Pe baza studiilor de demografie se apreciază că în Transilvania de la sfârşitul secolului al XI-lea se poate vorbi de existenţa a circa 400.000 de locuitori, ceea ce înseamnă aproape 4 locuitori pe km2 la o suprafaţă de 102.000 km2, cât era teritoriul Transilvaniei împreună cu Banatul, Crişana şi Maramureş în vremea când Ungaria avea circa 1.000.000 de locuitori [63] . M. Rusu cartează în Transilvania pentru perioada cuprinsă între secolele IX-XI un număr de 283 de localităţi, 31 de cetăţi şi fortificaţii (sic!), precum şi 81 de necropole [64] , dar nu face nici o referire la posibilitatea roirii aşezărilor sau schimbării frecvente a vetrei de locuire. Nu ne referim asupra temeiniciei sau nu a cifrelor referitoare la aşezări şi fortificaţii, ci doar asupra numărului necropolelor date în sec. IX-XI. Conform cartării noastre nu putem vorbi decât de 59 de necropole [65] cercetate mai mult sau mai puţin şi de cca. 22 de descoperiri izolate [66] , ceea ce dă ca rezultat într-adevăr cifra de 81, dar pentru a vorbi de o necropolă trebuie să luăm în calcul existenţa unui număr minim de 4-5 morminte de adulţi şi/sau copii.

În secolul al XII-lea populaţia a crescut prin spor natural, dar şi datorită comunităţilor colonizate şi acest spor al populaţiei s-a menţinut până la mijlocul secolului al XIII-lea, secol pentru care M. Rusu  postulează existenţa unui număr de 635 de localităţi [67] , fără ca acest număr să reprezinte totuşi totalitatea aşezărilor din Transilvania, ci doar pe cele menţionate documentar.

Din analiza graficului (vezi grafic 1) putem să observăm că într-adevăr în sec. IX-X în Transilvania intracarpatică nu avem o locuire densă, existând câteva oaze cu densitate mai mare: Alba Iulia, Cluj-Napoca, Zalău-Oradea, Arad-Timişoara. O situaţie total diferită se manifestă în secolele XI-XII, când numărul mormintelor din cadrul necropolelor se apropie de cifra de 2500, fiind mai mare cu 50% decât cea a mormintelor din sec. IX- prima jumătate a sec. XI.

În ceea ce priveşte numărul populaţiei ungare în perioada secolelor X-XI au fost exprimate mai multe opinii, majoritatea părerilor istoriografiei maghiare indicând valoarea de 500.000 suflete [68] , considerând că populaţia găsită de unguri în teritoriul pannonic s-a cifrat la 150.000 – 200.000 de locuitori [69] . Aceste cifre au la bază interpretarea orizontului Bjelo-Brdo ca fiind o caracteristică a populaţiei ungare din a doua generaţie şi că toate elementele ce definesc această cultură aparţin unei populaţii ungare ce a asimilat rapid comunităţile slavo-romanice din teritoriul pannonic. Toate aceste calcule au la bază, în ceea ce priveşte teritoriul Transilvaniei, datele oferite de documentele vremii şi în acest sens se poate cita cel referitor la comitatul Bihor, unde în 1075 media din trei sate era de 48 de gospodării într-un sat [70] . Această medie nu poate fi considerată o bază de calcul pentru teritoriul transilvan, deoarece situaţia din Câmpia de vest era mult diferită de aceea din zona de podiş a Transilvaniei (harta II). Autorii tratatului de Istorie a românilor apreciază că media gospodăriilor din satele Transilvaniei era de 25 de gospodării în preajma invaziei mongole [71] . Întreaga populaţie a Transilvaniei era de cca. 500.000 locuitori, ceea ce înseamnă în medie 5 locuitori pe km2, în vreme ce densitatea din zona centrală a regatului ungar era de 8-10 locuitori pe km2. Raportul numeric dintre populaţia autohtonă şi grupurile alogene este dificil de stabilit în lipsa unor izvoare etnico-demografice şi nici logica istorică, aşa cum clamează tratatul menţionat [72] , nu ar putea oferi date certe.

Habitatul a fost, în bună măsură, influenţat şi de condiţiile naturale ale reliefului, de întinderea pădurilor sau  a zonelor mlăştinoase. Pe ansamblul Transilvaniei, pădurea ocupa o suprafaţă de peste 50%, iar în unele comitate sau districte, putea reprezenta 60-70% din teritoriu. În unele părţi muntoase ale Transilvaniei şi în mod special în Carpaţii Meridionali, habitatul urca sezonier şi până la 1000-1200 de m, în timp ce în Carpaţii Nordici aşezările nu depăşeau limita a 600 m. [73]

4. Consideraţii finale

În concluzie pe teritoriul intracarpatic transilvănean în intervalul cronologic cuprins între secolele IX-XII avem de a face cu mai multe arii culturale ce definesc mai multe elemente etnice. Analiza detaliată a acestor necropole, precum şi raporturile lor cu orizonturile culturale paralele, anterioare sau posterioare din punct de vedere cronologic va putea oferi o imagine mai completă asupra modului de desfăşurare a procesului de etnogeneză.

Toate aceste arii culturale au fost atribuite etnic pe baza ritului şi ritualurilor de înmormântare, K. Horedt nominalizând următoarele grupe culturale [74] , care, noi considerăm că se datorează unor influenţe culturale sud-dunărene şi/sau central europene:

-                     Blandiana A  sau Dridu - Alba Iulia (influenţă culturală sud-dunăreană precreştină);

-                     Ciumbrud (influenţă sud-dunăreană, creştini?);

-                     Cluj (unguri timpurii);

-                     Blandiana B (– Alba Iulia – Orăştie-Dealul Pemilor X2) (populaţie mixtă din punct de vedere religios – păgâni şi creştini. Influenţă central europeană);

-                     Citfalău (populaţie mixtă – ungaro-maghiară creştină).

Alături de toate acestea Gh. Baltag introduce în literatura de specialitate aşa numita cultură a plaiurilor ce defineşte populaţia locală, romanică, din secolele VIII-X, ce locuieşte în zonele cu altitudine cuprinsă între 600-800 m, argumentând cu elementele ceramice inedite din aşezarea de la Albeşti, jud. Mureş [75] .

În opinia noastră necropolele din grupul Mediaş marchează momentul de topire a celor două pânze de populaţie  - aşa cum definea P. P. Panaitescu coexistenţa unor grupuri etnice în acelaşi teritoriu – slavii şi romanicii. Procentul în care variază mormintele de incineraţie în raport cu cele de inhumaţie facilitează unele informaţii cu privire la pătrunderea pe scară largă a creştinismului în spaţiul transilvan, începând cu secolul al VIII-lea, fenomen ce se va finaliza în cursul secolelor IX-X.

Considerăm că orizontul mormintelor de la sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului al X-lea, atribuite grupurilor Blandiana A şi Ciumbrud, reprezintă primele semne de pătrundere masivă a creştinismului în spaţiul transilvan şi marchează etapa finală de definitivare a poporului român. 

  << TOP >>

Tabel 1. Numărul mormintelor de inhumaţie

din Transilvania – sec. IX-XII

Nr.rep

Localizare necropolă

Sec. IX-X

Sec. X

Sec. X-XI

Sec. XI

Sec. XI-XII

 

1. Alba Iulia – Spitalul Veterinar

 

 

5

 

 

 

2. Alba Iulia 

 

 

 

35

 

A I.

4. Alba Iulia – Str. Arh. I. Hossu

 

 

89

 

 

 

5. Alba Iulia – Biserica catolică

 

 

 

 

315

 

6. Alba Iulia – Stadion

 

 

 

20

 

 

8. Alba Iulia – Izvorul Împăratului

 

22

 

 

 

B I.

Almaş

 

 

 

1

 

A II.

2. Arad – Pădurea Vrăbiilor

 

 

 

 

13

 

3. Arad – Pădurea Ceala

 

1

 

 

 

A III

1. Arad-Vladimirescu

 

 

 

 

200

B II.

1. Beba Veche

 

 

1

 

 

 

1. Biharea - Cărămidărie

 

 

 

 

524

A V.

2. Biharea – Dealul Şumuleu

 

8

 

 

 

 

3. Biharea - Cetate

 

11

 

 

 

A VI

1. Blandiana – La Brod

8

 

 

 

 

 

2. Blandiana – În vii

 

22

 

 

 

B V.

1. Căpeni

 

 

 

2

 

A VIII.

1. Ciumbrud

32

 

 

 

 

 

1. Cluj-Napoca - Calvaria

 

 

 

 

159?

A X.

3. Cluj-Napoca – Str. gen. T. Moşoiu

 

11

 

 

 

 

5. Cluj-Napoca – Str. Plugarilor

 

26

 

 

 

B VII.

1. Curtuiuşeni

 

1

 

 

 

 

2. Curtuiuşeni

 

1

 

 

 

A XII.

1. Dăbâca – Cetate

 

 

 

 

500?

 

2. Dăbâca – Grădina lui Tamaş

 

 

 

 

60

B X.

1. Dîrjiu

 

 

 

1

 

A XIV.

1. Deva – Micro 15

 

 

5-6?

 

 

A XVIII.

1. Foieni – jud. Satu Mare

 

 

 

31

 

A XIX.

1. Galoşpetreu – Dâmbul Morii

 

4

 

 

 

A XX.

1. Gâmbaş - Măguricea

 

 

10?

 

 

A XXIII.

1. Gherman

 

 

 

 

8

A XXIV.

1. Gornea – Căuniţa de Sus

 

 

 

 

100

A XXV.

1. Hodoni - Pocioroane

 

 

 

16

 

A XXVI.

1. Hunedoara – Dealul Comorilor

 

 

 

114

 

A XXVII.

1. Ilidia – La funii

 

 

 

 

17

B XI.

1. Irina

1

 

 

 

 

A XXX.

1. Lopadea Nouă – La Râpe

 

 

 

11?

 

A XXXII.

1. Mehadia – Zidină

 

 

 

 

10

A XXXIII.

1. Moftinu Mic – Pe deal

 

13

 

 

 

B XIII.

1. Moldova Veche

 

 

 

1

 

A XXXIV.

1. Moldoveneşti

 

 

 

 

63

 

2. Moldoveneşti

 

 

 

 

5

A XXXVI.

1. Noşlac

 

 

18

 

 

B XIV.

1. Oarba de Mureş

 

4

 

 

 

A XXXVIII.

1. Oradea – Salca Gheţărie

 

7

 

 

 

 

1. Orăştie – Dealul Pemilor X2

 

 

57

 

 

A XXXIX.

2. Orăştie – Dealul Pemilor X8

10

 

 

 

 

 

3. Orăştie – Cetate

 

 

 

 

40?

A XLI.

1. Pâclişa – La izvoare

 

 

 

17

 

B XVII.

1. Răpsig

1

 

 

 

 

A XLII.

1. Pecica – La şanţul mare

 

 

 

 

140

B XVIII.

1. Salonta – Insula uscată

 

 

2

 

 

 

2. Salonta – Dealul Trupului

 

1

 

 

 

B XIX.

1. Santăul Mic

 

1

 

 

 

B XX.

1. Săcuieni

1

 

 

 

 

AXLVI.

1. Sălacea – Dealul Vida

12

 

 

 

 

A XLVIII.

1. Sânpetru German

 

 

8

 

 

B XXII.

1. Sântandrei

 

 

 

1

 

B XXIII.

1. Sântion

 

 

 

1

 

B XXIV.

1. Sebeş

2

 

 

 

 

A XLIX.

1. Simeria Veche – În vii

 

 

33?

 

 

B XXV.

1. Sfântu Gheorghe

 

 

1

 

 

 

2. Sfântu Gheorghe

 

 

 

 

1

A LII.

1. Şeitin

 

4

 

 

 

A LIII.

1. Şiclău – Gropoaie

 

12

 

 

 

A LV.

1. Şirioara

 

 

 

 

74

A LVII.

1. Tărian – Dâmbul lui Ciordaş

 

 

12

 

 

B XXVII.

1. Vurpăr

1

 

 

 

 

A LIX.

1. Vărşand – Movila dintre vii

 

 

58

 

 

A LXI.

1. Zalău – Palvar

 

12

 

 

 

 

2. Zalău – Cetate

 

 

 

35

 

A LXII.

1.Zăbala

 

 

 

 

198

 

TOTAL

68 +?

171 +?

295 +?

286 +?

2427 +?

 

TOTAL + Alba Iulia – Staţia de Salvare

 

3247

+

1200

 

Grafic 1. Repartiţia pe secole a mormintelor de inhumaţie

Grafic 1. Repartiţia pe secole a mormintelor de inhumaţie

ANEXE

 

A.      Repertoriul necropolelor de inhumaţie din Transilvania, Banat şi Crişana (sfârşitul sec. IX- prima jumătate a sec. XII) << TOP >>

 

I.         localitatea

1.        punctul

a.  datare

b. tip de descoperire

c.  tip cercetare

d. bibliografie

e.  nr. inventar piese

I. Alba Iulia, jud. Alba

1. Punct: Spital veterinar

a.        X-XI

b.        Necropolă (5? morminte)

c.        Cercetare arheologică

d.        RepJudAB, p. 39

2. Punct: la sud est de cetatea modernă

a.        XI

b.        Necropolă (35 morminte)

c.        Cercetare arheologică

d.        RepJudAB, p. 38

3. Punct: Staţia de salvare II

a.        VIII-XI

b.        Necropolă (cca. 1200 morminte)

c.        Cercetare arheologică – 1980-1984

d.        RepJudAB, p. 43

4. Punct: Str. Arhim. Iuliu Hossu (fostă Brânduşei)

a.        X-XI

b.        Necropolă (89 morminte)

c.        Cercetare arheologică

d.        CCA, 1999, p. 10-11; A. Dragotă şi colab., Săpături de salvare în cimitirul de la Alba Iulia – str. Arhimandrit Iuliu Hossu (fostă Brânduşei), în: PA, II, 2002, p. 38 sqq.; A. Dragotă şi colab., Necropola medievală timpurie de la Alba Iulia, str. Brânduşei (III), în: PA, IV, 2004, p. 217-220.

5. Punct: Biserica catolică

a.        XI-XII

b.        Necropolă (315)

c.        Cercetare arheologică

d.        CCA, 2002, p. 34

6. Punct: Apulum II-Stadion

a.              XI

b.              Necropolă (cca. 20 morminte)

c.              Cercetare arheologică (2002)

d.              C. Inel şi colab, Raport preliminar privind cercetările de la Alba Iulia – Apulum II – „Stadion” – campania martie – aprilie 2002, în: PA, II, 2002, p. 142 sqq.

7. Punct Staţia OMV

a.        XI

b.        Necropolă

c.        Cercetare arheologică

d.        CCA, 2003, p. 36

8. Punct: Izvorul Împăratului

a.        X

b.        Necropolă (22 morminte)

c.        Cercetări arheologice (2001)

d.        A. Dragotă, Descoperiri arheologice privind relaţiile Ungariei arpadiene cu Croaţia şi Transilvania (sec. IX-XI), teză de doctorat, Sibiu, 2003, p. 164-165.

II. Arad, jud. Arad

1. Punct: Aradul Nou

a.        IX-X

b.        Necropolă

c.        Cercetare arheologică

d.         A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 363

2. Punct: Pădurea Vrăbiilor

a.        XI/XII-XIII

b.        Necropolă (13 morminte)

c.        Cercetări arheologice (1972)

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 365

3. Punct: Pădurea Ceala

a.        prima jum. a sec. X

b.        mormânt

c.        săpătură de salvare (1970)

d.        E. Dörner, Cercetări şi săpături arheologice în judeţul Arad, în: MCA, IX, 1970, p. 447-449, fig. 4-5.

e.        MJA, nr. inv. 14371-14376

III. Arad-Vladimirescu, (jud. Arad)

1. Punct: Cetate

a.        XI-XII

b.        Necropolă (200 morminte)

c.        Cercetări arheologice (1976-1981)

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 364

IV. Bădeni (com. Moldoveneşti), jud. Cluj

1. Punct între fostele grajduri Cap şi movila Dâmb

a.        XI

b.        Necropolă

c.        Cercetare arheologică

d.        RepJudCJ, p. 47.

V. Biharea, jud. Bihor

1. Punct: Cărămidărie

a.        XI-XII

b.        Necropolă (524 morminte)

c.        Cercetări arheologice (1956, 1974-1978)

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 372

2. Punct: dealul Şumuleu

a.        Jumătatea sec. X

b.        Necropolă (8 morminte)

c.        Săpături de salvare (1909)

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României în secolele VIII-X d. H., Cluj-Napoca, 2002, p. 175-178; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 372.

3. Punct: zona centrală din interiorul incintei fortificate a cetăţii de pământ

a.        sec. X

b.        necropolă (11 morminte)

c.        cercetări arheologice

d.        S. Dumitraşcu, Biharia. Săpături arheologice (1973-1980), I., Oradea, 1994, p. 65-67, 187, 202

e.        MŢCO, nr. inv. 9122, 9118, 9119, 9120.

VI. Blandiana, jud. Alba

1. Punctul la Brod

a. a doua jumătate a sec. IX – începutul secolului al X-lea

b. necropolă (8 morminte)

c. cercetare arheologică (1961-1962)

d. RepJudAB, p. 60

2. Punctul În Vii

a. X

b. necropolă (22 morminte)

c. cercetare arheologică (1961-1962)

d. RepJudAB, p. 62

VII. Cenad, jud. Timiş

1. Punct sesia parohiei ortodoxe sârbe, pe braţul Arancăi

a.        X-XI

b.        Necropolă

c.        Cercetări arheologice

d.        S. A. Luca, Arheologie şi istorie. III Descoperiri din Banat, p. 80, 81

VIII. Ciumbrud (sat aparţinând or. Aiud), jud. Alba

1. Punctul Podireu

a. a doua jumătate a sec. IX – prima jumătate a sec. X

b. necropolă (32 morminte)

c. cercetare arheologică (1957)

d. RepJudAB, p. 79; A. Dankanits, Şt. Ferenczi, în: MCA, 6, 1969, p. 606, 614

IX. Cladova, jud. Arad

1. Punct: Dealul carierei de piatră

a.        XI-XIII

b.        Necropolă

c.        Cercetări arheologice (1980)

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 389

X. Cluj-Napoca, jud. Cluj

1. Punct: Calvaria

a.        XI-XII/XIV

b.        Necropolă (159 morminte)

c.        Cercetare arheologică

d.        RepJudCJ, p. 120

2. Punct: Piaţa Libertăţii

a.        XI-XII

b.        Necropolă

c.        Descoperiri întâmplătoare

d.        RepJudCJ, p. 128

3. Punct: str. Gen. Traian Moşoiu (fostă Zapolya fostă Dostoiewski, fostă Tunarilor)

a.        Prima jumătate a sec. X

b.        Necropolă (11 morminte)

c.        Cercetare arheologică (1941)

d.        RepJudCJ, p. 136

4. Punct: Str. Semenicului

a.        X-XI

b.        Necropolă

c.        Cercetare arheologică

d.        RepJudCJ, p. 137

5. Punct: Str. Plugarilor (fostă Pata)

a.        X

b.        Necropolă (26 morminte)

c.        Săpături de salvare (1985-1986)

d.        RepJudCJ, p. 137; R. R. Heitel, Die Archäologie der ersten und zweiten Phase des Eindrigens der Ungarn in das innerkarpatische Transilvanien, în: Dacia, N.S., XXXVIII-XXXIX, 1994-1995, p. 415; I. Hica, P. Iambor, Cimitirul din secolul al X-lea de la Cluj-Napoca – Str. Plugarilor, comunicare prezentată la simpozionul Civilizaţia medievală timpurie din Transilvania. Rit şi ritual funerar (sec. IX-XI), Alba Iulia, 2002.

XI. Cristurul Secuiesc (Szekelykeresztur), jud. Harghita

1. Punct: Biserica romano-catolică

a.        XI-XII

b.        Necropolă

c.        Săpătură arheologică

d.        RepJudHR, p. 94

XII. Dăbâca, jud. Cluj

1. Punct: incinta a IV-a a cetăţii, peste o parte a aşezării din sec. IX-X

a.        XI-XII

b.        Necropolă (cca. 500 morminte)

c.        Cercetare arheologică

d.        RepJudCJ,p. 177

2. Punct: Grădina lui Tămaş

a.        XI-XII

b.        Necropolă (60 de morminte)

c.        Cercetare arheologică

d.        RepJudCJ, 178

XIII. Deta, jud. Timiş

1. Punct: la limita de hotar dintre Deta şi Denta

a.        IX-X

b.        2 necropole

c.        sondaje (1900-1910)

d.        Cs. Balint, Südungarn in X. Jahrhundert, Budapest, 1991, p. 218, LIIIb; M. Mare, Banatul în sec. IV-IX, p. 168.

XIV. Deva, jud. Hunedoara

1. Punct: Micro 15

a.        X-XI

b.        Necropolă (5 sau 6 morminte)

c.        Cercetări arheologice de salvare (1975)

d.        R. Popa, La începuturile evului mediu românesc. Ţara Haţegului, Bucureşti, 1988, p. 52; S. A. Luca, Arheologie şi istorie, III, 2005, p. 94; Z. K. Pinter, Spada şi sabia medievală în Transilvania şi Banat (sec. IX-XIV), Reşiţa, 1999, p. 118-123; A. Dragotă, I. M. Ţiplic, Scurt istoric al cercetărilor privind necropolele din Transilvania (sec. IX-XI), în: Corviniana, 6, 2000, p. 130-131.

XV. Dudeştii Vechi, jud. Timiş

1. Punct: -

a.        IX-X

b.        necropolă

c.        cercetări arheologice

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 403

XVI. Feldioara, jud. Arad

1. Punct: -

e.        XI-XII

f.         Necropolă

g.        Cercetări arheologice (1898)

h.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 405

XVII. Foeni, jud. Timiş

1. Punct Cimitirul ortodox

a.        XI-XII

b.        Necropolă

c.        Cercetări arheologice (1998)

d.        A. Szentmiklosi, în: AB(SN), 7-8, 1999-2000, p. 577-588; S. A. Luca, Arheologie şi istorie. III Descoperiri din Banat, p. 160

XVIII. Foieni, jud. Satu Mare

1. Punct: în curtea fostului CAP

a.        XI

b.        Necropolă (31 morminte)

c.        Cercetări arheologice (1958)

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 407

XIX. Galoşpetreu (com. Tarcea), jud. Bihor

1. Punct: Dâmbul Morii / Malom Domb

a.        X

b.        Necropolă (4 morminte)

c.        Cercetări arheologice (1962)

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 190-191; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 408

XX. Gîmbaş, jud. Alba

1. Punct: Măguricea

a.        X-XI

b.        Necropolă (9 +?)

c.        Cercetări arheologice (1895, 1901, 1913)

d.        RepJudAB, p. 101.

e.        MIC, II. 8566-8747

XXI. Geoagiu de Jos, jud. Hunedoara

1. Punct: curtea casei parohiale reformate

a.        XI-XII

b.        Necropolă ()

c.        Cercetări arheologice (1993-2003)

d.        Gh. Petrov, Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice din complexul medieval de la Geoagiu de Jos, jud. Hunedoara (Campaniile din 1993, 1994, 1995), în: ActaMN, 33, I, 1996,  p. 403-413; R. Popa, Ţara Haţegului, p. 60; S. A. Luca, Arheologie şi istorie, III, 2005, p. 109.

XXII. Gheorghieni (com. Feleacu), jud. Cluj

1. Punct: în jurul bisericii

b.        XI-XIII

c.        Necropolă

d.        Cercetare arheologică

e.        RepJudCJ, p. 210

 

XXIII. Gherman (com. Jamu Mare), jud. Timiş

1. Punct: din hotarul satului

a.        XI-XII?

b.        Necropolă (8 morminte)

c.        Cercetări arheologice

d.        S. A. Luca, Arheologie şi istorie. III Descoperiri din Banat, p. 171

XXIV. Gornea, jud. Caraş-Severin

1. Punct: Căuniţa de Sus

a.        XI-XII

b.        Necropolă (cca. 100 morminte)

c.        Cercetare arheologică

d.        RepJudCS, p. 73; D. Ţeicu, Gh. Lazarovici, Gornea, Reşiţa, 1996; S. A. Luca, Arheologie şi istorie. III Descoperiri din Banat, p. 178

2. Punct: Pod Păzărişte

a.        IX-X (?)

b.        Necropolă

c.        Cercetare arheologică

d.        RepJudCS, p. 74

XXV. Hodoni (com. Satchinez), jud. Timiş

1. Punct: Pocioroane

a.        XI

b.        Necropolă (16 morminte)

c.        Cercetări arheologice (1959-1960, 1978, 1991, 1995)

d.        Fl. Draşovean, D. Ţeicu, M. Munteanu, Hodoni. Locuirile neolitice şi necropola medievală timpurie, Reşiţa, 1996, p. 34-54.

XXVI. Hunedoara, jud. Hunedoara

1. Punct: Dealul Comorilor

a.        XI

b.        Necropolă (114 morminte)

c.        Cercetări arheologice (1910)

d.        M. Roska, Árpádkori temető Vajdahunyadon. - Sepultures de l' époque d' Arpad, a Vajdahunyad, în: DolgSzeged IV, 1, 1913, 166 – 198; K. Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în sec. IV - XIII, Bucureşti, 1958, p. 144sqq; R. Popa, Ţara Haţegului, p. 53; A. Dragotă, I. M. Ţiplic, Scurt istoric al cercetărilor privind necropolele din Transilvania (sec. IX-XI), în: Corviniana, 6, 2000, p. 126; S. A. Luca, Arheologie şi istorie, III, 2005, p. 138.

XXVII. Ilidia (com. Ciclova Română), jud. Caraş-Severin

1. Punct: La Funii

a.        XI-XII

b.        Necropolă (17 morminte)

c.        Cercetare arheologică

d.        D. Ţeicu, Banatul montan, p. 127; RepJudCS, p. 85

XXVIII. Iştihaza (com. Aţintiş), jud. Mureş

1. Punct: Movila oaselor

a.        a doua jumătate a sec. XI – sec. XII

b.        necropolă

c.        cercetări arheologice (1972)

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 421

XXIX. Jupa (municipiul Caransebeş), jud. Caraş-Severin

1. Punct Sector Cărbunari-Ţigăneşti

a.        perioadă arpadiană

b.        necropolă

c.        semnalare

d.        RepJudCS, p. 89

XXX. Lopadea Nouă, jud. Alba

1. Punct: La Râpe (Şanţuri), între dealurile Gorgan şi Cetate

a.        XI

b.        Necropolă (11? morminte)

c.        Cercetări arheologice (1905)

d.        RepJudAB, p. 118; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 424-425

XXXI. Mâsca (com. Şiria), jud. Arad

1. Punct: Dealul cu Vii

a.        a doua jum. a sec. X

b.        necropolă

c.        descoperire întâmplătoare

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 198

XXXII. Mehadia, jud. Caraş-Severin

1. Punct: Zidină - deasupra castrului roman, pe malul Bolvaşniţei

a.        prima jumătate a sec. XI – sec. XII

b.        necropolă (10 morminte) – distrusă de amenajări moderne

c.        cercetări arheologice

d.        M. Macrea, în: Studii. Revistă de ştiinţă şi filozofie, II, 1, 1949, p. 1239-1240; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 429

XXXIII. Moftinu Mic (com. Moftin), jud. Satu Mare

1. Punct: Pe deal

a.        A doua jum. a sec. X

b.        Necropolă (13 morminte)

c.        Cercetări arheologice

d.        I. Nemeti, Descoperiri arheologice din  teritoriul localităţii Moftinu Mic (jud. Satu Mare), în: StComSatu Mare, VII-VIII, 1986-1987, p. 111-112; C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 200-201.

XXXIV. Moldoveneşti, jud. Cluj

1. Punct: Fostul Castel G. Josika

a. XI-XII

b. necropolă (63 morminte)

c. cercetare arheologică (1912)

d. RepJudCJ, p. 284; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 432

e. MIC

2. Punct Strada spre Cetate

a.        XII

b.        Necropolă (5 morminte)

c.        Cercetare arheologică (1951)

d.        RepJudCJ, p. 284

XXXV. Nadiş (oraş Cehu Silvaniei), jud. Sălaj

1. Punct: Buia Mitrului

a.        XI

b.        Necropolă

c.        Cercetări arheologice (1968)

d.        Popescu, în: Dacia NS, 12, 1968, p. 692; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 437-438

XXXVI. Noşlac, jud. Alba

1. Punct: la 100 m este de „Pompa de apă”

a.        X-XI

b.        Necropolă (18 morminte)

c.        Cercetare arheologică

d.        RepJudAB, p. 131

XXXVII. Opatiţa (oraş Deta), jud. Timiş

1. Punct: în jurul mănăstirii

a.        XI-XII

b.        Necropolă

c.        Cercetări arheologice

d.        A. Radulescu, Cercetări arheologice medievale din Banatul de câmpie; scurt istoric, în: StIB, 23-25, 1999-2001, p. 51-52; S. A. Luca, Descoperiri arheologice în Banat, p. 267.

XXXVIII. Oradea, jud. Bihor

1. Punct: Salca-Gheţărie

a.        A doua jum. a sec. X

b.        Necropolă (7 morminte)

c.        Cercetări arheologice (1960)

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 208-209; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 441

XXXIX. Orăştie, jud. Hunedoara

1. Punct: Dealul Pemilor X2

a.        X- primele decenii ale sec. XI

b.        Necropolă (57 morminte)

c.        Cercetări arheologice (1992-1994, 2000-2004)

d.        Cercetări inedite I. M. Ţiplic, Z. K. Pinter

2. Punct: Dealul Pemilor X8

a.        IX-X

b.        Necropolă (10 morminte)

c.        Cercetări arheologice (1994)

d.        Z. K. Pinter, N. Boroffka, Neue Mittelalterliche Gräber der Ciumbrud Gruppe aus Broos / Orăştie, Fundstelle Böhmerberg / Dealul Pemilor X8, în: Transsilvania. 1999, p. 313-330.

3. Punct: Cetate

a.        sec. XI-XII

b.        necropolă (cca. 40)

c.        cercetări arheologice inedite

d.        inf. Z. K. Pinter

XL. Ortelec (oraş Zalău), jud. Sălaj

1. Punct: La Cetate

a.        XI-XII

b.        Necropolă

c.        Cercetări arheologice

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 444

XLI. Pâclişa (localitate aparţinând municipiului Alba Iulia)

1. Punct: La Izvoare

a.        XI

b.        Necropolă (17 morminte)

c.        Cercetări arheologice (2000-2001)

d.        RepJudAB, p. 147; H. Ciugudean, A. Dragotă, în: Apulum, XXXVIII/1, 2001, p. 269-288; A. Dragotă şi colab, în: PA, II, 2002, p. 58-95.

e.        MNUAI, nr. inv. 6340-6347, 8802-8807

XLII. Pecica, jud. Arad

1. Punct: La Şanţul Mare

a.        XI-XII

b.        Necropolă (140 morminte)

c.        Cercetări arheologice (1900, 1960, 1962, 1964)

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 444

XLIII. Pescari, jud. Caraş-Severin

1. Punct. Cetate

a.        XI-XII

b.        Necropolă

c.        Cercetări arheologice (1973, 1980)

d.        Şt. Matei, I. Uzum, Cetatea de la Pescari, în: Banatica, 2, 1973, p. 142-145; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 445

XLIV. Pojejena, jud. Caraş-Severin

1. Punct: pe malul Dunării, la hotarul cu comuna Suşca

a.        XI

b.        Necropolă

c.        Cercetări arheologice

d.        D. Ţeicu, Necropole medievale, p. 239/14; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 447

XLV. Reci (Rety), jud. Covasna

1. Punct: Telek, pe malul drept al Râului Negru

a.        IX-X

b.        Necropolă

c.        Cercetare arheologică

d.        RepJudCV, p. 122

XLVI. Sălacea, jud. Bihor

1. Punct: Dealul Vida

a.        sf. sec. IX – începutul sec. X

b.        necropolă (12 morminte)

c.        cercetări arheologice (1968)

d.        N. Chidioşan, O necropolă din feudalismul timpuriu descoperită la Sălacea, în: SCIV, 20, 1969, 4, p. 611-615; C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 222-223; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 455

2. Punct: Dealul Varboc

a.        XI-XII

b.        Necropolă

c.        Cercetări arheologice (1925, 1968)

d.        N. Chidioşan, O necropolă din feudalismul timpuriu descoperită la Sălacea, în: SCIV, 20, 1969, 4, p. 614; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 455

XLVII. Sânnicolau de Beiuş (com. Şoimi), jud. Bihor

1. Punct: -

a.        XI-XII

b.        Necropolă

c.        Cercetări arheologice (1977, 1987)

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 459

XLVIII. Sânpetru German (com. Secusigiu), jud. Arad

1. Punct: între ruinele romane

a.        X-XI

b.        Necropolă (8 morminte)

c.        Semnalare (1860)

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 460

XLIX. Simeria Veche (oraş Simeria), jud. Hunedoara

1. Punct: În vii

a.        X-XI

b.        Necropolă (33 +? morminte)

c.        cercetări arheologice (1962, 1971-1972)

d.        D. Popescu, în: Săpăturile arheologice din R. P. R. în anul 1962, SCIV XIV, 2, 1963, p. 455; B. Basa, Şantierul Simeria, în: MCA, IX, 1970, p. 225 – 232; M. Muntean, Studiul antropologic al scheletelor provenite din necropola medievală timpurie de la Simeria Veche (Jud. Hunedoara), în: AnB, VI, 1998, p. 339 – 357; R. Popa, Ţara Haţegului, p. 59; A. Dragotă, I. M. Ţiplic, Scurt istoric al cercetărilor privind necropolele din Transilvania (sec. IX-XI), în: Corviniana, 6, 2000, p. 128; S. A. Luca, Arheologie şi istorie, III, 2005, p. 222;

L. Socodor, jud. Arad

1. Punct: Căvăjdia

e.        XI-XII

f.         Necropolă

g.        Cercetări arheologice

h.        P. Iambor, Câteva observaţii privind cercetarea arheologică a aşezărilor rurale din Transilvania din perioada feudalismului timpuriu, în: ActaMN, 20, 1983, p. 503; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 467

LI. Streisângeorgiu (aparţine or. Călan), jud. Hunedoara

1. Punct: La Biserică

a.        XI-XII

b.        Necropolă

c.        Cercetări arheologice

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 228; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 468

LII. Şeitin, jud. Arad

1. Punct: Şpălanca în imediata apropiere a caselor de pe Aleea Mureş

a.        Prima jum. a sec. X

b.        necropolă (4 morminte)

c.        cercetări arheologice

d.        M. Blăjan, Şt. Bozian, C. Şiclovan, Descoperiri arheologice la Şeitin (jud. Arad), în: Apulum, 14, 1976, p. 423-427; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 470

LIII. Şiclău (com. Grăniceri), jud. Arad

1. Punct: Gropoaie

a.        a doua jumătate a sec. X

b.        necropolă (12 morminte)

c.        cercetare arheologică de salvare (1958, 1959)

d.        M. Rusu, E. Dörner, Săpătura de salvare de la Şiclău (r. Criş, reg. Crişana), în: MCA, 8, 1962, p. 705-708; C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 228-231; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 470-471

LIV. Şiria, jud. Arad

1. Punct: Balta Jâtei

a.        a doua jum. a sec. XI – sec. XII

b.        necropolă

c.        cercetare arheologică (1968)

d.        D. Popescu, în: Dacia, NS, 14, 1970, p. 503; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 472

LV. Şirioara (com. Şieu-Odorhei), jud. Bistriţa Năsăud

1. Punct: Cetăţuie

a.        XI-XII

b.        Necropolă (74 morminte)

c.        Cercetări arheologice

d.        M. Rusu, Şt. Dănilă, Cetatea feudală timpurie de la şirioara, în: File de istorie, 2, 1972, p. 47-66; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 472-473

LVI. Şuşca (comuna Pojejena), jud. Caraş-Severin

1. Punt în hotarul localităţii

a.        XI

b.        Necropolă

c.        Semnalare

d.        RepJudCS, p. 131; D. Ţeicu, Necropole medievale (sec. X-XIV) din sudul Banatului, în Banatica, 13, 1995, 1, p. 239;  S. A. Luca, Descoperiri arheologice în Banat, p. 365

LVII. Tărian (com. Girişu de Criş), jud. Bihor

1. Punct: Dâmbul lui Ciordaş

a.        jumătatea sec. X-XI?

b.        necropolă (12 morminte)

c.        cercetări arheologice

d.        D. Popescu, în: Dacia, NS, 12, 1968, p. 682; C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 234; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 475

LVIII. Timişoara, jud. Timiş

1. Punct: Cioreni

a.        X-XI

b.        Necropolă

c.        Cercetări arheologice

d.        A. Radulescu, Cercetări arheologice medievale din Banatul de câmpie; scurt istoric, în: StIB, 23-25, 1999-2001, p. 62-63; S. A. Luca, Descoperiri arheologice în Banat, p. 372

LIX. Vărşand (com. Pilu), jud. Arad

1. Punct: Movila dintre Vii

a.        sf. sec. X – XI

b.        necropolă (58 morminte)

c.        cercetări arheologice (1902-1903, 1931, 1949)

d.        D. Popescu, Cercetări arheologice din Transilvania. II. Săpăturile de la Vărşand, în MCA, II, 1956, p. 89-132); A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 483

LX. Voiteg, jud. Timiş

1. Punct: -

a.        jum. sec X – XI

b.        necropolă

c.        cercetări arheologice

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 485

LXI. Zalău, jud. Sălaj

1. Punct: Palvar / Poligonul militar, str. Crasna

a.        X

b.        necropolă (12 morminte)

c.        cercetări de salvare (1994)

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 24-241; S. Băcueţ-Crişan, D. Băcueţ-Crişan, Cercetări arheologice pe teritoriul oraşului Zalău, Zalău, 2003, p. 60-64.

Punct: Cetate

a.        sec. XI

b.        necropolă (35 morminte)

c.        cercetări arheologice (1980, 2001)

d.        S. Băcueţ-Crişan, D. Băcueţ-Crişan, Cercetări arheologice pe teritoriul oraşului Zalău, Zalău, 2003, p. 49-50, 69-73.

LXII. Zăbala (Zabola), jud. Covasna

1. Punct: la 3,5 km vest de comună, pe malul stâng al Râului Negru, la Movila Tătarilor

a.        XI-XII

b.        Necropolă (198 morminte)

c.        Cercetare arheologică (1969-1970)

d.        RepJudCV, p. 163; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 487

LXIII. Zimandu Nou, jud. Arad

1. Punct: Cetatea de pământ

a.        sf. sec. XI

b.        necropolă

c.        cercetări arheologice

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 488

B. Descoperiri întâmplătoare şi posibile necropole de inhumaţie din Transilvania, Banat şi Crişana (sfârşitul sec. IX-prima jumătate a sec. XII) << TOP >>

I. Almaş, (jud. Arad)

1. Punct: neprecizat

a.        sf. sec. XI

b.        mormânt izolat

c.        descoperire întâmplătoare

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 361

II. Beba Veche, jud. Timiş

1. Punct: din arealul localităţii

a.        X-XI

b.        Mormânt

c.        Descoperire izolată

d.        G. Tănase, E. Gall, în: AB(SN), 7-8, 1999-2000; S.A. Luca, Arheologie şi istorie. III Descoperiri din Banat, p. 25

III. Belin (Bölön), jud. Covasna

1. Punct: în hotarul comunei

a.        XI-XIII

b.        Un mormânt cu spadă

c.        Descoperire izolată

d.        RepJudCV, p. 43

e.        MNS, nr. inv. 233

IV. Benic (com. Galda de Jos), jud. Alba

1. Punct: neprecizat

a.        XI

b.        Necropolă (?)

c.        Descoperire întâmplătoare

d.        RepJudAB, p. 53

e.        Muzeul Aiud, nr. inv. 4945-46

V. Căpeni (Chepeţ, Köpec), aparţine oraşului Baraolt, jud. Covasna

1. Punct: Kocsukk

a.        XI

b.        Două morminte cu oase de cal

c.        Descoperiri întâmplătoare

d.        RepJudCV, p. 39

e.        MNS, nr. inv. 7676

VI. Ciumeşti (com. Sanislău), jud. Satu Mare

1. Punct: La Silozuri/Legelö kut / Ciumeşti III

a.        XI-XII ?

b.        Necropolă ?

c.        Semnalare

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 186

VII. Curtuiuşeni (com. Curtuiuşeni), jud. Bihor

1. Punct: Dealul Cărămidăriei / Egetö hegy

i.         X

j.         Mormânt

k.        Descoperire întâmplătoare

l.         C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 188

2. Punct: Dealul Mănăstirii sau Dealul Capelei / Kapolna Domb

a.                                      X

b.                                      mormânt ?

c.                                      descoperire întâmplătoare

m.      C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 188-189

VIII. Cuvin, jud. Caraş-Severin

1. Punct: valea Dunării

a.        XI ?

b.        Necropolă ?

c.        Cercetări arheologice (1968)

d.        L. Kovacs, în: AAH, 43, 1991, p. 419; D. Ţeicu, Banatul montan în evul mediu, Timişoara, 1998, p. 126.

IX. Deva, jud. Hunedoara

Punct: la marginea sudică a municipiului Deva

a.        XI-XII ?

b.        Necropolă?

c.        Cercetări (1894)

d.        R. Popa, La începuturile evului mediu românesc. Ţara Haţegului, p. 59

X. Dîrjiu (Szekelyderzs), jud. Harghita

1. Punct: -

a.                                                                    XI

b.                                                                    un mormânt

c.                                                                    descoperire întâmplătoare

d.                                                                    RepJudHR, p. 122

XI. Irina (com. Andrid), jud. Satu Mare

1. Punct: necunoscut din hotarul satului

a.        IX-X

b.        Mormânt ?

c.        Descoperire întâmplătoare

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 193.

XII. Lopadea Veche (fost Lopadea Română), jud. Alba

Punct: -

a.                   

b.                    necropolă ?

c.                    informaţii neverificate

d.                    RepJudAB, p. 119

XIII. Moldova Veche (com. Moldova Nouă), jud. Caraş-Severin

1. Punct: Rât, pe malul Dunării

a.        XI

b.        Mormânt izolat

c.        Descoperire întâmplătoare

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 431

XIV. Oarba de Mureş (com. Iernut), jud. Mureş

1. Punct: La Biserică

a.        X

b.        Necropolă (4 morminte)

c.        descoperire neverificată

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 439

XV. Oradea, jud. Bihor

2. Punct: Cazarma husarilor

a.        a doua jum. a sec. X

b.        necropolă ?

c.        descoperire întâmplătoare (1893)

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 209-210.

XVI. Petrisat (localitate componentă a or. Blaj), jud. Alba

1. Punct în curtea caselor nr. 138 şi 139

a.       

b.       

c.         menţionate descoperiri de schelete

d.        RepJudAB, p. 143

XVII. Răpsig (com. Bocsig), jud. Bihor

1. Punct: din hotarul comunei

a.        IX-X

b.        Mormânt ?

c.        Descoperire întâmplătoare

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 216.

e.        MŢCO, nr. inv. 5076.

XVIII. Salonta, jud. Bihor

1. Punct: Insula uscată

a.        a doua jumătate a sec. X – primele decenii ale sec. XI

b.        grup de morminte (două morminte)

c.        descoperire întâmplătoare

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 218; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 453

e.        MŢCO, nr. inv. 1279-1286, 1288-129

2. Punct: Dealul Trupului / Test halom

a.        Prima jum. sc. X

b.        Mormânt

c.        Descoperire întâmplătoare

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 218-219

e.        MŢCO, nr. inv. 4886-4888

XIX. Santăul Mic (com. Borş), jud. Bihor

1. Punct: hotarul satului

a.        sec. X ?

b.        mormânt ?

c.        descoperire întâmplătoare (1890)

d.        C. Cosma, Vestul şi nord-vestul României, p. 220.

XX. Săcuieni, jud. Bihor

1. Punct: locul Horo

a.        IX-X

b.        Mormânt (posibil necropolă)

c.        Cercetări arheologice (1964)

d.        N. Chidioşan, Z. Nannasy, Un mormânt din perioada prefeudală descoperit la Săcuieni, jud. Bihor, în: ActaMN, 5, 1968, p. 519; A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 454.

XXI. Sânbenedic, com. Fărău, jud. Alba

1. Punct pe teritoriul satului

a. IX-X?

b. –

c. semnalare morminte

d. RepJudAB, p. 173

XXII. Sântandrei (aparţine mun. Oradea), jud. Bihor

1. Punct: -

a.        XI ?

b.        Mormânt

c.        Descoperire întâmplătoare

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 461

XXIII. Sântion (com. Borş), jud. Bihor

1. Punct: -

a.        sf. sec. XI

b.        mormânt

c.        Descoperire întâmplătoare

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 461

XXIV. Sebeş, jud. Alba

1. Punct: pe malul Sebeşului, între Sebeş şi Petreşti

a.        IX-X

b.        2 morminte

c.        descoperire izolată

d.        RepJudAB, p. 167

XXV. Sfântu Gheorghe (Sepsiszentgyorgy), jud. Covasna

1. Punct Dealul fragilor, la est de oraş în apropierea gării CFR

a.        X-XI

b.        Un mormânt de călăreţ

c.        Descoperire întâmplătoare

d.        RepJudCV, p. 126

e.        MSN, nr. inv. 8175-8177

2. Punct pe raza municipiului

a.        XI-XIII

b.        Posibil mormânt (?)

c.        Descoperire întâmplătoare

d.        RepJudCV, 128

XXVI. Vrani, jud. Caraş-Severin

1. Punct: Dealul Morişchii

a.        medievală timpurie (?)

b.        necropolă

c.        semnalare

d.        RepJudCS, p. 144

XXVII. Vurpăr (com. Vinţu de Jos), jud. Alba

8.        Punct: -

a.        sf. sec. IX – început sec. XI ?

b.        mormânt

c.        descoperire fortuită

d.        A. M. Velter, Transilvania în sec. V-XII, 2002, p. 485

<< TOP >>


[1] R. POPA, Observaţii şi îndreptări la istoria României în jurul anului O Mie, în: SCIVA, 42, 3-4, 1991, p. 153.

[2] În ultimii ani o serie de cercetări arheologice complementare au fost demarate în partea de nord-vest a României, fapt ce a adus numeroase date noi asupra perioadei secolelor VIII-X. Vezi C. COSMA, A. GUDEA, Habitat und Gesellschaft im Westen und Nordwesten Rumäniens in den 8.-10. Jahrhunderten N. Chr., Cluj-Napoca, 2002; C. COSMA, Vestul ţi nord-vestul României în secolele VIII-X, Cluj-Napoca, 2002.

[3] R. POPA, Observaţii şi îndreptări, p. 157 sqq.

[4] H. CIUGUDEAN, Opinii privind civilizaţia medievală timpurie din Transilvania în lumina descoperirilor funerare (sec. IX-XI) – în loc de cuvânt înainte, în: Catalogul expoziţiei ’’Civilizaţia medievală timpurie din Transilvania: rit şi ritual funerar (secolele IX-XI)”, Alba Iulia, 2002,  p. 3.

[5] K. HOREDT, Siebenbürgen in Frühmittelalter, Bonn, 1988.

[6] Un scurt istoric asupra acestor cercetări la A. DRAGOTĂ, I. M. ŢIPLIC, Scurt istoric al cercetărilor privind necropolele din Transilvania (sec. IX-XI), în: Corviniana, VI, 2000, p. 126-137 şi A. DRAGOTĂ, H. CIUGUDEAN, Istoricul cercetărilor,  în: Catalogul expoziţiei ’’Civilizaţia medievală timpurie din Transilvania: rit şi ritual funerar (secolele IX-XI), p. 7-21.

[7] Vezi mai jos, Anexe A. Repertoriul necropolelor de inhumaţie din Transilvania şi B. Descoperiri întâmplătoare şi posibile necropole.

[8] DANKANITS – FERENCZI 1959, p. 605-615; M. RUSU 1971, p. 724; K. HOREDT, Siebenbürgen in Frühmittelalter, Bonn, 1986, pp.78-80; Dragotă 2002, p. 8; Z. K. PINTER, N. G. O. BOROFFKA, Neue mittelalterliche Gräberder Ciumbrudgruppe aus Broos/Orăştie, Fundstelle Böhmerberg / Dealul Pemilor X8, în: Transylvanica. Studia Honoraria, Bd. 7. Gedenkschrift fur Kurt Horedt, Rahden/Westfalia, 1999; IDEM, Necropola de tip Ciumbrud de la Orăştie – „Dealul Pemilor, Punct X8, în Apulum, XXXVIII/1, 2001, pp. 319-346; S. A. LUCA, Z. K. PINTER, Der Böhmerberg bei Broos / Orăştie. Eine Archäologische Monographie, Sibiu, 2001, pp.98-114

[9] M. RUSU, Autochtonous population and the Hungarians on the territory of Transylvania in the 9th-11th centuries. Relations beetwen autochtonous population and the migratory population, Bucureşti, 1975, p. 207;  Al. MADGEARU, Românii în cronica Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001, p. 192.

[10] Cs. BALINT, Südungarn im 10. Jahrhundert, Budapest, 1991; Al. MADGEARU, Românii în cronica Notarului Anonim, p. 192 sqq.

[11] Al. MADGEARU, Românii în cronica Notarului Anonim, p. 168

[12] K. HOREDT, Die Ansiedlung von Blandiana, Rayon Orăştie, am Ausgang des ersten Jahrtausends u.Z., în: Dacia, N.S., X, 1966, p. 261-290.

[13] B. MITREA şi colab., în: MCA, 9, 1970, p. 330 sqq.; IDEM, Das Gräberfeld aus dem VIII. Jahrhundert von Izvoru, jud. Giurgiu, în: Dacia, N.S., XXXIII, 1-2, 1989, p. 145-219.

[14] O. TOROPU, O. STOICA, în: Dacia, N.S., XVI, 1972, p. 166 sqq.

[15] DOLINESCU-FERCHE, M. IONESCU, Dacia, N.S., XIV, 1970, p. 423 sqq.

[16] B. MITREA, La necropole birituelle de Sultana. Resultat et problemes, în: Dacia, N.S., XXXII, 1-2, 1988, p. 91-139.

[17] M. COMŞA, Cultura materială veche românească (Aşezările din secolele VIII-X de la Bucov-Ploieşti), Bucureşti, 1978.

[18] RepJudAB, p. 167.

[19] Gy. KRISTÓ, Histoire de la Hongrie, p. 29.

[20] Z. K. PINTER, S. A. LUCA, Necropola medieval-timpurie de la Orăştie-Dealul Pemilor, p. 17 sq; Z. K. PINTER, I. M. ŢIPLIC, M. CĂSTĂIAN, Orăştie, jud. Hunedoara. Punct: Dealul Pemilor, în: CCA, XXXVI, 2002, p. 223-224.

[21] M. SCHULZE-DÖRRLAMM, Untersuchungen zur Herkunft der Ungarn und zum Beginn ihrer Landnahme im Karpathenbecken, în: JRGZM, 35, 1988, 2, p. 373-477.

[22] Al. MADGEARU, Românii în opera Notarului Anonim, p. 151.

[23] Ibidem, p. 151-152.

[24] A. DRAGOTĂ, I. M. ŢIPLIC, Scurt istoric al cercetărilor necropolelor din Transilvania (secolele IX-XI), în: Corviniana, VI, 2000, p. 126.

[25] Pentru datare vezi şi B. KÖPECZI, Histoire de la Transylvanie, p. 133 sqq.

[26] K. HOREDT, Siebenbürgen im Frühmittelalter, p. 80-87.

[27] RepCJ, p. 137.

[28] Ibidem; R. R. HEITEL, Die Archäologie der ersten und zweiten Phase des Eindrigens der Ungarn in das innerkarpatische Transilvanien, în: Dacia N.S., XXXVIII-XXXIX, 1994-1995, p. 415.

[29] Fl. DRAŞOVEANU, D. ŢEICU, M. MUNTEANU, Hodoni. Locuirile neolitice şi necropola medievală timpurie, Reşiţa, 1996.

[30] R. POPA, Ţara Haţegului, p. 59.

[31] G. BAKÓ, Despre structura socială a populaţiei din epoca feudală timpurie de la Moldoveneşti, în: SCIV, 20, 1969, 2, p. 337-342.

[32] RepJudAB, p. 147; H. CIUGUDEAN, A. DRAGOTĂ, Cercetări arheologice la Alba Iulia–Pâclişa: descoperiri hallstattiene şi medievale timpurii (Campania din anul 2000), în: Apulum, XXXVIII/1, 2001, p. 269-288.

[33] K. HOREDT, Siebenbürgen im Frühmittelalter, p. 84, Abb. 39.

[34] RepJudAB, p. 43; H. CIUGUDEAN (red.), Catalogul expoziţiei „Anul 1000 la Alba Iulia – între istorie şi arheologie”, p. 4-16; H. CIUGUDEAN, A. DRAGOTĂ, Catalogul expoziţiei „Civilizaţia medievală timpurie din Transilvania: rit şi ritual funerar (secolele IX-XI), p. 10-11.

[35]   A. DRAGOTĂ, Istoricul cercetărilor, p. 15, în: H. CIUGUDEAN, A. DRAGOTĂ, Catalogul expoziţiei „Civilizaţia medievală timpurie din Transilvania: rit şi ritual funerar (secolele IX-XI).

[36] Z. K. PINTER, S. A. LUCA,  Necropola medieval timpurie de la Orăştie – Dealul Pemilor, punctul X2/1992-1993, în: Corviniana, I, 1995, p. 17-44; I. M. ŢIPLIC, Necropola medieval-timpurie de la Oraştie-Dealul Pemilor X2 (Hunedoara) şi bătălia dintre Ştefan I şi Gyla – Gyula, în: AANTIM, Chişinău, 1999, p. 150-153; Z. K. PINTER, I. M. ŢIPLIC, A. DRAGOTĂ, Orăştie, jud. Hunedoara. Punct: Dealul Pemilor, în: CCA, XXXV, 2001, p.167-168; Z. K. PINTER, I. M. ŢIPLIC, M. CĂSTĂIAN, Orăştie, jud. Hunedoara. Punct: Dealul Pemilor, în: CCA, XXXVI, 2002, p. 223-224.

[37] P. IAMBOR, Aşezări fortificate din Transilvania, teză de doctorat, Cluj-Napoca, 1999, p. 336.

[38] Săpături inedite P. Iambor. P. IAMBOR, Aşezări fortificate din Transilvania, p. 336.

[39] Ibidem, p. 337.

[40] K. HOREDT, Siebenbürgen im Frühmittelalter, p. 84.

[41] Z. K. PINTER, Spada medievală din mormântul de călăreţ de la Deva. Consideraţii tipologice şi cronologice, în: Sargetia, XXV, 1992-1994, p. 240, n. 34.

[42] K. GÜNDISCH, Autonomie de stări şi regionalitate în Ardealul medieval, p. 37.

[43] A.-M. VELTER, Transilvania în secolele V-XII, p. 135.

[44] Lipsa monedelor vest-europene din mormintele de tip honfoglalas din zona intracarpatică transilvăneană vine în sprijinul tezei după care primele grupuri de războinici unguri pătrund în această zonă abia în primele decenii ale secolului al X-lea. Pe de altă parte ar putea fi şi un argument că asupra Transilvaniei se exercită control militar şi politic de către un grup ce nu a fost implicat în campaniile duse de unguri spre vest, grup ce ar putea fi al pecenegilor.

[45] P. IAMBOR, Aşezări fortificate din Transilvania, p. 331.

[46] J. GIESLER, Untersuchungen zur Chronologie der Bijelo Brdo – Kultur, în: PZ, 56, 1981, 1, p. 137-142 şi pl. 53.

[47] R. HEITEL, Arheologia etapelor de pătrundere a maghiarilor în Transilvania intracarpatică, în: ST, II, 1987, p. 77.

[48] Ibidem, p. 342-343. P. Iambor consideră Gylas este doar demnitatea pe care o avea conducătorul din Alba, de origine pecenegă, dar numele său era Prokuj. Se bazează în această afirmaţie pe un pasaj din cronica episcopului Thietmar de Merseburg († 1018). Acesta arată că ducele Poloniei Boleslav cel Viteaz avea o cetate de graniţă spre teritoriul ungar, pe care a dat-o în paza lui Prokuj, unchiul regelui Ştefan I, pe care acesta l-a scos şi alungat din reşedinţa sa. Neavând bani să-şi răscumpere soţia din captivitate, Prokuj a obţinut până la urmă eliberarea ei prin bunăvoinţa nepotului său, regele, deşi erau duşmani (MGHS, III, p. 861, apud P. IAMBOR, Aşezări fortificate din Transilvania, p. 339).

[49] Thonuzoba in fide vanus noluit esse christianus, sed cum uxore vivus ad portum Obad est sepultus (G. POPA-LISSEANU, Anonymus, LVII, p. 75).

[50] Gy. GYÖRFFY, Az árpád-kori Magyarország történeti földrajza, III, p. 341.

[51] Ibidem, p. 331-332.

[52]   Vezi mai pe larg la I. M. ŢIPLIC, Necropola medieval timpurie de la Orăştie -Dealul Pemilor X2, p. 150-153.

[53] P. IAMBOR, Aşezări fortificate din Transilvania, p. 341.

[54] H. CIUGUDEAN, A. DRAGOTĂ, Cercetări arheologice la Alba Iulia – Pâclişa: descoperirile hallstattiene şi medievale timpurii (Campania din anul 2000), în: Apulum, XXXVIII/1, 2001, p. 275.

[55] A.-M. Velter consideră că din secolul al XI-lea materialele arheologice sunt tipice pentru toate aşezările româneşti, aparţinând unei aşa numite culturi Alba Iulia – Ipoteşti – Cândeşti – Dridu. A.-M. VELTER, op.cit., p. 161.

[56] A. DRAGOTĂ, S. BRÂNDA, Necropola medieval timpurie de la Alba Iulia – Str. Arhim. Iuliu Hossu (fostă Brânduşei). Săpăturile de salvare din anul 1999, în: Apulum, XXXVIII/1, 2001, p. 309.

[57] Vezi Anexele A şi B, Tabel 1 şi Grafic 1.

[58] Sunt cca. 32 de necropole despre care nu cunoaştem numărul mormintelor dezvelite până în prezent, ceea ce reprezintă cca. 50 % din numărul total de necropole cartografiate până în prezent

[59] Gy. KRISTÓ, Histoire de la Hongrie, p. 94.

[60] Ibidem.

[61] Ibidem.

[62] Şt. PASCU, R. THEODORESCU (coord.), Istoria românilor, III, Bucureşti, 2001, p. 152.

[63] Ibidem, p. 319. Pentru detalii vezi P. NIEDERMAIER, Der mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen, im Banat und im Kreischgebiet. I. Die Entwiklung vom Anbeginn bis 1241, Heidelberg, 1996, p. 17 sq.

[64] A. DRĂGOESCU (coord.), Istoria României. Transilvania, I, Cluj -Napoca, 1997, p. 294 şi  harta 4.

[65] Vezi Anexa A.

[66] Vezi Anexa B.

[67] Ibidem.

[68] Gy. GYÖRFFY, Einwohnerzahl und Bevölkerungsdichte in Ungarn bis zum Anfang des XIV. Jahrhunderts, în: SHASH, 1960, p. 7.

[69] A. BARTHA, Hungarian Society in the 9th and 10th Centuries, Budapest, 1975, p. 110.

[70] DIR, C, I, p. 1-2.

[71] Şt. PASCU, R. THEODORESCU (coord.), Istoria românilor, III, p. 320.

[72] Ibidem.

[73] Ibidem, p. 490.

[74] K. HOREDT, Siebenbürgen im Frühmittelalter, p. 72 sqq.

[75] Gh. BALTAG, Sighişoara înainte de Sighişoara, p. 272-273.

  << TOP >>

 Volum finanţat de Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României

HOME English version
Simpozioane
Statistici site
Legături
Contact
ARHEOLOGIA DIN TRANSILVANIA

<< TOP >>

webmaster: Cosmin Suciu, e-mail to: cos_suciu@yahoo.com