1. Obiective.

În contextul mai larg al valorificării sistematice a descoperirilor IMDA preistorice din România, manifestă în ultimii ani şi în mediul cercetării specifice de la noi [1] , demersul de faţă urmăreşte să ofere o sinteză asupra inventarului artefactelor din materii dure animale descoperite în peştera Cauce de la Cerişor (CRC).

Demersul are semnificaţii aparte, în condiţiile în care oferă, în premieră, prilejul studierii diacronice a unor loturi de artefacte provenind din acelaşi sit; ele au fost atribuite, pe baze stratigrafice, unui număr de şase culturi arheologice distincte, aparţinând unor epoci diferite, separate de milenii, dar dezvoltate de comunităţi umane având în comun un element major: habitatul instalat periodic în mediul endocarstic, ocuparea unei microregiuni şi exploatarea sezonieră sau permanentă a potenţialului ei economic.

Strategiile adaptaţionale ale acestor comunităţi îşi găsesc reflectarea în dovezile păstrate ale comportamentului lor tehnologic, a cărui expresie este şi industria materiilor dure animale (IMDA). Astfel că avem prilejul de a stabili convergenţe şi deosebiri, de a constata eventuale linii stabile ale tradiţiei prelucrării MDA, inovaţii etc. sau, cu alte cuvinte, elemente de tradiţie şi de progres reflectate de contextul particular al industriei materiilor dure animale.

Testarea expresivităţii şi a potenţialului informaţional într-un biais diacronic de-a lungul preistoriei se conturează astfel ca un alt obiectiv al abordării de faţă.

Studiul artefactelor descoperite la CRC se va face în mod unitar, conform reperelor metodologice actuale ale domeniului. Este aplicată clasificarea tipologică şi protocolul de analiză configurate recent şi care au stat la baza elaborării tezei de doctorat a autorului principal, ca şi a redactării mai multor studii şi articole, unele foarte recente [2] .

Ocupând un loc important în cadrul activităţilor curente de subzistenţă sau în sfera manifestărilor de ordin artistic / estetic ale diverselor comunităţi preistorice, industria materiilor dure animale (sau „industria osului”, cum a consacrat-o tradiţia cercetării) pune la dispoziţie date foarte valoroase, încă receptate sumar şi subexploatate în mediul de cercetare de la noi.

Acest gen particular de industrie este ilustrat în mod remarcabil (şi unic în multe aspecte) prin structura inventarelor vestigiilor mobile atribuite culturilor preistorice din paleoliticul superior şi până în epoca bronzului. Anticipând asupra concluziilor, evidenţiem faptul că acest lucru va reieşi pregnant şi în urma analizei materialelor de la CRC.

2. Metodologie.

Detaliile privind aspectele metodologice ale demersului care vizează studiul complex al IMDA au fost prezentate în mod detaliat cu mai multe ocazii recente; din acest motiv, considerăm că nu este cazul să mai insistăm asupra lor cu prilejul de faţă [3] .

Studiul ia în considerare toate piesele care prezintă urme de intervenţie tehnologică (obiecte întregi, fragmentare şi fragmente; materii prime în diverse stadii de prelucrare; eboşe; deşeuri de prelucrare).

Sunt urmărite sistematic următoarele aspecte: ● criteriile şi structura repertoriului tipologic (categorii / grupe / tipuri / subtipuri / variante / subvariante); ● structura repertoriului descoperirilor, a fişei individuale, a vocabularului etalonat; ● coordonatele analizei: elementele debitajului şi ale fasonării; amenajările specifice; înregistrarea şi interpretarea urmelor macro- şi microscopice ale procedeelor de fabricare, precum şi cele generate de utilizare.

3. Baza documentară.

Situl CRC oferă, între altele, prilejul derulării unor analize complexe multidisciplinare asupra materialelor recuperate, prin recursul la colaborarea cu specialişti din diverse domenii (arheologi, speologi, geologi, mineralogi, arheozoologi, cercetători specializaţi în tratamentul statistic al datelor, în studiul IMDA şi al industriei litice etc.); în acest sens trebuie subliniat, o dată în plus, meritul deschiderii exemplare spre astfel de abordări colective a coordonatorului proiectului, prof.univ.dr. Sabin Adrian Luca, ca şi a responsabilului lucrărilor de teren, arheologii Cristian Roman şi Dragoş Diaconescu; acest gen de colaborare este inerent unui demers actual complet în domeniul cercetării preistorice; primul volum al monografiei sitului, recent editat, se constituie, în acest sens, într-o mărturie elocventă [4] .

Trebuie subliniat şi cu acest prilej faptul că industria preistorică a materiilor dure animale (în continuare IMDA) descoperită în situl CRC reprezintă lotul cel mai consistent de acest fel provenind dintr-un sit de peşteră de pe teritoriul României, supus analizei conform metodologiei actuale. Acest lot ne-a fost oferit, într-o primă tranşă, spre studiu şi valorificare ştiinţifică exhaustivă în septembrie 2003 [5] . Anterior au fost publicate preliminar piesele de podoabă realizate pe cochilii de gasteropode fosile, una (Conus fuscocingulatus) atribuită culturii Coţofeni, iar două (Dentalium sp.) culturii Wietenberg [6] . O primă evaluare a IMDA s-a publicat sub forma listei efectivului şi a încadrărilor tipologice preliminare [7] ; un studiu asupra lotului disponibil la acea dată (N = 38) a fost inserat în volumul editat cu prilejul organizării sesiunii naţionale de rapoarte arheologice de la Cluj-Napoca din mai 2004 [8] .

În iulie 2004, autorii prezentului studiu au procedat la examinarea exhaustivă a materialului osteologic recoltat din nivelurile de locuire preistorică ale sitului, în paralel cu realizarea diagnozei arheozoologice de către dr. Georgeta El Susi. Prin acest demers au fost identificate noi artefacte finite din os şi corn de cervide, precum şi piese aflate în diverse stadii tehnice ale «lanţului operator» al fabricării, augmentându-se în mod consistent efectivul semnalat iniţial şi constituindu-se baza documentară a elaborării prezentului capitol al monografiei sitului, vol. II.

Între timp, unele materiale de extremă importanţă, precum lingura-spatulă de os CRC/I 5 şi piesa de podoabă realizată pe cochilie perforată de Conus fuscocingulatus CRC/VI 12 au fost valorificate printr-un studiu special [9] şi, respectiv, o comunicare [10] .

Lotul IMDA de la CRC inclus în lucrarea de faţă cuprinde 78 piese (N total = 78). Efectivul ne-a fost pus la dispoziţie de autorii cercetărilor, prof.univ.dr. Sabin Adrian Luca, Cristian Roman şi Dragoş Diaconescu, fiind studiat de noi în mod direct şi exhaustiv. Piesele sunt inventariate în colecţiile Muzeului „Castelul Corvinilor” din Hunedoara (MCCH).

Lotul analizat provine din cercetările derulate în sit în campaniile 1997, 1998 şi 1999.

Autorii săpăturilor au precizat, pe criterii stratigrafice, apartenenţa la o cultură sau alta a pieselor din MDA; încadrările respective au fost preluate, ca atare, în cadrul demersului nostru [11] . Nu avem la dispoziţie decât rareori date asupra complexelor de provenienţă a artefactelor (cazul lingurii-spatule CRC/I 5 şi al mărgelelor pe cochilii de Dentalium CRC/VII 5-6) [12] .

Prin publicarea primului volum al monografiei s-au pus la dispoziţie informaţii asupra restului inventarului recuperat din nivelurile preistorice şi care conturează tabloul ambianţei paleotehnologice în care a evoluat industria materiilor dure animale corespondentă (industria litică şlefuită şi cioplită; alte elemente de utilaj litic: lespezi/plăci pentru prelucrarea prin abraziune, percutoare, polizoare pe galeţi etc.) [13] .

Totodată, anterior definitivării acestui capitol, am beneficiat de rezultatele studiului efectuat asupra materialului paleofaunistic, datorat dr. Georgeta El Susi (cf. capitolul din volumul de faţă) [14] .

Accesul la aceste categorii de materiale şi date a fost de natură, astfel, să augmenteze valoarea documentară a lotului pieselor analizate.

4. Repertoriu.

Pentru repertorierea artefactelor şi buna lor departajare şi identificare/regăsire pe nivelurile corespunzătoare diferitelor culturi definite în situl din peştera Cauce, am adoptat următoarele convenţii: situl a primit abrevierea CRC; fiecare nivel a fost individualizat, de jos în sus (de la cel mai vechi la cel mai recent, conform atribuirii culturale propuse de autorii cercetărilor) printr-o cifră romană, de la I la VII; astfel, siglele pe culturi rezultate se prezintă astfel:

În aceste condiţii, fiecare piesă va avea un indicativ, format din: abrevierea sitului/numărul nivelului şi numărul de ordine în cadrul repertoriului; exemplu: CRC/I 3; CRC/IV 4 etc.

Avantajele adoptării acestui sistem sunt majore; el permite identificarea precisă a fiecărei piese, manipularea în condiţii optime a referinţelor diverse relative la aceste piese, în orice condiţii şi, totodată, extinderea fără limită a repertoriului, pe măsura apariţiei noilor descoperiri sau prin reconsiderări operate asupra materialelor deja studiate. Aceste avantaje s-au verificat, deja, cu rezultate publicate, în studierea sistematică a industriei materiilor dure animale până în faza A a culturii Vinča inclusiv şi, izolat, şi mai târziu – cultura Noua [15] .

Studiul sistematic al IMDA din peştera Cauce de la Cerişor oferă un alt prilej semnificativ de aplicare a acestei metodologii, cu rezultate notabile, care se vor detalia în continuare.

Repertoriul include, în formulă tabelară, datele de identificare esenţiale referitoare la piesele analizate: indicativul, tipul, marcajul original şi trimiterile la planşe. Restul datelor este sintetizat în tabelele nr. 1 – 7 şi discutat în subcapitolele rezervate materiilor prime, fabricării şi utilizării.

 

4.1. Cultura Starčevo-Criş (CRC/I) N = 17

 

4.2. Cultura Turdaş (CRC/II) N = 20

 

4.3. Cultura Tiszapolgár (CRC/III) N = 14

4.4. Cultura Coţofeni (CRC/VI) N = 12

 

4.5. Cultura Wietenberg (CRC/VII) N = 14

 

5. Studiul tehnologic.

Analiza parametrilor tehnologici, de la identificarea specifică şi anatomică a materiei prime şi până la decelarea urmelor de uzură şi formularea ipotezelor legate de rolul funcţional se va derula distinct pentru fiecare cultură atestată în sit. Situaţia statistică generală este redată în tabelul nr. 1 şi histograma nr. 1.

5.1. Materii prime.

Achiziţia materiilor prime semnifică parcurgerea unui lanţ de etape, succedate într-o perioadă scurtă de timp; acest lanţ începe cu segmentul I, care cuprinde: 1. sacrificarea animalelor domestice sau vânarea animalelor sălbatice, 2. tranşarea, 3. stocarea/consumul şi 4. recuperarea elementelor scheletice. Următorul segment este cel strict tehnologic (II), respectiv fabricarea artefactelor: 1. debitaj, 2. fasonare, amenajarea detaliilor morfo-funcţionale diverse. Ultimul segment (III) constă în: 1. utilizarea/abandonul sau 2. utilizarea/reamenajarea/abandonul artefactelor.

În cazul cornului de cerb, achiziţia parcurge etape simplificate, legate de: culegerea din mediul ambiant în perioada imediat consecutivă căderii, în perioada februarie-martie (bois de chute) sau vânarea animalelor şi detaşarea coarnelor pe deplin dezvoltate de pe craniu, în perioada septembrie-februarie (bois de massacre).

În cazul cornului de căprior, achiziţia se referă la: culegerea din mediul ambiant în perioada imediat consecutivă căderii, în perioada octombrie-noiembrie (bois de chute) sau vânarea animalelor şi detaşarea coarnelor pe deplin dezvoltate de pe craniu, în perioada mai-octombrie (bois de massacre) ­– vezi tabelul de mai jos cu datele ciclului de creştere al coarnelor de cerb şi căprior [16] .

 

 

Se constată, în general, frecvenţa utilizării metapodiilor de ovicaprine şi a cornului de cerb; se înregistrează şi recurgerea la materii prime insolite, precum segmentul de mandibulă, folosit pentru realizarea unui vârf de mari dimensiuni (cultura Tiszapolgár) [17] .

Trebuie ţinut seama însă şi de posibilitatea ca unele artefacte să nu fie fabricate pe loc, ci aduse din aşezările de origine, ceea ce limitează concluziile legate de procurarea materiei prime şi, implicit, de practicarea unor ocupaţii în situl de peşteră, precum prelucrarea materiilor dure animale.

Situaţia statistică generală a materiilor prime (identificarea specifică şi scheletică) este redată în tabelele nr. 1 şi 3.

5.1.1. Cultura Starčevo-Criş.

Constatăm existenţa a trei categorii: 1. metapodii de ovicaprine (2); 2. fragment de perete de corp costal de erbivor nedeterminabil (1); 3. corn de cerb (1). Prin urmare, speciile reprezentate sunt, în ordine: ovicaprinele, erbivorele nedeterminabile, cerbul.

5.1.2. Cultura Turdaş.

Categoriile prezente sunt în număr de cinci, după cum urmează: 1. metapodiile de ovicaprine (6); 2. cornul de cerb (4); 3. osul lung de bovine (1); 4. osul lung de erbivor nedeterminabil (1); 5. defensa de mistreţ (1). Ele provin de la următoarele specii: 1. ovicaprine; 2. cerb; 3. bovine; 4. erbivor nedeterminabil; 5. mistreţ.

5.1.3. Cultura Tiszapolgár.

Se constată existenţa a şase categorii: 1. metapodii de ovicaprine (2); 2. tibia de suine domestice şi ovicaprine (1 + 1); 3. oase lungi de erbivore nedeterminabile (2); 4. corn de cerb (2); 5. fibula de porc domestic (1); 6. mandibula de bovină domestică (1). Speciile atestate sunt, în ordine: 1. ovicaprine; 2. porc domestic; 2. erbivore nedeterminate; 3. cerb; 4. bovine domestice.

5.1.4. Cultura Coţofeni.

Categoriile de materii prime după identificarea scheletică sunt în număr de patru: 1. cornul de cerb (3); 2. caninii de câine (2); 3. ulna de ovicaprine; 4. oasele lungi de erbivore nedeterminabile. Speciile prezente în spectrul paleofaunistic care a procurat materii prime pentru IMDA sunt: 1. cerbul; 2. câinele; 3. ovicaprinele; 4. erbivorele nedeterminabile.

5.1.5. Cultura Wietenberg.

În ceea ce priveşte materiile prime prezente în lotul analizat, se constată existenţa a patru categorii: 1. oasele lungi de erbivore nedeterminabile (2); 2. metapodul de ovicaprine (1); 3. cornul de cerb (1); 4. cochiliile fosile de gasteropode (Dentalium sp.). Ele provin, aşadar, de la următoarele specii: 1. erbivore neidentificabile; 2. ovicaprine; 3. cerb; 4. gasteropode fosile.

5.2. Tipologia.

Datele relative la structura tipologică a fiecărui lot pe culturi sunt redate sintetic în tabelele nr. 1– 2 şi histogramele nr. 2 – 6. Se constată predominarea vârfurilor diverse (grupa tipologică I A, N = 27; în cadrul ei, frecvente sunt cele realizate pe metapodii de ovicaprine şi pe raze de corn de cerb.

Între tipurile noi înregistrate în lotul studiat (în raport cu lista deja elaborată şi care acoperă circa 15 milenii, respectiv culturile paleoliticului superior, epipaleoliticului, mezoliticului şi neoliticului timpuriu [18] ) se numără:

· I A21 (cultura Starčevo-Criş);

· I A22 (cultura Turdaş);

· I A23, I A24, I A25 (toate aparţinând culturii Tiszapolgár);

· I B7 (cultura Turdaş);

· I F11 (cultura Starčevo-Criş);

· I G9 (cultura Coţofeni);

· eboşele şi deşeurile de fabricare a vârfurilor pe metapodii de ovicaprine şi a artefactelor din corn de cerb.

În acest context, remarcabile şi spectaculare sunt, fără îndoială, vârful amenajat pe segment de mandibulă de bovină domestică (I A24) şi eboşele din compacta de corn de cerb (V A1 b) şi matricea de extracţie respectivă (V A3 b3).

Structura tipologică generală a lotului analizat include: 3 categorii tipologice (I: Unelte; III: Podoabe; V: Diverse), 8 grupe tipologice (I A: Vârfuri; I B: Netezitoare; I F: Linguri-spatule; I G: Vârfuri oblice; III A: Dinţi perforaţi; III C: Cochilii perforate; III G: Brăţări; V A: Piese tehnice) şi 24 tipuri.

Acestea din urmă sunt redate în lista de mai jos.

 

 

5.2.1. Cultura Starčevo-Criş.

Structura tipologică a lotului aparţinând culturii Starčevo-Criş (N = 17) include un număr de 3 categorii (I = Unelte; III = Podoabe; V = Diverse), 8 grupe tipologice (I A = Vârfuri; I B = Netezitoare; I F = Linguri-spatule; I G = Vârfuri oblice; III G = Podoabe – Brăţări; V A = Piese tehnice) şi 11 tipuri (cf. tabelul nr. 2). Remarcăm ca tipuri noi: I A21 = Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal şi proximal; I F11 = Lingură-spatulă rectangulară cu margini paralele şi extremităţi convexe; V A1 b = Eboşe de corn de cerb; V A3 b3 = Deşeuri de corn de cerb – ax.

Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 9 piese, dintre care 4 sunt vârfuri. Aşa cum deja s-a precizat, a fost identificată prezenţa a două tipuri nou definite de unelte, adăugate în lista deja existentă a IMDA preistorice, respectiv I A21 şi I F11.

Remarcăm şi prezenţa unui exemplar (fragmentar) de brăţară din cochilie de lamelibranhiate de origine mediteraneană (Spondylus sp.), care augmentează repertoriul acestui gen de descoperiri din aria culturilor neoliticului timpuriu din România.

Datele relative la structura tipologică a lotului sunt redate sintetic în tabelele nr. 1 – 2 şi histograma nr. 2.

5.2.2. Cultura Turdaş.

Structura tipologică a lotului atribuit culturii Turdaş (N = 20) include un număr de 2 categorii (I = Unelte; V = Diverse), 5 grupe tipologice (I A = Vârfuri; I B = Netezitoare; I F = Linguri-spatule; I G = Vârfuri oblice; V A = Piese tehnice) şi opt tipuri (cf. tabelul nr. 2).

Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 12 piese, dintre care 9 sunt vârfuri diverse; restul reprezintă tipuri prezente în câte un exemplar. Remarcăm prezenţa unui tip nou definit pentru lista tipologică existentă a IMDA, respectiv I A22 = Vârf pe rază de corn (pumnal sau perforator).

Datele relative la structura tipologică a lotului sunt redate sintetic în tabelele nr. 1 – 2 şi histograma nr. 3.

5.2.3. Cultura Petreşti.

Structura tipologică a lotului atribuit culturii Petreşti (N = 1) include o singură categorie (I = Unelte), o grupă tipologică (I A = Vârfuri) şi un singur tip, I A7 a (cf. tabelul nr. 2).

Datele relative la piesa aparţinând culturii Petreşti în contextul general al lotului IMDA de la CRC sunt redate sintetic în tabelele nr. 1-2 şi histograma nr. 3.

5.2.4. Cultura Tiszapolgár.

Structura tipologică a lotului atribuit culturii Tiszapolgár (N = 14) include un număr de 2 categorii (I = Unelte; V = Diverse), trei grupe tipologice (I A = Vârfuri; I G = Vârfuri oblice; V A = Piese tehnice) şi 10 tipuri (cf. tabelul nr. 2).

Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 12 piese, dintre care 8 sunt vârfuri de os diverse, iar unul de corn de cerb; materiile prime în curs de prelucrare sunt prezente cu 2 piese (raze de corn de cerb). Remarcăm prezenţa a patru tipuri adăugate listei tipologice a IMDA existente: I A23 (Vârf pe fibula fără epifiză), I A24 (Vârf pe segment de mandibulă), I A25 (Vârf pe radius proximal), I G9 (Vârf oblic pe segment perforat de rază de corn de cerb).

Datele relative la structura tipologică a lotului sunt redate sintetic în tabelele nr. 1 – 2 şi histograma nr. 4.

5.2.5. Cultura Coţofeni.

Structura tipologică a lotului atribuit culturii Coţofeni (N = 12) include un număr de 3 categorii (I = Unelte; III = Podoabe; V = Diverse), 5 grupe tipologice (I A = Vârfuri; I G = Vârfuri oblice; III A = Dinţi perforaţi; III C = Cochilii perforate; V A = Piese tehnice) şi 9 tipuri (cf. tabelul nr. 2).

Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 8 piese, dintre care 7 sunt vârfuri de os diverse, iar unul de corn; podoabele sunt prezente cu 3 piese, respectiv 2 canini inferiori de câine, provenind probabil de la acelaşi individ şi o cochilie fosilă perforată. Este de remarcat din nou prezenţa vârfului oblic de tip I G9, semnalat anterior, pentru prima oară, în lotul atribuit culturii Tiszapolgár.

Datele relative la structura tipologică a lotului sunt redate sintetic în tabelele nr. 1 – 2 şi histograma nr. 5.

5.2.6. Cultura Wietenberg.

Structura tipologică a lotului atribuit culturii Wietenberg (N = 14) include 3 categorii (I = Unelte; III Podoabe; V = Diverse), cu 3 grupe tipologice (I A = Vârfuri; III C = Cochilii perforate; V A = Piese tehnice) şi 7 tipuri (cf. tabelul nr. 2).

Datele relative la structura tipologică a lotului sunt redate sintetic în tabelele nr. 1 – 2 şi histograma nr. 6.

5.3. Morfometria.

Parametrii morfometrici (exprimaţi în mm) sunt redaţi sintetic în tabelul nr. 4 şi histograma nr. 7. În tabelul respectiv nu s-au redat decât parametrii întregi sau întregibili (exprimaţi în caractere cursive). Se remarcă faptul că din punct de vedere dimensional, singura grupă tipologică expresivă este aceea a vârfurilor (I A), dat fiind efectivul ei general cu valoare relativ înaltă (N = 36).

Clasele de lungimi sunt stabilite în mod convenţional: I = 0-50; II = 51-100; III = 101-150; IV = 151-200; V = 201-250. I-II sunt clase mici, II-IV clase mijlocii, V şi următoarele clase mari. Pe aceste criterii, se observă predominarea vârfurilor de clasă mică şi medie (II şi III). Totodată, trebuie făcută remarca după care corelaţia criteriilor materie primă/tip determină amploarea claselor de lungimi decelate. Efectivele reduse nu permit conturarea unor concluzii mai consistente pe baze statistice.

5.4. Fabricarea – Debitajul.

Debitajul înregistrează aplicarea unor procedee simple, precum percuţia directă şi fracturarea prin flexiune, percuţia directă / despicarea sau percuţia directă / cioplirea. Acestea se combină cu două-trei alte operaţii în scheme de debitaj complexe, care mai includeau şi: abraziunea în suprafaţă şi şănţuirea axială. În cazul culturilor Coţofeni şi Wietenberg, în sfera debitajului se înregistrează impactul probabil al folosirii uneltelor de tăiat/cioplit metalice (topor, cuţit de cupru şi bronz).

Predilectă apare recurgerea la şănţuirea axială în fabricarea vârfurilor pe metapodii de ovicaprine, în cadrul culturilor Starčevo-Criş, Turdaş şi Tiszapolgár.

Datele relative la etapa debitajului în cadrul lotului analizat sunt redate sintetic în tabelul nr. 6. A se vedea şi schemele relative la debitajul oaselor lungi, ale corpurilor costale şi ale cornului de cerb din setul de planşe.

5.4.1. Cultura Starčevo-Criş.

Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de 3 procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă/despicarea (PD/D); cioplirea (PD/C); şănţuirea axială (Şa). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, două cazuri; PD/C, un caz) sau într-o succesiune de două (Şa + PD/D, un caz).

Domină percuţia directă / despicarea (PD/D), aplicată exclusiv. O menţiune specială se cuvine a fi făcută artefactelor care documentează, de o manieră edificatoare şi foarte expresivă sub raport tehnic, în premieră pentru cultura Starčevo-Criş, aplicarea schemei de debitaj a cornului de cerb în vederea obţinerii, prin Şa, a unor eboşe (benzi de compacta cu lăţimea de cca 20 mm). Sunt prezente atât eboşele, cât şi resturile de debitaj (segmentul de ax păstrând urmele clare ale aplicării procedeului şănţuirii axiale bilaterale). De asemenea, un deşeu de prelucrare (metapod distal de ovicaprine) păstrează, pe una din feţe, urmele şănţuirii axiale.

Schema procedeului tehnic al şănţuirii axiale (însumând toate etapele decelate experimental), a debitajului corpurilor costale şi a fabricării lingurilor-spatule pe metapodii de bovine sunt redate în setul de planşe.

Datele disponibile arată prelucrarea indubitabilă în cadrul sitului a metapodiilor de ovicaprine şi a cornului de cerb.

5.4.2. Cultura Turdaş.

Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de 5 procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă / fracturarea (PD/F); percuţia directă / despicarea (PD/D); cioplirea (PD/C); abraziunea în suprafaţă (As); şănţuirea axială (Şa). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/F, două cazuri; PD/D, un caz; PD/C, două cazuri); într-o succesiune de două procedee (Şa + PD/D, 5 cazuri; As + PD/D, un caz); într-o succesiune de trei procedee (As + Şa + PD/D, 2 cazuri). Un fragment de eboşă documentează, ca şi în cazul culturii Starčevo-Criş, aplicarea schemei de debitaj a cornului de cerb în vederea obţinerii, prin Şa, a unor eboşe (benzi de compacta cu lăţimea de cca 20 mm). Un alt deşeu de prelucrare (metapod distal de ovicaprine) păstrează, pe ambele feţe, urmele şănţuirii axiale.

Se constată că domină aplicarea unui lanţ format din trei procedee (5 cazuri), conturând o schemă predilectă de debitaj al metapodiilor de ovicaprine pentru realizarea vârfurilor de tip I A7.

Datele disponibile arată prelucrarea indubitabilă în cadrul sitului a metapodiilor de ovicaprine şi de cervide, ca şi a cornului de cerb şi de căprior.

5.4.3. Cultura Petreşti.

Dat fiind faptul că acestei culturi îi este atribuită o singură piesă (CRC/III 1), etapa debitajului înregistrează aplicarea unui lanţ tehnic reunind 2 procedee, respectiv: şănţuirea axială (Şa) şi percuţia directă / fracturarea (PD/D).

Ca şi în cazul precedent, se constată conturarea unei scheme de debitaj a metapodiilor de ovicaprine pentru realizarea vârfurilor de tip I A7.

5.4.4. Cultura Tiszapolgár.

Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de 3 procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă / fracturarea (PD/F); percuţia directă / despicarea (PD/D); cioplirea; şănţuirea axială (Şa). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, 5 cazuri; PD/F, 2 cazuri); într-o succesiune de două procedee (Şa + PD/D, 2 cazuri).

Se constată că domină aplicarea procedeului simplu al despicării (5 cazuri), în scopul rezolvării etapei iniţiale a realizării vârfurilor de os.

Datele disponibile arată prelucrarea indubitabilă în cadrul sitului a cornului de cerb.

5.4.5. Cultura Coţofeni.

Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de 2 procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă / despicarea (PD/D). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, un caz; PD/F, 6 cazuri).

Se constată că domină aplicarea procedeului simplu al percuţiei directe / fracturării (6 cazuri), în scopul rezolvării etapei iniţiale a realizării vârfurilor de os şi corn. Vezi şi schema din setul de planşe.

Datele disponibile arată prelucrarea indubitabilă în cadrul sitului a cornului de cerb şi, probabil, a cochiliilor fosile de gasteropode.

5.4.6. Cultura Wietenberg.

Etapa debitajului înregistrează aplicarea unui număr de 2 procedee tehnice distincte. Acestea sunt: percuţia directă / fracturarea (PD/F); percuţia directă / despicarea (PD/D). Ele au fost utilizate în mod unic (PD/D, 2 cazuri; PD/F, 2 cazuri).

Datele disponibile arată prelucrarea indubitabilă în cadrul sitului a cornului de cerb şi căprior şi, probabil, a cochiliilor fosile de gasteropode.

5.5. Fabricarea – Fasonarea şi Fixarea în suport.

Procedeele fasonării şi ale finisării sunt mult mai diversificate decât acelea aplicate în etapa debitajului, urmărindu-se atât obţinerea formei definitive a obiectului, cât şi amenajarea unor detalii morfo-tehno-funcţionale specifice; de asemenea, aici se includ şi: tratamentul termic; finisarea suprafeţelor sau a perforaţiilor (alezarea); amenajarea dispozitivului care servea la fixare prin suspendarea pe o fibră oarecare (perforaţii) [19] etc.

Datele relative la procedeele fasonării sunt sintetizate în tabelul nr. 6. Observăm predominarea abraziunii multidirecţionale ca procedeu de bază al fasonării. Perforarea este prezentă la amenajarea specifică pentru fixarea cozii vârfurilor de corn şi la fasonarea obiectelor de podoabă, unde apare şi şănţuirea axială. În cazul vârfurilor atribuite culturii Coţofeni percuţia directă / despicarea pare un procedeu frecvent aplicat în etapa fasonării pentru obţinerea unei porţiuni înguste a părţii distale, pe care să se poată amenaja partea activă prin abraziune. Ca procedee rare constatăm: retuşarea, tăierea transversală, cioplirea cu ajutorul unei unelte metalice, excavarea ţesutului spongios al cornului de cerb.

Aplicarea tratamentului termic pare a fi frecventă, dar trebuie să avem în vedere şi posibilitatea ca urmele specifice respective să se datoreze arderii accidentale.

În ceea ce priveşte fixarea în suport, respectiv recurgerea la uneltele compozite prevăzute cu coadă, mâner sau piesele de podoabă ataşate pe un fir sau fâşie de piele etc., remarcăm frecvenţa lor relativ redusă.

Pentru fixarea transversală de tip negativ (perforaţie transversală) ne referim la vârfurile de tip I G9 şi la dinţii perforaţi; fixarea axială de tip negativ este aceea care priveşte cochiliile de tip III C1; netezitorul de tip I B1 era fixat axial distal, iar cel de tip I B7 era foarte probabil fixat axial distal sau axial lateral într-un mâner de lemn (fixare axială de tip pozitiv).

5.5.1. Cultura Starčevo-Criş.

Procedeele fasonării / finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Starčevo-Criş sunt în număr de 3: abraziunea multidirecţională (Am, 3 cazuri); raclajul axial (Ra); tratamentul termic (TrT, un caz).

Aşa cum se observă, în majoritatea cazurilor, abraziunea multidirecţională şi raclajul axial sunt procedeele de modelare decelabile aplicate în etapa fasonării; vârful de tip I A21 prezintă şi indicii de aplicare a tratamentului termic.

5.5.2. Cultura Turdaş.

Procedeele fasonării / finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Turdaş sunt în număr de 8: abraziunea multidirecţională (Am); cioplirea (PD/C); perforarea unilaterală (PfU); raclajul axial (Ra); retuşarea (Rt); tăierea transversală (TT); tratamentul termic (TrT); finisarea prin abraziune/lustruire (Fn/A, L).

Se constată, în majoritatea cazurilor, că Am a fost singurul procedeu decelabil aplicat în etapa fasonării (7 cazuri); avem şi un caz în care singurul procedeu decelabil al fasonării a fost PD/C. Combinarea procedeelor are următoarea configuraţie: două procedee (PD/C + Am, 2 cazuri; Am + Fn/A, L, un caz); trei procedee (Rt + Ra + Am, un caz; Am + TT + PfU, un caz). Fixarea într-un suport (mâner de lemn, probabil) este de presupus în cazul piesei piesa CRC/II 7 (netezitor pe fragment de defensă de mistreţ), altfel manevrabil cu randament redus.

Cazul de asociere complexă a mai multor procedee tehnice ale fasonării este ilustrat de aceeaşi piesă CRC/II 7; «lanţul operator» viza, iniţial, obţinerea unui pandantiv cu perforaţie proximală; pe piesa fracturată accidental (cu ocazia perforării?) s-a amenajat netezitorul respectiv. Un alt caz de asociere complexă este acela al lingurii-spatule de tip I F2; fasonarea şi finisarea acesteia s-a realizat prin abraziune multidirecţională şi abraziune pe substrat flexibil (frecare cu o bucată de piele sau de material textil).

În două cazuri s-a recurs la reamenajarea părţii active prin Aa sau Am după fracturare (vârfuri de tip I A7 a).

Amenajările specifice sunt reprezentate în lotul analizat de: regularizarea marginilor prin retuşare (piesa CRC/II 2); perforaţia pandantivului discutat mai sus (piesa CRC/II 7), care s-a realizat prin rotaţie rapidă, aplicată unilateral, probabil cu ajutorul sfredelului.

Frecventă pare recurgerea la tratamentul termic (TrT), decelabil în 9 cazuri, majoritatea pieselor fiind constituită de vârfurile de os.

5.5.3. Cultura Petreşti.

Se constată că Am a fost singurul procedeu decelabil aplicat în etapa fasonării.

5.5.4. Cultura Tiszapolgár.

Procedeele fasonării / finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Tiszapolgár sunt în număr de 6: abraziunea multidirecţională (Am); cioplirea (PD/C); despicarea (PD/D); perforarea unilaterală (PfU); retuşarea (Rt); tratamentul termic (TrT).

În majoritatea cazurilor, Am a fost singurul procedeu decelabil aplicat în etapa fasonării (4 cazuri). Combinarea a două procedee de modelare are următoarea configuraţie: PD/C + PfU, un caz; PD/D + Am, 3 cazuri; Rt + Am, un caz). Nu este prezentă combinarea a trei procedee de fasonare; nu s-au sesizat indicii de fixare în suport.

Amenajările specifice sunt reprezentate în lotul analizat de perforaţia unilaterală iniţiată (neterminată) a piesei CRC/IV 9 (vârf de tip I G9).

Frecventă pare recurgerea la tratamentul termic (TrT), decelabil în 5 cazuri, majoritatea pieselor fiind constituită de vârfurile de os.

5.5.5. Cultura Coţofeni.

Procedeele fasonării / finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Coţofeni sunt în număr de 7: abraziunea multidirecţională (Am); cioplirea (PD/C); perforarea bilaterală (PfB); scobirea sau excavarea (Sc); şănţuirea axială (Şa); finisarea prin rotaţie continuă (alezare) (Fn/Rot); tratamentul termic (TrT).

Nu s-a constatat predilecţia pentru aplicarea unui procedeu anume; în trei cazuri avem recurgerea la perforarea bilaterală, ca mijloc de amenajare specifică a dispozitivului de fixare în suport (coadă de lemn, piesa CRC/VI 7 de tip I G9); dispozitivul de suspendare a dinţilor este obţinut tot prin perforare (piesele CRC/VI 3-4).

Vârful de tip I A10 (CRC/VI 2) a fost fasonat prin cioplire şi abraziune multidirecţională. Piesele perforate prilejuiesc şi constatarea combinării a trei-patru procedee distincte de modelare/finisare: PD/C + PfB + Sc + Fn/Rot, un caz; Şa + PfB + Fn/Rot, 1 caz; PfB + Fn/Rot, 1 caz.

Recurgerea la tratamentul termic (TrT) este decelabilă în 3 cazuri, majoritatea pieselor fiind constituită de vârfurile de os şi corn.

5.5.6. Cultura Wietenberg.

Procedeele fasonării / finisării decelate în cazul lotului IMDA atribuit culturii Wietenberg sunt în număr de 3: abraziunea multidirecţională (Am, un caz); cioplirea (PD/C, un caz); tratamentul termic (TrT, două cazuri). Procedeele de modelare sunt aplicate în formulă simplă (necombinate, Am, un caz) şi combinate câte două (PD/C + Am, un caz). Vârfurile CRC/VII 3 şi CRC/VII 4 prezintă şi indicii de aplicare a tratamentului termic.

Dat fiind efectivul redus al lotului respectiv, datele nu au expresivitate statistică minimă.

5.6. Urme de utilizare.

Examinarea sistematică a suprafeţelor cu ochiul liber, cu lupa şi în microscopie optică de mică putere a întregului lot de piese de la CRC a relevat prezenţa combinată a mai multor tipuri de urme de uzură, care, cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, sugerează funcţionalitatea pieselor respective [20] .

Aproape nelipsite sunt urmele de tocire şi de lustru, intense sau superficiale, ca şi fracturile curente, rezultate prin aplicarea unor forţe laterale. Celelalte tipuri de urme de uzură decelate pe piesele studiate se referă la utilizări specifice ale tipurilor respective, având frecvenţă redusă şi foarte redusă.

Reamenajarea vârfurilor după fracturare pare rară (un caz clar, cel al piesei CRC/III 1); în schimb, frecventă pare a fi continuarea folosirii vârfurilor după fracturarea extremităţii distale.

Datele relative la urmele de utilizare decelate pe piesele studiate sunt sintetizate în tabelul nr. 7.

5.6.1. Cultura Starčevo-Criş.

Se constată următoarele tipuri de urme de uzură: tocirea / lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forţe pe o direcţie laterală în raport cu axul principal al piesei (FL). Aceste urme se combină în 2 cazuri şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os şi a lingurilor, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare / finisare.

Tot vârfurile de os prilejuiesc şi constatarea folosirii în continuare şi după fracturarea extremităţii sau a părţii distale (un caz); un vârf nu pare a mai fi fost utilizat după fracturarea extremităţii distale. Nu avem cazuri de reamenajare după fracturarea în timpul folosirii.

5.6.2. Cultura Turdaş.

În cazul lotului atribuit culturii Turdaş se constată prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea / lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forţe pe o direcţie laterală în raport cu axul principal al piesei (FL); fracturarea prin impact (FI); fracturarea prin presiune (FP); microretuşe (Rt); striuri (Str); tasarea fibrelor ţesutului compact (Ts).

Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru piesa CRC/II 7 (microretuşe) şi pentru piesele CRC/II 3 şi CRC/II 8 (tocire / lustru); de cele mai multe ori însă, ele se combină pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os şi a lingurilor, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare / finisare; configuraţia combinaţiilor este: Tc/L + FL (6 cazuri); Tc/L + FP; Ts + FI; Ts + Str + FI (câte un caz fiecare).

Vârfurile de os prilejuiesc şi constatarea folosirii în continuare şi după fracturarea extremităţii sau a părţii distale (3 cazuri); 2 piese nu par a mai fi fost utilizate după fracturarea extremităţii distale.

5.6.3. Cultura Petreşti.

Pentru vârful de tip I A7 a ca reprezentant unic al IMDA aparţinând culturii Petreşti se remarcă prezenţa urmelor de uzură următoare: tocirea / lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forţe pe o direcţie laterală în raport cu axul principal al piesei (FL).

5.6.4. Cultura Tiszapolgár.

În lotul atribuit culturii Tiszapolgár avem prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea / lustrul (Tc/L); fracturarea prin flexiune sau aplicarea unor forţe pe o direcţie laterală în raport cu axul principal al piesei (FL).

Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru 2 piese (Tc/L); în majoritatea situaţiilor, ele se combină pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os şi corn, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare/finisare; configuraţia combinaţiilor este: Tc/L + FL (7 cazuri).

Vârfurile de os prilejuiesc şi constatarea folosirii în continuare şi după fracturarea extremităţii sau a părţii distale (3 cazuri); 4 piese nu par a mai fi fost utilizate după fracturarea extremităţii distale.

5.6.5. Cultura Coţofeni.

În lotul atribuit culturii Coţofeni se constată prezenţa următoarelor tipuri de urme de uzură: tocirea/lustrul (Tc/L); fracturarea prin impact (FI); striuri (Str).

Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru 3 piese (Tc/L); ele se combină pe una şi aceeaşi piesă şi caracterizează, în mod curent, afectarea părţii active a vârfurilor de os şi corn, respectiv modificarea aspectului conferit prin fasonare / finisare; configuraţia combinaţiilor este: FI + Str (un caz); Tc/L + FI + Str (un caz).

5.6.6. Cultura Wietenberg.

În lotul atribuit culturii Wietenberg sunt înregistrate următoarele tipuri de urme de uzură: tocirea / lustrul (Tc/L); tasarea fibrelor ţesutului compact (Ts); fracturarea prin impact (FI).

Aceste urme sunt indicii singulare de utilizare pentru o piesă (Tc/L); ele se combină pe o altă piesă (Ts + FI).

5.7. Funcţionalitatea prezumată. Aspecte ale paleoeconomiei ilustrate de IMDA. Ocupaţii documentate. Caracterul habitatului.

Analiza urmelor de uzură, ca şi comparaţiile cu situaţiile decelate prin studiile paletnologice detaliază aspectele în conexiune cu ocupaţiile documentate de artefactele IMDA: pentru vârfuri: perforarea şi asamblarea pieilor şi a materialelor textile (cusutul); împletitul fibrelor vegetale şi animale; armă (pumnal, tipul I A22); armă de lovire (vârf de corn de tip I G9); unealtă de săpat sau afânat solul; pană pentru despicat lemnul; chasse-lame pentru debitajul materialelor litice; netezitor pentru prelucrarea lemnului şi a pieilor; utilizarea instrumentarului domestic de tipul lingurilor-spatule pentru îngurgitarea alimentelor (rolul funcţional „banal” de linguri pentru mâncat) sau pentru curăţarea făinii / a substanţelor colorante de pe râşniţele de tip plat; materii prime pentru fabricarea artefactelor diverse – mai ales vârfuri – din corn de cervide (cerb şi căprior); podoabe – elemente de colier (dinţi perforaţi) şi cochilii întregi perforate.

Vârfurile domină în mod absolut toate loturile, de la cele banale, de tip I A1, la cele fabricate după o schemă mai complicată, aplicată sistematic, combinând mai multe procedee, în virtutea tradiţiilor tehnice ale comunităţilor respective (Şa, PD/D etc.).

Cum deja s-a subliniat, trebuie ţinut seama şi de posibilitatea ca unele artefacte să nu fie fabricate pe loc, ci aduse din aşezările de origine, ceea ce limitează concluziile legate de procurarea materiei prime şi practicarea unor ocupaţii, precum prelucrarea materiilor dure animale; este cazul probabil al lingurii-spatule CRC/I 5 şi sigur al unor piese de podoabă, cum este brăţara din cochilia scoicii Spondylus.

Problema ocupării sezoniere (primăvară-toamnă) sau permanente a peşterii poate beneficia de argumentele oferite de studiul materialului paleofaunistic şi al IMDA. Este vorba de estimarea vârstei de sacrificare a speciilor domestice şi de sezonul vânării cervidelor de la care provin fragmente de neurocranii cu frontale păstrate; coarnele cu baza axului păstrată pot oferi, de asemenea, indicii preţioase asupra sezonului de achiziţie (prin vânătoare – bois de massacre sau prin culegere – bois de chute).

Posibilitatea de a „importa” artefacte fabricate în situl de bază este de luat în calcul şi în cazul uneltelor de corn.

În cazul artefactelor studiate, asocierea diverselor tipuri de piese din MDA ilustrează, în general, contextele curente domestice ale descoperirii in situ ale acestora şi ale utilizării lor: este vorba de contexte de fabricare, de utilizare şi de stocare sau de abandon (contexte intra-sit).

Pentru lotul analizat lipsesc indiciile legate de contextele specifice de fabricare (arii de debitaj, „ateliere” etc.), aceasta şi datorită lipsei datelor privind inventarul exact al complexelor de provenienţă; unele piese tehnice (materii prime neprelucrate, eboşe, piese reamenajate, deşeuri) sunt în măsură să documenteze, de o manieră indubitabilă, prelucrarea MDA pe loc, în cadrul sitului respectiv.

Ca şi în multe alte situaţii studiate, este de acceptat ipoteza după care fabricarea artefactelor din MDA se făcea în contextul domestic şi nu ilustra practicarea unui meşteşug specializat.

Fiind vorba de un sit de peşteră, acesta era probabil ocupat permanent sau sezonier, în perioada primăvară-toamnă; gama tipo-funcţională a lotului IMDA analizat este compatibilă cu specificul activităţilor ipotetice derulate într-un astfel de sit; astfel, vânătoarea şi creşterea animalelor şi prelucrarea produselor rezultate din aceste ocupaţii de bază par să aibă un reflex preponderent în seria artefactelor discutate de noi: prelucrarea IMDA, a materialelor litice prin debitaj laminar, a pieilor, a fibrelor de origine vegetală şi animală etc.

5.7.1. Cultura Starčevo-Criş.

Amenajarea unui complex de tipul locuinţei în interiorul peşterii ar pleda pentru o ocupare de mai lungă durată. Autorii cercetărilor opinează chiar pentru ocuparea permanentă a peşterii în etapa corespunzătoare culturii menţionate [21] . Aceeaşi concluzie pare a fi susţinută de inventarul IMDA şi de rezultatele analizei arheozoologice, prin decelarea sezonului de sacrificare a animalelor domestice, mai ales ovicaprine [22] .

5.7.2. Cultura Turdaş.

Depunerile corespunzătoare acestui nivel sunt considerate a avea, cel puţin parţial, caracter ritualic [23] .

De aici concluzia unei ocupări speciale a sitului şi, aparent, structura specifică a inventarului ceramic, ca şi a celui din alte materiale.

Piesele IMDA arată însă clar că avem de-a face şi cu activităţi de achiziţie (sacrificarea animalelor domestice, vânătoarea) şi de prelucrare consecutivă a materiilor prime necesare IMDA (metapodii de ovicaprine şi de cervide, coarne de cervide – cerb şi căprior). De asemenea, sunt indicii clare legate de utilizarea acestui instrumentar în derularea unor activităţi de producţie: prelucrarea pieilor, a lemnului, împletitul etc. Datele diagnozei arheozoologice susţin o atare interpretare, sugerând ocuparea quasi-permanentă a sitului [24] .

5.7.3. Cultura Petreşti.

Autorii cercetărilor pledează pentru caracterul ritualic al depunerii respective [25] .

Locuirea aparţinând acestei culturi, cu totul sporadică, nu permite decât acceptarea ipotezei unei ocupări de scurtă durată, în timpul sezoanelor calde (primăvară-toamnă). Prezenţa unei singure piese IMDA, probabil aduse în sit din altă parte, pledează în favoarea acestei supoziţii.

5.7.4. Cultura Tiszapolgár.

Pe baza analizei depunerilor, autorii cercetărilor pledează pentru caracterul sezonier (anotimpurile calde, primăvară-toamnă) al ocupării sitului în etapa aferentă culturii menţionate; este vorba, ipotetic, de o locuire propriu-zisă [26] . Datele asupra IMDA şi cele ale studiului arheozoologic au confirmat această concluzie [27] .

5.7.5. Cultura Coţofeni.

Depunerile respective sunt consistente şi aparţin unor resturi de locuinţe şi alte structuri de locuire [28] ; pe această bază am putea avea în vedere ocuparea permanentă a peşterii în etapa aferentă culturii Coţofeni, ipoteză susţinută şi de datele relative la IMDA şi de diagnoza arheozoologică [29] .

5.7.6. Cultura Wietenberg.

Vestigiile primului subnivel, incluzând mai multe complexe, de tipul gropilor şi a două morminte de înhumaţie, ar putea indica un caracter ritualic şi funerar al sitului. Subnivelul superior include resturile unor locuinţe de suprafaţă, ilustrând, după inventarul ceramic, IMDA şi datele studiului arheozoologic, ocuparea probabilă de caracter sezonier [30] .

6. Încadrarea culturală. Analogii.

Date fiind efectivele avute la dispoziţie pentru fiecare cultură şi caracteristicile lor tipologice relevante în plan cultural-cronologic, încadrarea culturală este adoptată după concluziile autorilor cercetărilor, care au stabilit-o, în general, pe baza analizei materialului ceramic din fiecare nivel.

În ceea ce priveşte analogiile, nu ne-am propus, în condiţiile date ale derulării analizei noastre, exploatarea exhaustivă a surselor publicate, demers cu atât mai dificil cu cât nu dispunem încă de lucrări de sinteză amplă asupra IMDA după faza A a culturii Vinča. Cu prilejul de faţă trimitem la un număr minim de analogii, regăsite în literatura avută la dispoziţie; am privilegiat, cum este şi firesc, descoperirile din regiunea unde se plasează situl CRC, respectiv siturile preistorice din zona endocarstică a Munţilor Poiana Ruscă; totodată, ne propunem, cu alt prilej, abordarea mai amplă a temei, pe baza unor efective mai largi.

6.1. Cultura Starčevo-Criş.

Materialele Starčevo-Criş de la CRC au fost atribuite grosso modo, pe baze strict tipologice, fazelor I C-I A ale acestei culturi [31] . Această încadrare cultural-cronologică este, în general, susţinută şi de unele analogii cunoscute pentru materialele analizate cu prilejul de faţă.

Astfel, vârfurile pe aşchii diafizare (I A1) şi cele pe segmente de metapodii de ovicaprine (I A7) sunt prezenţe curente în mediul culturii Starčevo-Criş; cităm ca exemple piesele descoperite la: Cluj-Napoca / Gura Baciului, Ocna Sibiului-Triguri, Leţ, Zăuan, Dubova-Cuina Turcului, nivelul IV, Balş ş.a. (tipul I A1); Cluj-Napoca / Gura Baciului, Ocna Sibiului-Triguri, Leţ, Zăuan, Dubova-Cuina Turcului, nivelul IV, Dumbrava, Trestiana, Basarabi, Cârcea-Viaduct (tipul I A7) [32] .

Lingurile-spatule de mici dimensiuni pe metapodii (I F2) sau realizate pe fragmente de coaste (tipul I F10) se cunosc din mai multe aşezări de pe teritoriul României, între care Trestiana ocupă un loc central [33] ; tipul I F3 b2 şi I F11 reperate la CRC sunt noi la acest nivel cronologic şi nu au, deocamdată, analogii exacte cunoscute de noi [34] .

Brăţări neolitice timpurii din cochilii de scoici de origine mediteraneană – Spondylus sp. (tipul III G3 g) au mai fost descoperite la Drobeta-Turnu Severin / Schela Cladovei şi Gornea-Căuniţa de Sus [35] .

Piesele tehnice din corn de cerb (eboşe şi resturi de debitaj) documentează, în premieră pentru cultura Starčevo-Criş şi fără analogii cunoscute, deocamdată, de noi, aplicarea unei scheme de debitaj în vederea obţinerii, prin Şa, a unor eboşe (benzi de compacta).

6.2. Cultura Turdaş.

Materialele Turdaş de la CRC au fost atribuite fazei a II-a a acestei culturi, paralelizată cu faza C₂ a culturii Vinča.

Pentru analogiile IMDA ne referim, cu acest prilej, doar la cele regăsite în situl de la Turdaş-Luncă [36] şi Hodoni, acesta din urmă atribuit culturii Vinča, faza C₁ [37] .

6.3. Cultura Petreşti.

Locuirea aparţinând acestei culturi a fost cu totul sporadică, urmele materializându-se sub forma fragmentelor de vase ceramice şi a unui vârf de os, recoltate de la partea superioară a nivelului turdăşean [38] .

Unele analogii pentru vârful CRC/III 1 pot fi regăsite în monografia culturii, realizată de Iuliu Paul [39] .

6.4. Cultura Tiszapolgár.

Locuirea atribuită acestei culturi se referă la o etapă târzie [40] .

Pentru analogii ale IMDA trimitem la sinteza asupra culturii, datorată lui Gheorghe Lazarovici [41] .

6.5. Cultura Coţofeni.

Materialele Coţofeni de la CRC au fost atribuite fazelor a II-a şi a III-a ale acestei culturi [42] .

Pentru artefactele IMDA am regăsit analogii în siturile de la: Cerişor-Peştera nr. 1 [43] ; Băile Herculane-Peştera Hoţilor, Bocşa Montană-Colţan, Ostrovul Corbului, Sebeş-Râpa Roşie [44] ; Şincai [45] .

6.6. Cultura Wietenberg.

Materialele Wietenberg de la CRC au fost atribuite fazelor a II-a şi a III-a ale acestei culturi [46] .

Artefactele IMDA au analogii în siturile de la: Cerişor-Peştera nr. 1 [47] ; Piatra Craivii, Sântimbru, Ţelna [48] , Derşida [49] .

7. Concluzii

În tentativa noastră de biais diacronic de-a lungul celor cinci culturi prezente prin vestigii în situl CRC se constată, în general, frecvenţa utilizării metapodiilor de ovicaprine şi a cornului de cerb; se înregistrează, în acelaşi timp, şi recurgerea la materii prime insolite, precum segmentul de mandibulă, folosit pentru realizarea unui vârf de mari dimensiuni (cultura Tiszapolgár).

Înregistrăm, de asemenea, predominarea vârfurilor diverse – grupa tipologică I A, N = 36; în cadrul ei, cele realizate pe metapodii de ovicaprine şi pe raze de corn de cerb sunt cele frecvente.

Între tipurile noi înregistrate în lotul studiat (în raport cu lista deja elaborată şi care acoperă circa 15 milenii, respectiv culturile paleoliticului superior, epipaleoliticului, mezoliticului şi neoliticului timpuriu [50] se numără: I A21 (cultura Starčevo-Criş), I A22 (cultura Turdaş), I A23, I A24, I A25 (toate aparţinând culturii Tiszapolgár); I F11 (cultura Starčevo-Criş); I G9 (cultura Coţofeni). Remarcabile sunt, fără îndoială, vârful amenajat pe segment de mandibulă de bovină domestică (I A24) şi eboşele din compacta de corn de cerb (V A1 b) şi matricea de extracţie respectivă (V A3 b3). Subliniem şi raritatea unor piese, precum brăţările din cochilii de scoici de origine mediteraneană – Spondylus sp. (III G3 g), prezente cu un exemplar în lotul atribuit culturii Starčevo-Criş.

Evidenţiem şi faptul că, din punct de vedere dimensional, singura grupă tipologică expresivă este aceea a vârfurilor (I A), dat fiind efectivul ei general cu valoare relativ înaltă în cadrul lotului (N = 36).

Pe criteriul claselor de lungimi, se observă predominarea vârfurilor de clasă mică şi medie (II şi III). Rămâne valabilă remarca după care corelaţia criteriilor materie primă/tip determină amploarea claselor de lungimi decelate. Efectivele reduse nu permit conturarea unor concluzii mai consistente pe baze statistice.

Debitajul înregistrează aplicarea unor procedee simple, precum percuţia directă şi fracturarea prin flexiune, percuţia directă / despicarea sau percuţia directă / cioplirea. Acestea se combină cu două-trei alte operaţii în scheme de debitaj complexe, care mai includeau şi: abraziunea în suprafaţă şi şănţuirea axială. Impactul probabil al folosirii uneltelor de tăiat/cioplit metalice (topor, cuţit de cupru şi bronz) se înregistrează în prelucrarea MDA în cazul culturilor Coţofeni şi Wietenberg.

Predilectă apare recurgerea la şănţuirea axială în fabricarea vârfurilor pe metapodii de ovicaprine, în cadrul culturilor Starčevo-Criş, Turdaş şi Tiszapolgár. Piesele tehnice din corn de cerb (eboşe şi resturi de debitaj) documentează, în premieră pentru cultura Starčevo-Criş şi fără analogii cunoscute, deocamdată, de noi, aplicarea unei scheme de debitaj în vederea obţinerii, prin Şa, a unor eboşe (benzi de compacta).

Piesele tehnice atestă, de asemenea, de o manieră indubitabilă, prelucrarea în cadrul sitului a metapodiilor de ovicaprine şi de cervide, ca şi a coarnelor de cervide (cerb şi căprior).

Procedeele fasonării şi ale finisării sunt mult mai diversificate decât acelea aplicate în etapa debitajului, urmărindu-se atât obţinerea formei definitive a obiectului, cât şi amenajarea unor detalii morfo-tehno-funcţionale specifice; de asemenea, aici se includ şi: tratamentul termic; finisarea suprafeţelor sau a perforaţiilor (alezarea); amenajarea dispozitivului care servea la fixare prin suspendarea pe o fibră oarecare (perforaţii) [51] etc.

Datele relative la procedeele fasonării sunt sintetizate în tabelul nr. 6. Observăm predominarea abraziunii multidirecţionale ca procedeu de bază al fasonării. Perforarea este prezentă la amenajarea specifică pentru fixarea cozii vârfurilor de corn şi la fasonarea obiectelor de podoabă, unde apare şi şănţuirea axială. În cazul vârfurilor atribuite culturii Coţofeni percuţia directă/despicarea pare un procedeu frecvent aplicat în etapa fasonării pentru obţinerea unei porţiuni înguste a părţii distale, pe care să se poată amenaja partea activă prin abraziune. Ca procedee rare constatate menţionăm: retuşarea, tăierea transversală, cioplirea cu ajutorul unei unelte metalice, excavarea ţesutului spongios al cornului de cerb.

Aplicarea tratamentului termic pare a fi frecventă, dar trebuie să avem în vedere şi posibilitatea ca urmele specifice respective să se datoreze arderii accidentale.

În ceea ce priveşte fixarea în suport, respectiv recurgerea la uneltele compozite prevăzute cu coadă, mâner sau piesele de podoabă ataşate pe un fir sau fâşie de piele etc., remarcăm frecvenţa lor relativ redusă.

Pentru fixarea transversală de tip negativ (perforaţie transversală) ne referim la vârfurile de tip I G9 şi la dinţii perforaţi; fixarea axială de tip negativ este aceea care priveşte cochiliile de tip III C1; netezitoarele de tip I B1 şi I B7 erau foarte probabil fixate axial distal sau axial lateral într-un mâner de lemn (fixare axială de tip pozitiv).

Examinarea sistematică a suprafeţelor cu ochiul liber, cu lupa şi în microscopie optică de mică putere a întregului lot de piese de la CRC a relevat prezenţa combinată a mai multor tipuri de urme de uzură, care, cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, sugerează funcţionalitatea pieselor respective [52] .

Aproape nelipsite sunt urmele de tocire şi de lustru, intense sau superficiale, ca şi fracturile curente, rezultate prin aplicarea unor forţe laterale. Celelalte tipuri de urme de uzură decelate pe piesele studiate se referă la utilizări specifice ale tipurilor respective, având frecvenţă redusă şi foarte redusă.

Reamenajarea vârfurilor după fracturare pare rară (un caz clar, cel al piesei CRC/III 1); în schimb, frecventă pare a fi continuarea folosirii vârfurilor după fracturarea extremităţii distale.

Analiza urmelor de uzură, ca şi comparaţiile cu situaţiile decelate prin studiile paletnologice detaliază aspectele în conexiune cu ocupaţiile documentate de artefactele IMDA: pentru vârfuri de dimensiuni mici, mijlocii, mari: perforarea şi asamblarea pieilor şi a materialelor textile (cusutul); împletitul fibrelor vegetale şi animale; armă (pumnal, tipul I A22); armă de lovire (vârf de corn de tip I G9); unealtă de săpat sau afânat solul; pană pentru despicat lemnul; chasse-lame pentru debitajul laminar al materialelor litice; netezitor pentru prelucrarea lemnului şi a pieilor; utilizarea instrumentarului domestic de tipul lingurilor-spatule pentru îngurgitarea alimentelor (rolul funcţional „banal” de linguri pentru mâncat) sau pentru curăţarea făinii/a substanţelor colorante de pe râşniţele de tip plat; materii prime pentru fabricarea vârfurilor diverse pe raze de corn de cerb; podoabe – brăţări, elemente de colier (dinţi perforaţi şi cochilii întregi).

În cazul artefactelor studiate, asocierea diverselor tipuri de piese din MDA ilustrează, în general, contextele curente domestice ale descoperirii in situ ale acestora şi ale utilizării lor: este vorba de contexte de fabricare, de utilizare şi de stocare sau de abandon (contexte intra-sit).

Ca şi în multe alte situaţii studiate, este de acceptat ipoteza după care fabricarea artefactelor din MDA se făcea în contextul domestic şi nu ilustra, decât excepţional, practicarea unui meşteşug specializat.

Efectivele pe culturi nu sunt prea consistente, ceea ce limitează semnificativ încheierile formulabile; este, de altfel, bine cunoscut că amplitudinea efectivului condiţionează valabilitatea concluziilor.

Prilejul de faţă este unul de aplicare integrală în premieră a protocolului de analiză asupra unor loturi IMDA aparţinând culturilor Starčevo-Criş, Turdaş, Petreşti, Tiszapolgár, Coţofeni şi Wietenberg. Considerăm că datele etalate au valoare ilustrativă pentru fenomenul paleotehnologic abordat şi devin un punct de referinţă pentru studiile viitoare. În acest sens, importantă este şi identificarea tipurilor noi, definite cu acest prilej, care îmbogăţesc repertoriul IMDA preistorice (I A21 – I A25; I F11; I G9).

Furnizate de descoperiri foarte recente, făcute în condiţii optime, piesele aparţinând IMDA din peştera Cauce de la Cerişor oferă ocazia analizei unui lot relativ puţin consistent din punct de vedere numeric. Acest lot prilejuieşte însă analiza unui efectiv important de vârfuri, care se evidenţiază prin diversitate tipo-morfo-funcţională şi parametri aparte, unele piese fiind, până acum, unicate în gama tipologică a IMDA preistorice din România.

În încheiere, considerăm că aportul IMDA la elucidarea unor aspecte paleotehnologice şi paleoeconomice specifice culturilor preistorice este în mod concludent ilustrat şi prin analiza materialelor din aşezarea din „Peştera de la Cauce”, la care se pot raporta de acum înainte parametrii altor loturi, în provenienţă din aceleaşi medii culturale.