CUPRINS

Hărţi

Planuri

Planşe

Scheme

Fotografii

 

 

 


 

 

CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN PEŞTERA CAUCE (I)

(sat Cerişor, comuna Lelese, judeţul Hunedoara)

 

 

English Abstract: ARCHAEOLOGICAL STUDIES IN THE CAUCE CAVE (I)

Autori: Sabin Adrian LUCA,Cristian ROMAN, Dragoş DIACONESCU, ISBN 973-590-995-2

Cu contribuţii de: Eugen ORLANDEA, Cosmin SUCIU şi Corneliu BELDIMAN.

Prelucrare Web: Cosmin Suciu; Powered by: Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European (IPTCE)

 

 

Anexa A. 1.

 

BULETIN DE EXPERTIZĂ GEOLOGICĂ

ŞI MINERALOGIGO-PETROGRAFICĂ NR. 41 / 23.12.2001

 

asupra eşantioanelor colectate din siturile arheologice neolitice de tip cavernicol ale bazinului văii Runcu Mare, partea de nord a masivului Poiana Ruscă,

Carpaţii Meridionali, România

- cultura Starčevo-Criş -

 

Autorul analizei este inginerul Orlandea Eugen, expert în metale preţioase cu autorizaţia nr. 2632-8249 (Deva).

 

Metode de lucru utilizate:

a. studiul macroscopic, cu lupa x 6, x 10, x 16 a eşantioanelor expertizate;

b. studiul microscopic la Microscopul Binocular Zeiss în lumina reflectată, x 500, x 1000 a suprafeţelor naturale şi / sau şlefuite.

 

Rezultate obţinute:

Eşantion C 141 – 01[1]

Jasp maroniu cu tente gălbui deschise, structura afanitică-criptocristalină şi textura pseudobrecioasă sau microgeodoasă, constituit în principal din calcedonie (> 80%), subordonat silice opalina amorfă cu aspect translucid;

- se identifică microgeode de până la 2-3 mm căptuşite cu cristale submilimetrice de cuarţ transparent sau mat, impurificat cu oxizi şi hidroxizi de fier;

- cuarţul microcristalin apare dispus şi pe fisuri-protofisuri bine cimentate, sugerând tipul diagenetic de formare prin îmbătrânirea unor geluri silicioase iniţiale;

- spărtura rocii este tipică subconcoidală-concoidală, rareori subaşchioasă, generând suprafeţe naturale de rupere a rocii (clivaj) cu aspect cvasiplanar;

- fisuraţia este redusă, fiind identificate un număr mic de fisuri şi microfisuri scurte unde alături de cuarţul microcristalin apar depuşi carbonaţii, aceştia din urmă formând plaje superficiale datorate păstrării eşantionului o perioadă lungă de timp în mediul cavernicol.

 

Eşantion C 141 – 01[2]

Jasp maroniu cu structura afanitică-criptocristalină, textura masivă, compactă, componentul mineralogic principal este calcedonia (> 70%), subordonat cuarţ microcristalin sau silice amorfă opalescentă.

- se observă sisteme de microfisuri cvasiparalele, cimentate extrem de coeziv cu cuarţ microcristalin +/- carbonaţi, oxizi şi hidroxizi de fier;

- prin îmbătrânirea gelurilor silicioase iniţiale şi a silicei criptocristaline apar cuiburi, agregate cristaline de cuarţ microcristalin în proporţii ce variază între 5-15% şi reprezintă nuclee de cristalizare diagenetică;

- spărtura rocii este subconcoidală tipică, formându-se suprafeţe de rupere-clivaj cvasiplane naturale unde apar cristale izolate de muscovit, mineral ce relevă subasmentul cristalofilian de formare a acestor depozite silicioase.

 

Eşantion C 141 – 02[3]

Jasp opalin-lamela de culoare maronie-albicioasă, cu structura afanitică criptocristalină-amorfă, textura brecioasă, constituit din calcedonie (cca 60%), silice opalina amorfă (cca 30-35%), oxizi şi hidroxizi de fier, mice +/- carbonaţi în special ca umplutură a fisurilor şi microfisurilor rocii;

- spărtura rocii este concoidală tipică, iar fisuraţia intensă, conducând la aspecte de brecifiere singenetică;

- procesul de îmbătrânire diagenetică a gelurilor silicoase este mai puţin avansat la nivelul acestui eşantion, silicea amorfă-opalul apărând în cantităţi mai importante.

 

Eşantion C 142 – 01[4]

Jasp opalin-lamelă de formă rectangulară, cu dimensiuni de 10 x 35 mm, culoare maronie deschisă, structura afanitică, textura compactă sau de fisuraţie, constituită din calcedonie şi opal comun în proporţii relativ egale;

- spărtura rocii este concoidală-cvasiplanară, iar fisuraţia reprezentată prin microfisuri ce formează un sistem anastomozat şi aspecte texturale de tip „oglindă spartă”;

- grosimea lamelei variază între 1 şi 2 mm, eşantionul prezentând o translucenţă naturală.

 

Eşantion C 141 – 05[5]

Opal alb-maroniu comun constituit din silice amorfă-coloidală care predomină cantitativ, subordonat calcedonie maroniu roşcată jasperoidă, cu structura afanitică-amorfă şi nuclee criptocristaline (zonele mai bogate în calcedonie), textura pseudobrecioasă-microgeodoasă;

- se identifică o microgeodă de 2 mm unde apar cristale prismatice scurte de cuarţ microcristalin transparent sau semitransparent;

- spărtura rocii este subconcoidală cu suprafeţe de clivaj natural cvasiplanare;

- fisuraţia este slabă până la moderat, se observă microfisuri scurte cu silice cristalizata, oxizi şi hidroxizi de fier.

 

Eşantion C 141 – 04[6]

Jasp opalin maroniu constituit din calcedonie şi opal relativ egale, la microscop identificându-se nuclee relicte de opal alb sau maroniu deschis în jurul cărora se dispune radiar calcedonia; structura rocii este afanitică criptocristalină până la coloidală cu aspecte „pseudoglomeroporfirice” datorate gelurilor silicioase relicte anterior menţionate, iar textura compactă-masivă;

- fisuraţia este reprezentată prin câteva microfisuri scurte, slire, cuiburi milimetrice de cuarţ microcristalin transparent;

- spărtura rocii este concoidală, tipică depozitelor silicioase fine; la suprafaţa planelor de clivaj natural apar depuneri carbonatice datorită aducerii şi păstrării eşantionului în mediul cavernicol pentru o perioadă îndelungată.

 

Eşantion C 141 – 03[7]

Jasp maroniu deschis constituit din calcedonie în proporţie de 80%, subordonat silice opalina şi cuarţ microcristalin, oxizi şi hidroxizi de fier, cu structura afanitică-criptocristalină, textura „pătată” datorită prezenţei unor cuiburi de oxizi şi hidroxizi de fier (limonit-goethit) +/- oxizi de mangan, muscovit; spărtura rocii este subconcoidală cu clivaje naturale cvasiplanare.

- eşantionul are forma unei lamele de 200 x 350 mm, cu o grosime de 2 mm, totuşi opacă datorită densităţii cristaline ridicate a calcedoniei şi identificării unor impurităţi de oxizi şi hidroxizi de fier.

 

Eşantion C 141 – 07[8]

Jasp maroniu roşcat cu structura afanitică-criptocristalină, textura compactă, spărtura concoidală, constituit din calcedonie în proporţie de 70%, subordonat silice opalina amorfa.

- pe microfisuri apar depuneri de carbonaţi, mice (muscovit) +/- oxizi şi hidroxizi de fier;

- cca 50% din suprafaţa eşantionului de formă lamelară, 150 x 300 mm şi grosime de 1-2 mm, păstrează o crustă de vitrificare datorată unui efect termic intens şi superficial (ardere).

 

Eşantion C 142 – 02[9]

Jasp opalin de culoare maronie deschisă cu tente cenuşii albicioase, constituit din calcedonie şi opal în proporţii relativ egale, cu structura criptocristalin-amorfă textura compactă şi/sau rubanată, spărtura concoidală-subconcoidală cu suprafeţe relativ plane realizate prin clivajul natural al rocii.

- în masa rocii apar cuiburi cu oxizi şi hidroxizi de fier, mice, carbonaţi, microgeode cu cuarţ microcristalin rezultat din îmbătrânirea gelurilor silicioase; uneori alinierea cuiburilor sau a microfisurilor cu oxizi de fier conferă rocii un aspect orientat-rubanat.

- eşantionul are forma unei lamele de 50 x 400 mm şi 1-2 mm grosime cu translucenţă parţială în lumina naturală slabă, datorită prezenţei silicei opaline.

 

Eşantion C 140 – 02[10]

Jasp maroniu cu tente deschise, constituit din silice criptocristalina în mod predominant, cu structura afanitică, textura vărgată-orientată datorată alternanţei unor zone-benzi de nuanţe diferite, cu granulaţie şi cantităţi de oxizi de fier de asemenea diferite;

- spărtura rocii este concoidală-subconcoidală, realizându-se în mod natural prin spargere suprafeţe cvasiplane.

 

Eşantion C 140 – 03[11]

Opal alb mat constituit din silice opalină-amorfa în proporţie însemnată (75%), subordonat silice criptocristalina (calcedonie), oxizi şi hidroxizi de fier-mangan, cu structura afanitică, textura pseudoporfirică („pătată”), datorită cuiburilor de oxizi de fier, calcedonie+/-cuarţ microcristalin;

- spărtura rocii este subconcoidală-subangulară, eşantionul provenind din crusta de alterare supergenă a unui silicolit ceva mai sărac în fier.

 

Eşantion C 140 – 04[12]

Jasp maroniu deschis cu tente albicioase constituit din calcedonie în proporţie de 70%, subordonat silice opalină, cuarţ microcristalin, muscovit, oxizi şi hidroxizi de fier, structura rocii este afanitică-criptocristalină, textura compactă-masivă până la pseudobrecioasă datorită unor cuiburi de opal alb relict al depunerii gelurilor silicioase în mediu marin;

- există un sistem neregulat de fisuri-microfisuri, cuiburi, slire de oxizi şi hidroxizi de fier +/- carbonaţi ce conferă rocii un aspect heterogen;

- spărtura rocii este subconcoidală-subangulară cu suprafeţe şi muchii aplatizate realizate în mod natural.

 

Eşantion C 141 – 06[13]

Jasp opalin maroniu închis, parţial translucid în lumina naturală, constituit din calcedonie (cca 65%) şi silice opalina comună; structura rocii este afanitică, textura masivă compactă iar spărtura tipic concoidală, realizându-se suprafeţe perfect curbate în mod natural;

- se observă la microscopul binocular x 1000, microfisuri-protofisuri colmatate cu cuarţ microcristalin format prin îmbătrânirea gelurilor silicioase.

 

Eşantion C 141 – 08[14]

Rocă paleovulcanică bazică de tipul unui diabaz-dolerit de culoare cenuşie cu tente verzui deschise, structura fin granulară, la microscop porfirică-subofitică, textura masivă compactă sau slab orientată (şistoasă) datorită în principal alterărilor de tipul carbonatării-cloritizării ce au afectat roca, realizându-se benzi alternative cu compoziţie mineralogică diferită (metabazit);

- la suprafaţă apare o crustă subţire carbonatică ce atestă păstrarea în mediul cavernicol pentru o lungă perioadă de timp.

 

Eşantion C 141 – 09[15]

Galet alungit de rocă cristalofiliană de tipul unui amfibolit-gnais amfibolic cu biotit şi magnetit, afectat de fenomene de cloritizare la nivelul mineralelor melanocrate ale rocii, fapt ce conferă o tentă verzuie rocii în spărtura proaspătă; structura rocii este nematoblastică, textura liniară-compactă, iar spărtura neregulată până la subangulară.

- la suprafaţa galetului s-a format o crustă subţire de carbonaţi ce atestă o perioadă lungă de păstrare într-un sit bogat în carbonat de calciu.

 

Eşantion C 141 – 10[16]

Fragment de galet rulat de gresie muscovitică cu matrice carbonatică de culoare maronie deschisă, structura detritogenă grosieră (psamitică), textura masiv-compactă; componenţii mineralogici principali ai rocii sunt: calcitul, feldspaţii, cuarţul, oxizii şi hidroxizii de fier şi fragmente litice alogene de roci carbonatice;

- spărtura rocii este neregulată, iar coeziunea internă a particulelor componente este slabă, aspectul general fiind al unei roci friabile-sfărâmicioase, slab cimentată.

 

Eşantion C 141 – 11[17]

Fragment de rocă dolomitică (calcar dolomitic) de culoare cenuşie deschisă, cu structura fin granulară-micritică, textura masivă compactă, spărtura neregulată-subconcoidală;

- roca prezintă uşoare urme de şistuozitate metamorfogenă, cu delimitarea zonelor mai bogate în carbonat de calciu de cele magneziene;

- la suprafaţa eşantionului apare o crustă subţire de alterare carbonatică cu forme şi aspecte erozionale specifice carstificării naturale a rocii.

 

Eşantion C 142 – 03[18]

Galet rotunjit de cuarţ-cuartit transparent-semitransparent, relativ larg cristalizat, reprezentând probabil un diferenţiat filonian din cadrul complexului de roci cristalofiliene structura rocii este holocristalin, textura masivă-compactă, componentul aproape exclusiv  – în zona crustei de alterare supergene s-au format şi depus carbonaţi, pelicula superficială având 1-2 mm grosime, ceea ce certifică păstrarea rocii în situl carstic pentru o perioadă îndelungată de timp.


 

 



[1] Eşantionul nu prezintă urme ale unei prelucrări umane sau indicii / alte transformări antropogenetice.

[2] Eşantionul nu prezintă indicii/transformări datorate unei prelucrări antropogene.

[3] Eşantionul-lamelă nu prezintă urme ale unei prelucrări umane sau alte indicii de transformare antropogenă.

[4] Pe una din feţele lungi ale lamelei apar urmele evidente ale unei şlefuiri şi lustruiri artificiale a eşantionului. Suprafaţa şlefuită prezintă la microscop (x 500) o vălurire-ondulare regulată, datorată folosirii unui abraziv fin-dur. Lustruirea s-a efectuat cu un material lipsit de asperităţi sau chiar moale (lemn, blană etc.), care a reuşit să estompeze unele imperfecţiuni micronice datorate şlefuirii, vizibile de asemenea la microscopul binocular.

[5] Eşantionul prezintă la microscop (x 1000) suprafeţe şlefuite-lustruite antropogen folosindu-se abrazivi fini şi urmărindu-se probabil în final realizarea unor suprafeţe curbe, respectiv rotunjirea unor muchii naturale pentru obţinerea unei unelte-arme tăietoare-contondente. Zonele din eşantion mai bogate în opal alb apar după şlefuire cu un aspect uşor convex, în contrast cu cele cripto-microcristaline ce prezintă în general o anume concavitate.

[6] La nivelul eşantionului, se identifică o suprafaţă curbată de 10 x 15 mm ce prezintă amprentele unei şlefuiri şi lustruiri antropogenetice, urme similare celor descrise la eşantioanele precedente.

[7] La nivelul eşantionului se identifică două muchii care ar putea fi rezultatul unei ciopliri grosiere; nu există urme ale şlefuirii-lustruirii fragmentului de rocă cu aspect lamelar.

[8] La suprafaţa eşantionului există urme de şlefuire-lustruire antropogenă, care au condus la crearea a două muchii; de asemenea cca ˝ din suprafaţa lamelei a fost tratată termic, respectiv introdusă sau păstrată în foc sau în apropierea focului. Fragmentul provine dintr-un obiect ce avea o formă arcuită cu feţele aplatizate prin şlefuire-lustruire cu un abraziv dur-grosier (gresie cuarţo-litică ?).

[9] La nivelul eşantionului nu se identifică urme ale unei prelucrări antropogene.

[10] La nivelul eşantionului nu se identifică urme clare-certe ale unei prelucrări antropogene.

[11] La nivelul eşantionului nu există urme ale unei prelucrări antropogene.

[12] Nu există indicii/urme ale unei prelucrări antropogene la nivelul eşantionului.

[13] Se identifică la MB o suprafaţă uşor concavă mărginită de o muchie arcuită ce a rezultat prin frecarea-şlefuirea cu un obiect rotunjit extrem de dur cu granulaţie fină – posibilă prelucrare umană.

[14] Eşantionul nu prezintă urme ale unei prelucrări umane, reprezentând un diferenţiat filonian cu forma tabulară, parţial rulată specifică; de asemenea, spărtura subangulară-subconcoidală creează suprafeţe de clivaj natural-rupere a rocii relativ plane.

[15] Eşantionul nu prezintă urme ale unei prelucrări antropogene.

[16] Eşantionul nu prezintă urme ale unei prelucrări antropogene.

[17] Eşantionul nu prezintă urme ale unei prelucrări antropogene.

[18] La nivelul eşantionului nu există urme ale unei prelucrări antropogene.