Acta Terrae Septemcastrensis IV Starcevo cris, Precris

termenul de „cultură Precriş” şi câteva probleme legate de acestea deoarece colegul M. Ciută continuă studiul domniei sale cu subtitlul cultura Precriş (II).

Intre timp am primit rezumatul tezei de doctorat din partea autorului şi am avut posibilitatea a studia parţial teza domniei sale. Dorim să precizăm că nu avem personal nimic cu colegul, pentru care avem un respect deosebit. Faţă însă de textul publicat şi opiniile exprimate, direct sau indirect, ne spunem părerea şi ne permitem a face unele observaţii pentru cei care vor citi ambele opinii.

Studiul amintit, după titlu, pare continuarea celui din numărul trecut al revistei. Rămânem surprinşi de faptul că mai tânărul coleg trece sub tăcere opiniile noastre contra termenului Precriş şi poziţia stratigrafică a descoperirilor de la Şeuşa, de fază IC-IIA (Lazarovici 2001), ceea ce ar fi fost firesc în cazul unor comentarii de istoriografie. Desigur, metoda tăcerii este folosită şi de alţi colegi mai vârstnici şi este o cale paralelă cu a noastră şi unde va duce se va vedea în viitor.

Metoda de lucru. Colegul M. Ciută are sau avea idei preconcepute cu termenul de „cultura Precriş”.

Citatul este o metodologie de istoriografie deoarece foloseşte o parte a definiţiei de mai sus „evoluţia luptelor dintre diferite curente pentru interpretarea fenomenelor sociale etc”.

Colegul mai foloseşte o metodă pentru a găsi adepţi ai opiniei sale, acela de a pune opinii proprii în numele altor colegi. Să ne explicăm: suntem informaţi că textul referitor la numele civilizaţiei şi pus sub semnătura domnului Beldiman l-a scris domnia sa, aşa încât ne cerem scuze că l-am ironizat în van pe colegul nostru (Lazarovici 2001, punct 6) şi, probabil, aşa s-au petrecut lucrurile şi la studiul cu domnul Angel şi colaboratorii.

Să vedem însă, în lupta de idei, argumentele de istoriografie.

1.1 Citate incorecte sau incorect folosite în scopul susţinerii propriei opinii

a) Căutând sprijin pentru o anume opinie pentru termenul de Precriş M. Ciută îl citează pe Vlassa (Ciută 2001 p. 13 apud Vlassa 1968, p. 376): citat Ciută „… prima fază a culturii Criş nu va putea fi considerată a fi drept cel mai vechi neolitic de la nord de Dunăre (!)” ori Vlassa scria „… Suntem şi noi înclinaţi a nu mai considera prima fază a culturii Criş drept cel mai vechi neolitic de la noi, însă numai în momentul când se va face indiscutabil stratigrafic dovada că sub un strat de cultură aparţinând Crişului vechi (! Sic) apar resturi neolitice pre- sau protoceramice (Sic ! s.n)”. Iar mai departe pe aceeaşi pagină spunea … apare utilă continuarea cercetărilor la „Gura Baciului”, pentru depistarea unor noi urme ale fazei timpurii a culturii Criş în Transilvania”.

Deci, N. Vlassa considera că era posibil să fie faze mai timpurii decât cea care era considerată atunci prima fază (ori el cita atunci şi acolo Vršnik I care era cea mai timpurie staţiune, o citase anterior şi N. Vlassa (Vlassa, Palkó, 1965)), dar el se referea la cele de la Gura Baciului I. (Vlassa 1972, p. 27) despre care zicea că e cea mai veche cultură neolitică „..., cronologic se situează la orizontul Protosesklo din Thessalia..., într-o etapă incipientă, prezenţa sa (referirea este la Gura Baciului I, la cea mai veche cultură neolitică) dă un conţinut nou termenilor Starčevo I – Criş, definind componenta de bază a acestui complex, delimitîndu-i începutul în timp şi legăturile etno-culturale în spaţiu. Citatul e clar. Nu e loc de echivoc.

Astăzi nu sunt materiale mai numeroase, din complexe care să fie mai timpurii, pentru care să fi fost publicate date stratigrafice indubitabile şi materiale separate stratigrafic sau prin complexe, în afară de orizontul numit Monocrom de la Otzaki şi Argissa Magula. Definiţii ca Amzabegovo Ia, Vršnik Ia sunt pur teoretice, nu au fost publicate complexe, literatura diferă de la un studiu la altul. Situaţia este ca la Gura Baciului cu etapa SC Ia a noastră: sunt materiale, dar sunt puţine sau nu sunt complexe închise. Vechimea mare a descoperirilor din nivelul Gura Baciului I, în special ce defineam noi ca IA-IB rezultă din caracterul „monocrom” al descoperirilor de la Gura Baciului I sau orizontul Gura Baciului I.

Privitor la descoperirile zise „monocrom” din Bulgaria, unele sunt contemporane au al nostru SC IA-IB, altele sunt mai târzii ca ex. Koprivec, ele ţin de un aşa zis „monocrom”, fals-numit (Sic!) nefiind, din punctul de vedere al tehnologiei, contemporan cu descoperirile de tip Protosesklo – Anzabegovo Ia-Ib – Ahilleion Ia-Ib, ci cu fenomenele de retardare, de difuziune ale etapei SC I având ca timp etapa SC IIA sau IIB, fenomen pe care noi l-am numit aspectul Basarabi. (Lazarovici Maxim et alii 1995. s.v. Basarabi vezi şi punctul 6). De fapt acesta cuprinde o parte din ceea ce Vl. Milojčić a definit al să Starčevo I.

Trebuie să precizăm că au început să apară noi descoperiri din complexe închise de etapa SC IA-IB, la Miercurea Sibiului de exemplu, în săpăturile colegului Luca Sabin Adrian, şi nu ne îndoim, după metodele de prelucrare pe care le aplică (baze de date, cataloage de forme şi motive, mostre pentru culoare, amestec, netezire sau ardere), că rezultatele vor fi dintre cele mai convingătoare. Noi descoperiri sunt şi în Bulgaria, la Vaksevo I-II (Čohađiev 2001), doar că acolo cele două orizonturi nu au putut fi separate. Asupra acestor lucruri vom reveni.

1.2 Era un Criş I în Transilvania până la N. Vlassa. Ce zicea Vlassa şi ce înţelege M. Ciută

M. Ciută în studiile sale, inclusiv în rezumatul tezei de doctorat, uită că nu era cunoscută vreo periodizare a culturii Criş în anii 1968-1970, vreme la care se închega sistemul nostru, în afară de o trimitere: Leţ I – Starčevo I, Leţ II – Starčevo II, Leţ III – Starčevo III (Zaharia 1962; 1964; M. Ciută citează eronat data studiului Zaharia 1966; 1967). Doar că eroarea doamnei Zaharia am observat-o noi, pe atunci tânăr student (licenţa din 1968), mai apoi cercetător (Lazarovici 1969, p. 27, n. 108), am corectat încadrarea, acceptată de alţii (Nica 1977a). Dacă ea, noţiunea de Criş I a rămas în conştiinţa lui M. Ciută, din şcoala de la Sibiu sau Alba, este treaba lui.

Pe de altă parte, să ne fie iertat, din cele de mai sus (1.1) înţelegem clar că N. Vlassa se referea la descoperiri pre- sau protoceramice, cum o spunea într-o frază anterioară celei citate, ..”materialele amintite de noi n-au siguranţa unei verificări stratigrafice care să le situeze, din punct de vedere cronologic, într-o etapă pre-Criş cum o au descoperirile balcano-microasiatice…”. Claritatea frazei lui Vlassa nu permite schimbări de sens.

Mai mult, în acea citată pagină a lui N. Vlassa nu apare cel mai vechi neolitic de la nord de Dunăre (!)” cum pusese semnul exclamării M. Ciută. N. Vlassa foloseşte termenul de pre-Criş în mai multe sensuri : o dată ca etapă pre-Criş, cum o au descoperirile balcano-microasiatice; altădată, referitor la Gura Baciului spunea „…Evident, aici (deci la Gura Baciului. Sic !) nu poate fi vorba de o datare pre-Criş…(Sic ! s.n.) Deci era foarte clar că pentru Transilvania şi pentru Gura Baciului el vorbea de aceeaşi cultură. Doar că, colegul a schimbat pe ici, pe acolo, câte ceva din sensuri şi a făcut-o din intenţie neştiinţă sau alte motive, rămâne să vedem.

Mai observăm, în prima parte a textului lui N. Vlassa, că acesta folosea termenul Criş: ceramica Criş, Crişul vechi, cioburi Criş obişnuite, materiale Criş (Vlassa 1968, p. 371, 371, 375). Atunci când se referă la arealul mai larg foloseşte termenul de Starčevo-Criş ex. ”… locuinţa bordei e destul de rară în aria culturii Starčevo-Criş, ea nefiind atestată, de pildă, în Ungaria şi Iugoslavia” (Vlassa 1968, p. 375). Termenul Criş era folosit pentru scurtimea expresiei nu şi alt sens.

Despre descoperirile de la Gura Baciului, pe care mai sus le descrisese, N. Vlassa le încadrase în fenomenele culturii Criş spune textual „.. ne exprimăm încă odată anumite rezerve faţă de atribuirea gravettioano – mezolitico – pre-Criş a unor fragmente ceramice de la Ceahlău-Dîrţu …”(nu Dârju cum i-a scăpat tânărului coleg !). Deci, N. Vlassa avea rezerve şi nu era adept al teoriilor lui M. Ciută et. alii, chiar dacă folosea termenul, dar nu în sensul colegului sau colegilor de la Alba Iulia.

1.2.1 Despre curajul lui N. Vlassa. (Ciută 2001, p. 17, al. 2)

Fără a cunoaşte direct atmosfera vremii tânărul coleg se hazardează din nou în supoziţii pe seama morţilor, ca să facă loc opiniilor sale. Să-i explicăm colegului ce a fost în anii ’70 când săpa N. Vlassa.

Dăm un nou citat din aliniatul de mai sus, pe care trebuie să îl analizăm: „… reacţia pe care au avut-o specialiştii vremii, care au contestat (uneori vehement !) veridicitatea rezultatelor şi inclusiv obiectivitatea succesiunii stratigrafice surprinse la Gura Baciului…”

Care reacţie tânărule coleg ?! Nu ştim să fi scris atunci cineva contra lui N. Vlassa şi a descoperirilor lui de la Gura Baciului, la modul vehement.

Ne aducem însă bine aminte de sesiunea de comunicări de la Bucureşti din 1971 unde 3 zile s-a vorbit de neolitizare: legat de descoperirile din peştera lui Adam, ba cea de la Schela Cladovei, Ostrovul Banului D, Icoana, Răzvrata, Lepenski Vir ş.a…. să nu o mai lungim. A venit Vlassa, în ultima zi de comunicări şi a citit din şpaltul, care urma să apară în ActaMN şi avea şi corectura din PZ. Comunicarea s-a terminat cu ropot de aplauze. O fi asta o reacţie de contestare vehementă ?. Nu au fost întrebări şi nici comentarii. Ce s-o fi discutat în „culise”, ori la „coş” (trebuie citit cu majuscule), căci de astea nu ducem lipsă şi ce a ajuns la urechile domnului M. Ciută e altă problemă care nu ne priveşte. Din ce ştim noi, uneori vehement !, vorba tânărului coleg, a fost doar studiul lui I. Paul din SCIV căruia i-am răspuns noi (din delicateţe pentru unii colegi nu cităm), căci Vlassa nu putea răspunde de unde era şi acum cunoaşte mai bine lucrurile ca noi, dar nu poate să mai scrie.

Mai apoi, în studiul din 1980 (Vlassa 1980, pentru scurtime mai jos cităm doar paginile studiului) era varianta română a simpozionului de la Köln, de aceea se referea în primul aliniat „ o contribuţie la discuţiile simpozionului nostru..” Ce spune Vlassa în aliniatul 6 cităm „Întrucât cel de-al treilea nivel aparţine, prin totalitatea materialelor sale culturii Criş-Körös pe deplin dezvoltate ” (s.n). Studiul e clar de la un cap la altul. Face sincronismele Gura Baciului I cu din ceea ce se naşte Protosesklo, vreme la care nu se canonizaseră toate caracteristicile culturii Potosesklo sau într-o etapă Protosesklo incipientă, nu chiar la finele acelui Frűhkeramik de la Argissa (p. 692-694, 695), apoi Gura Baciului II cu Starčevo I – Vršnik I – Servia I – Lepenski Vir IIIa (şi poate IIIb)(p. 692). Vlassa nu vedea o legătură directă între Gura Baciului I şi II (p. 696) ceea ce este firesc dacă urmărim dispunerea complexelor în plan după ce noi am săpat toată zona (Lazarovici – Maxim 1995, fig. 33, 36). Cel deranja pe M. Ciută, I. Paul şi M. Nica era vorba lui Vlassa din 1980 (p. 696) „La Cîrcea-„Hanuri” colegul Marin Nica a surprins o situaţie care se plasează, ca fenomenologie (la noi = migraţia a doua, n.n.) imediat după – mai bine zis: în continuarea – celei de la Gura Baciului I…” ceea ce au confirmat serierile noastre în numeroase cazuri (Lazarovici 1977; 1977a; 1977b; 1978b ş.a. bibl. la prescurtări).

Nu-i plăcea tânărului coleg şi profesorului său ce zicea N. Vlassa in 1980 (p. 696) „…se conturează, pentru teritoriul României, următoarea secvenţă de cronologie relativă: „Gura Baciului I” – Cârcea „Hanuri” I – Ocna Sibiului I – „Gura Baciului II”. Şi mai jos spunea fenomene de tip „Gura Baciului I”… „…dintre care cea mai sudică (Cîrcea) nu este deloc obligatoriu să fie şi cea mai târzie”. Acesta este un răspuns la povestea cu paradoxul Gura Baciului.

Unde este teama lui N. Vlassa: domnule coleg ?!

E drept că N. Vlassa, în concluzii, zicea (p. 694) „… Este clar că nivelul I de la „Gura Baciului” conţine rămăşiţele unei foarte vechi culturi neolitice, ce se situează stratigrafic (şi trebuia plasată cronologic) înaintea începuturilor culturii Starčevo”. E vorba de aspectul sudic Starčevo, aşa cum fusese el definit de D. Garašanin. Prin aceasta poate fi înţeleasă o civilizaţie venită „…descoperirile balcano-microasiatice” (expresia lui N. Vlassa vezi 1.1 ), nu doar de la nord sau sud de Dunăre.

1.3 SC I – Starčevo I

Intre sistemul nostru – în care plasam în faza SC I şi acel Starčevo I – există diferenţe cronologice şi culturale (prescurtăm Starčevo-Criş la faze, prin SC), dar de fiecare dată ne referim la spaţiul din Macedonia, de la Amzabegovo până la Gura Baciului, chiar dacă nu pomenim toate grupele locale şi dinamismul lor (adesea am analizat şi comentat acele grupe: Lazarovici 1984; & 1995; 1991 m.s., 1991/1995, 1992).

La noi:

- etapa SC IA orizontul monocrom, la Gura Baciului sunt materiale dar nu şi complexe cercetate sistematic, motiv pentru care am folosit noi termenul ipotetic preluat de Maxim, Brukner ş.a.

- etapa SC IB intră complexe de la Gura Baciului I (cu ceramică pictată în care pictura este 3% restul 97% e monocrom), poate unele materiale de la Ocna Sibiului şi de la Donja Branjevina, dar nu după „regulile” lui Karmanski, ci după opiniile noastre, exprimate adesea;

- etapa SC IC Gura Baciului I (acum apare si ceramica cu ciupituri, iar procentele de monocrom se reduc, apare specia cu slip roşu şi angoba roşie şi brună) anumite complexe (vezi Lazarovici – Maxim et. alii 1995), Ocna Sibiului I, majoritatea materialului. La noi cu aceasta se încheia prima fază SC. Din cauza fenomenelor de retardare din unele complexe (menţinerea aspectului monocrom, a stilului de pictură cu buline) nu ştim dacă migraţia a doua este în faza SC IC sau SC IIA, deoarece credem că nu exista nici un „decret” la Gura Baciului ca, comunităţile vechi să înceteze producţia şi stilurile ceramice de decorare şi pictură cu alb şi să accepte „noua modă”.

1.3.1 Asociere de termeni. Vlassa nu a spus Precriş, Protostarčevo

Unii au asociat terminologia proprie cu afirmaţiile lui N. Vlassa. Dar ce a spus N. Vlassa…: „nivelul I de la „Gura Baciului” a fost aşezat, în diverse tabele cronologice întocmite şi publicate de unii colegi din Iugoslavia şi Ungaria, la un orizont posterior apariţiei culturii Starčevo-Criş, ceea ce, evident, nu este cazul !” A spus că Gura Baciului a fost băgată, repetăm, „posterior apariţiei culturii Starčevo-Criş, ceea ce, evident, nu este cazul ! (Sic !)” Nu a scris el, ci alţii din Ungaria şi Iugoslavia, ceea ce este corect. Vlassa nu justifica ci corecta opinii false, le ştim care, dar să le citească domnul Ciută şi alţii, dacă au pretenţii de exactitate. Unii îmi sunt prieteni, alţi sunt umbre, aşa că numai de bine, despre ei. Dacă N. Vlassa vroia să scrie clar că este o civilizaţie anterioară culturii Starčevo-Criş ar fi scris-o clar. Pe atunci ştia despre acel Precriş ! şi scrisese clar, contra, vezi mai jos.

1.4 Cu privire la descoperirile de la Nosa

Descoperirile de la Nosa – Subotica (D. Garašanin 1959, 11) au fost citate de Vlassa şi alţii ca fiind sincrone cu Karanovo I şi ar ţine de acel Starčevo I (D. Garašanin 1980, p. 75; M. Garašanin 1961, p. 144;), B. Brukner, N. Tasić şi M. Nica (Brukner 1966, p. 7; Tasić 1961, p. 79; Nica 1991) au fost încadrate la sfârşitul grupului de Gura Baciului I (D. Garašanin 1980 p. 74-75; M. Garašanin 1968, fig. XXXV; M. Garašanin 1961, p. 144;) sau ar fi Körös timpuriu (Srejović 1967, p. 35; Makkay 1966, p. 57; Lazarovici 1977a, p. 46; Makkay 1965, p. 17-18; Grbić 1959, p. 17). Ani de zile acest sit a fost considerat că ar marca un Körös I, că ar fi distinct de Starčevo-Criş, că ar arăta o graniţă în nordul Banatului între cele două civilizaţii (Srejović 1967, p. 35; 1971, p. 11; Makkay 1966, p. 57; Grbić 1959, p. 17).

Noi am avut posibilitatea a le studia la Subotica, şi unele materiale în Belgrad, la Muzeu Naţional: acestea au ciupituri, pictură cu alb în reţea şi alte descoperiri pe care noi le-am încadrat în etapa noastră SC IC (Lazarovici 1977a, p. 46; 1979, p. 18, tabel 1 şi p. 42, n. 236; pe baza opiniilor din literatură ale lui M. şi D. Garašanin 1959, 1961b, 1968), azi am adăuga că ea pare a fi de SC IIA, fiind similară noilor descoperiri de la Beşenova, din cel mai timpuriu orizont. Cu o asemenea idee în cap S. Karmanski a „adaptat” descoperirile de la Donja Branjevina III – încurajat de opiniile lui J. Makkay (Makkay 1966, p. 57), B. Brukner (Proto - Körös : Brukner 1978, p. 78, n. 14; 1980, p. 48/50), O. Trogmayer (Trogmayer 1964; 1968, p. 11, 15) şi alţii (Srejović 1971, p. 11) – separând manual pictura cu alb de motivele cu ciupituri şi „descoperind” aceeaşi stratigrafie în gropile (jama sârbă) de la Donja Branjevina, de parcă noii veniţi (definea astfel orizontul Gura Baciului) s-ar fi pus să locuiască în aceleaşi „gropi”. „Stratigrafie” de amator (scuze pentru ironie, şi el este în nefiinţă azi). Azi nu se ştie exact ce a separat manual şi ce a găsit în realitate. Oricum la ceramica uzuală a încurcat-o căci erau mai greu de separat, aşa încât i-a mai scăpat din acea pseudobarbotină (tamponare a lutului moale cu mâna, motiv IA în catalogul de motive, A la tehnica de netezire) şi altele pe care cândva poate le vom reanaliza, dacă colecţia va fi îngrijit păstrată.

2. Termenul de „cultura Precriş” la I. Paul şi M. Ciută şi ce sensuri dă unor descoperiri mai vechi încadrate acum în Precriş

Opiniile lui I. Paul le-am analizat cu altă ocazie (Lazarovici 1992, p. 28 şi urm.) de aceea nu credem necesar a reveni asupra lor, ceea ce s-a publicat de atunci nu modifică opiniile noastre.

Opiniile lui M. Ciută privind încadrarea staţiunii de la Şeuşa le-am analizat cu alt prilej (Lazarovici 2001) de aceea nu revenim în mod deosebit nici asupra lor.

2.1 Termenul de „cultura Precriş”

Noul termen care este folosit de M. Ciută este acel de „cultura Precriş”. Încă din prima notă, însă, se simţea obligat să precizeze că lucrarea continuă studiile anterioare, că este vorba, la Şeuşa, de o locuinţă aparţinând orizonturilor culturale ale neoliticului timpuriu, de tip Gura Baciului – Ocna Sibiului – Cârcea sau Precriş. Deci, ca să îl creadă lumea, explica dinainte că ar fi de tip Gura Baciului – Ocna Sibiului. Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici era de înţeles, colegul voia alt termen pentru descoperirile sale şi ale lui I. Paul.

Colegul uită însă să mai studieze şi complexele noastre de la Gura Baciului şi slavă domnului am publicat amănunţit, cu date statistice (Lazarovici – Maxim 1995, p. 63-144).

Ridicăm o firească întrebare ?: a uitat M. Ciută sau nu a citit că la Gura Baciului sunt materiale de fază Starčevo-Criş I-IVB, că la Cârcea sunt materiale din toate etapele de evoluţie a culturii Starčevo-Criş, iar la Ocna Sibiului sunt mai multe faze Precriş şi altele Criş, grup din centrul Transilvaniei, după prof. I. Paul (Paul 1965, p. 287). Deci termenul de tip Gura Baciului – Ocna Sibiului – Cîrcea sau Precriş nu-i era destul de clar şi venea colegul, pe o locuinţă şi 75 de cioburi publicate „…din 6 nivele fără întreruperi şi cezuri…” să facă marea ordine la nord de Dunăre !

I. Paul se referea pe atunci, prin termenul de „Precriş”, la un grup din centrul Transilvaniei. Dacă termenul se limita la un spaţiu anume, unde a făcut cercetări doar domnia sa, iar materialele nu erau publicate sau erau puţine, aveam unele rezerve, ne-am expus opiniile aşteptând publicarea materialelor. M. Ciută extinde termenul la nord de Dunăre.

Dar să vedem care este baza stratigrafică a afirmaţiilor mai tânărului coleg (Ciută 2000, p. 54-55) referitoare la stratigrafia de la Şeuşa-La cărarea morii :

1,4 – 1,7 ( m) nivel neolitic timpuriu II (Criş) strat brun-închis sfărâmicios, aparţinând culturii Criş (Starčevo-Criş) cu materiale relativ bogate (care fază Criş sau Starčevo-Criş şi după a cui periodizare ? n.n. sau acesta o fi acel Criş I din noua periodizare ?).

1,7 – 2 (m) nivel neolitic timpuriu I (Precriş), strat de culoare negru-brun, deosebit de tare ce se desprinde în bulgări prismatici la săpare, conţinând un materiale bogat pe alocuri şi frecvent pietre de râu, ce aparţine culturii Precriş (fig. 3).

Materialul nu a fost publicat, aşa că nu ştim ce conţine acel Criş din nivelul Seuşa II, să-i zicem. Ar putea fi acel Criş I la M. Ciută sau la I. Paul, despre care pomenesc, dar nu prea publică.

Intre timp am avut posibilitatea de avea în mână de mai multe ori, la Iaşi, teza de doctorat a domnului M. Ciută. Ne-am făcut unele fişe, dar nu am avut răgazul să punem datele într-o bază de informaţii. Argumentele, din teză, sunt aceleaşi ca în rezumat. Datele publicate nu modifică esenţial problema, cum o văd colegii de la Alba Iulia, deşi merita să fie studiate mai adânc. Nici din teză nu ştim ce înseamnă acel Criş I, căci nu se vorbeşte de el, pare firesc, nefiind tema tezei de doctorat. Dar de amintit ar fi fost necesar, să ştim pe ce plutim şi mai ales ce urmează şi după al cui sistem sau care materiale.

2.2 Problema bulinelor pictate cu alb

Cu mult înainte de N. Vlassa sau I. Paul, J. Nandriş de la Londra, pe atunci tânăr, dă o listă cu numeroase descoperiri cu pictură albă din care unele cu buline (Nandriş 1968), între care şi descoperirile de la Verbiţa, Valea Răii ş.a. care au scăpat colegului M. Ciută şi care simplifica noţiunea de Starčevo-Criş timpuriu la cunoştinţele sale din Transilvania. Neglijând ce au scris J. Nandriş (1970, p. 206), D. Berciu (Berciu 1958, p. 97; 1961, p. 29; 1966, p. 71-72); M. Nica (Nica 1971, p. 553-554) şi Gh. Lazarovici (1979, p. 20, 24, 27, 27, 41, n. 228 42, n. 246 41, 42, 46 n. 312) M. Ciută crede că el a descoperit coada la prună. Nu e cazul să le analizăm la modul special, căci varietatea sa este mare.

2.3 Paradoxul Gura Baciului (Ciută 2002, p. 7)

Pentru tinerii colegi, cuvântului paradox i se dă explicaţia: cităm din dicţionar „paradox”, prezentăm primul sens = opinie (absurdă) contrară adevărului îndeobşte acceptat DLRM, 1958 sv paradox.

Pentru M. Ciută, cităm „apare astfel paradoxală situarea celei mai timpurii aşezări, Gura Baciului I, la extremitatea nordică a arealului ocupat de această cultură…” mai apoi completează el stadiul incomplet al relevării acestei culturi la ora actuală, spunea M. Ciută (Ciută 2002, p. 7). În întreaga frază sunt mai multe neadevăruri lansate de coleg. Acestea se cuvin a fi lămurite cititorului:

- Situarea la extrema nordică a staţiunii de la Gura Baciului este firească, nefiind vorba de o evoluţie locală, ci de o migraţiune sau colonizare, cum se foloseşte mai nou termenul (IstRom, I, 2001, p. 115), deşi nouă nu ni se pare corect şi complet acest termen {în dicţionar verbul tranzitiv coloniza are două sensuri, al doilea, mai apropiat, spune: „a popula regiuni (slab populate” DLRM 1958, s.v. coloniza) din propria ţară cu oameni aduşi din alte regiuni”, pe când termenul de migraţie, pe care îl folosim noi, ni se pare mai apropiat de situaţie: Ibidem „a se deplasa în masă dintr-o regiune în alta…” s..v. migra}. Dacă este cea mai timpurie se datorează faptului că fiind în migraţiune, grupurile merg până unde doresc, mai bine zis unde găsesc, păşuni, apă, sare, loc ferit de vânturi, şi multe altele, preferinţa lor este obiectivă dar şi subiectivă, uneori. Nu trebuie uitat că la Gura Baciului au fost săpate cele mai mari suprafeţe, au fost descoperite cele mai multe complexe, săpate şi publicate cu date şi analize statistice, ce nu lasă loc poliloghiei şi nici nu-i nevoie de citate, decât în studiile de istoriografie.

- Este posibil ca la Ocna Sibiului sau la Cârcea sau oriunde în altă parte să fie complexe mai timpurii, dar dacă încă nu au fost descoperite, publicate cu atributele corespunzătoare. Situaţia trebuie acceptată aşa cum este, până la noi descoperiri, ori publicări. Pentru aceea sunt baze de date şi algoritmi de clasificare şi ordonare, ca fiecare descoperire nouă, ce aduce noi dovezi, să modifice situaţia anterioară, ceea ce este un fapt obiectiv. Care vor fi acelea, rostul şi importanţa lor, depinde în bună măsură de descoperitor, dacă ştie ce are şi dacă convinge cu ce are. Simplele negaţii sunt vorbe în vânt. În acel stadiu, un nou sistem cronologic nu este atât de necesar.

În opinia noastră nimic nu e absurd, paradox, la Gura Baciului. Trebuiesc publicate date, analize curate cu descrieri exacte şi clare (dicţionare, cataloage), cum am făcut noi la Gura Baciului. Cele publicate trebuie citite, studiate, înţelese, nu folosite la modul general (cum e cazul cu citarea monografiei noastre şi a colegei Z. Maxim). Mai precizăm că în faţa evidenţei corelaţiei cu mai multe atribute, orice sistem rămâne o ipoteză ce poate fi confirmată sau infirmată. De altfel, noi nu ţinem foarte mult la o datare fixă, deoarece nu cunoaştem o serie de parametri esenţiali ai unei evoluţii, dacă situl sau complexul sunt în evoluţie sau involuţie. Atributele care rămân în uz, se ştie, „strică” seria. Pe de altă parte, noi nu cunoaştem curbele determinate de involuţie, deoarece datele stratigrafice clare lipsesc, de cele mai multe ori.

Faptul că noi demonstrăm că există mai multe migraţii sudice, că ele se leagă de fenomene din Balcani, este o dovadă a unor legături etno-culturale complexe (schimburi de produse ca: sare, cochilii de scoici (vezi Todorova 2000; Seferiades 1993; 2000)), obsidian, produse ceramice, căsătorii exogame, „războaie” (din cauza sistemelor de fortificare ce apar odată cu CBA) ş.a. Aceste comunităţi, este vorba de aşezările principale, cu mai multe familii, ţin între ele legătura. Forma de legătură trebuie văzută, alături de migraţie şi „târgurile” în sensul apropiat de cel de azi, doar că schimbul se făcea în natură.

2.4 Evoluţia „dipartidă”.

Dacă ar fi să ne luăm după logica tânărului coleg, care acceptă a doua migraţie a noastră (Ciută 2001, p. 19-20) şi trage concluzia că neoliticul timpuriu are o evoluţie dipartidă (Sic !) există două culturi: una ar fi cultura Gura Baciului- Cârcea ca variantă epo-nimică (! despărţirea noastră: alt sens nu vedem), iar cealaltă care, uită să spună clar, o lasă pe seama lui Vl. Dumitrescu. Vroiam să ştim dacă este Starčevo-Criş sau Criş ? Nu ne spune acolo. Dar în aliniatul următor lasă să se înţeleagă din sublinierea numelui celor care au acceptat termenul de Precriş: I. Paul şi M. Cită este firesc, sunt naşii denumirii. Îi mai citează pe Marinescu Bâlcu – Beldiman 1999; nu am văzut studiul aşa că nu ne pronunţăm. Dacă şi acolo a pus numele Precriş doamna Marinescu, îl vom lăsa pe Beldiman în pace, deoarece odată i-am răspuns şi pare scuzabil (Lazarovici 2001). De opiniile doamnei S. Marinescu (Marinescu 2000; 2001 & 2000) ne vom ocupa, poate, cu alt prilej. Ceea ce scrie A. Laszló, am citit şi nu este partizanul nici unuia, iar ce cred S. Luca sau N. Ursulescu, ştim şi nu e cazul să-i analizăm.

Colegul, după ce ne citează cu privirea la terminologie, trage concluzia: „…elementele care o deosebesc (Sic !) (diferenţiază) de fenomenele culturale (Starčevo-Criş), fiind mult mai numeroase decât cele care le apropie”. Din cele citate, deşi nu o spune clar, ar fi de înţeles că termenul Precriş şi/sau altul cultura Gura Baciului-Cârcea, pus în gura altora, pentru cele care se diferenţiază, al doilea ar fi Starčevo Criş. Întrebarea este: care periodizare, a cui periodizare, al cui sistem ?, căci întâlnim diferite sisteme la M. Nica (Nica 1993-1998, 47), N. Tasić (Tasić – Tomić 1969, 27), B. Brukner (Brukner 1968, 44; 1974, 39), Garašanin 1973, 1979, sau recent) ş.a. Foarte probabil, ar fi trebuit să citim printre rânduri altceva, dar aşteptăm să o spună colegul, cândva, clar.

Deci există undeva o periodizare care arată că există o fază Starčevo-Criş I sau Criş-Starčevo I. Asta o cunoaştem doar la D. Berciu (Berciu 1961, 29; 1966, 71-72; 1971 32) – unde încadra, în faza Criş-Starčevo II staţiunea de la Verbiţa, dar Verbiţa ar fi acum Precriş (nu ştim care Precriş I sau Precriş II), iar la M. Nica despre Verbiţa (nu se spune care nivel) mai nou este Proto – Starčevo (Sic!) (Nica 1993-1998, 47, fig. 1/6: uitase ce a scris mai de mult: Nica 1971) – şi la noi, începând cu anul 1968.

2.5 Concluziile lui M. Ciută cu privire la termen (Ciută 2001, p. 21)

Ca să nu mai cităm, pentru concizie, colegul arată avantajele termenului Precriş:

- este lipsit de încărcătura personalizării : oare nu poate duce el la personalizarea „Pre-Crişana” ?!)(s.n. şi gluma noastră = g.n). Prin personalizare trebuie înţeles sistemul Milojčić = Lazarovici, ceea ce nu este corect, limitând opiniile noastre la cele din 1949 şi 1950 ale lui Vl. Milojčić. Idee lansată voit pentru a justifica intervenţiile de „înnoire”…. după 40 de ani de erodare….

- are un caracter „neutru”, „echidistant”: poate are dreptate căci „Pre-Crişana” este la jumătatea distanţei între Transilvania şi Banat (acolo e Starčevo) dacă facem o cotitură de 90 grade spre vest, mai ales că pe drum sunt siturile Szarvas 23 şi Tisza-Sighet (s.n. şi g.n);

- în stadiul actual al cercetărilor (din Alba poate ?) este necesar un termen unic în scopul evitării, în viitor, a unor confuzii (la examene, pentru ascultător !).

Cititorul şi-a putut da seama de goliciunea frazelor de mai sus, dar mai ales a argumentelor privind schimbarea termenului.

2.6 Continuitatea culturală liniară din Thessalia, lipsită de orice întreruperi şi/sau hiatus-uri (Ciuta 2001, p. 20, al. 2)

Fără a avea vreme să aprofundeze situaţia neoliticului balcanic, tânărul coleg se grăbeşte să ia în braţe teoria M. Gimbutas cu privire la Old European Civilisation, extrapolând situaţia de la Ahilleion pentru întreaga Thessalie. Dacă ar fi cunoscut mai bine lucrurile din Balcani ar fă văzut că la Ahilleion evoluţia este aproape identică cu cea de la Otzaki şi Argissa, că sunt aceleaşi forme de vase, aceleaşi motive, doar că era mai puţină pictură ca la Potosesklo (Gimbutas – Winn – Shimabuku 1989). Practic aceeaşi situaţie, doar că terminologia era alta. Dacă Gimbutas a unificat terminologia făcând din 9 etape la (Milojčić şi alţii: Protosesklo cu 2 etape, Presesklo cu 2 etape, Sesklo cu 3 etape, Dimini cu 2 etape) fazele Ia, Ib, IIa, IIb, IIIa, IIIb, IVA, IVb = 8 etape. Cum am spus mai sus „aceeaşi Mărie cu altă pălărie”. Dacă ar fi să vedem ce spun şi alţi cercetători greci şi străini despre neoliticul din Grecia, pentru ca să ştie lumea şi alte feţe decât cele pe care le prezintă colegul în sprijinul „teoriei” sale, ar vedea că Monocrom şi Protoseklo este considerat neolitic timpuriu, Sesklo neolitic mijlociu, iar Dimini neolitic târziu. În acest fel nu se mai pot compara civilizaţiile. Desigur, arhitectura de la Sesklo şi Dimini permite asemenea interpretări, dar sunt doar cele două situri, situaţia nu se repetă în Grecia pentru a se putea generaliza.

Vl. Milojčić arătase de la început deosebirea dintre Protosesklo şi Presesklo văzând că aceasta pătrunde dinspre nord (în Thessalia), că acesta este un proces de „barbarizare” (Milojčić 1973, p. 251). In opinia noastră acesta trebuie să fie momentul celei de-a doua migraţii.

Nu e cazul să facem aici demonstraţia, dar sincronismele între Starčevo-Criş I şi Presesklo au fost precizate de mai toţi specialiştii care s-au ocupat de sud-estul Europei, de Vl. Milojčić (Milojčić 1944, p. 11; 1950, p. 74, 114-115; 1973, p. 251), D. Garašanin (D. Garašanin 1954, p. 166), M. Garašanin (Garašanin 1979, p. 119 se referea la Vršnik Ic), B. Brukner (Brukner 1968, p. 41), S. Dimitrijević (Dimitrijević 1974, pl. VI/19), N. Vlassa (Vlassa 1980, p. 692), J. Makkay (Milojčić 1967, p. 11; Makkay 1965, p. 6, 8, 14) ş.a. (Tasić 1958, p. 11, 18, 37, 11.3; Batović 1966, p. 113; Benac – Garašanin 1971, p. 267; Lazarovici 1979 ş.a.). Să nu uităm însă că sunt de crezut cei care au săpat şi lucrat o viaţă în sud-estul Europei, nu cei câţiva americani care nu au apucat să înţeleagă ce săpau şi au scos lucrări monumentale, dar care au adus mai mult teorii decât au lămurit lucrurile. Au luat drept bune datele de C14 şi le-au aplicat mecanic, fără să mai controleze stratigrafia verticală sau cea orizontală, fără ca să mai vorbim de stratigrafia comparată. Dar sunt şi excepţii între arheologii americani, diferenţe de la o „şcoală la alta”.

Foarte mulţi specialişti văd geneza neoliticului din Grecia ca fiind legată migraţiile succesive dinspre Orientul Apropiat (Milojčić 1964, p. 57; Müller – Karpe 1968, p. 90). Când este vorba despre civilizaţii, fiecare cercetător caută a explica termeni ca: origine, evoluţie, legaturi. Atunci când e vorba despre faze de evoluţie se mulţumesc a explica doar evoluţia generală. Până în vremea culturii Presesklo evoluat sunt cel puţin 3 asemenea migraţii :

- prima ar fi la nivel Monocrom (aceasta s-ar lega de primele civilizaţii din Anatolia (Fikir Tepe, Hacilar IX, Hassuna Ia, ş.a.)) ;

- a doua la nivel Protosesklo, care se leagă de primele orizonturi pictate (Hacilar înainte de VI, , Ilipinar IX – Thissen 1999, fig. 2.11-15, ş.a.);

- a treia la nivel Presesklo ; impulsul ar putea veni dinspre nord, dinspre Balcanii de Sud şi de pe coasta Adriaticii, deoarece apar uneori asociate cu ceramică cardială;

- în acelaşi timp sunt şi legături cu Anatolia: Ilipinar VIII (Thissen 1999, fig. 2.17 şi urm.);

- Aceasta, cea de a treia, s-ar putea lega de descoperirile de la Dunăre: Lepenski Vir III, Donja Branjevina, Gura Baciului II, Cuina Turcului I, Gornea-Locurile Lungi (bordeiele);

Naşterea culturii Sesklo se leagă de alte migraţii cauzate de evoluţia civilizaţilor din Anatolia de sud, din vremea fazelor mijlocii ale culturii Hacilar VI (Müller – Karpe 1968, p. 90; Makkay 1971, p. 40; Brukner 1974, p. 42), Ilipinar VII Thissen 1999, fig. 2.31-32). În această vreme sunt semnalate migraţii în Balcani, mai puţin precizate în Bulgaria unde totul avea o evoluţie locală, cu câteva excepţii (Nikolov 1978, 1983; 1990). De aceasta s-ar putea lega naşterea culturii Karanovo II, iar prezenţa ceramicii canelate din grupul Magouliţa al culturii Presesklo nu trebuie rupt de fenomenele balcanice şi cele de la Dunăre. Ceramica canelată de la Ocna Sibiului, Gura Baciului II, Cuina Turcului şi altele le-am precizat cu alte prilejuri şi în studiul nostru despre Şeuşa, recent aşa că nu e cazul să revenim.

O altă migraţie sau poate mai multe vedem la nivel Vinča A, pe care le-am cuprins cu termenul de CBA (Lazarovici 1993; vezi aici o amplă analiză a sincronismelor SC – Vinča A, pe complexe). În Thessalia ea dă naştere culturii Dimini –Tsangli (opinia noastră: Lazarovici 1977c; analiză extinsă pentru aceste legături). De altfel, nivelul al doilea de la Limba-Bordane marchează o asemenea migraţie, credem noi.

Întrebarea firească este: unde există, atunci, acea continuitate liniară ?: domnule M. Ciută !

Şi o altă întrebare: dacă Gimbutas a unificat, de ce despărţiţi evoluţia culturii Starčevo-Criş în două sau mai multe culturi ? vezi glumele noastre (nr. 14) în care foloseam criteriul Dvs. de deosebire, în 3 sau 4 culturi. Precriş I, Precriş II, Criş, Postcriş I, Postcriş 2 ?

3 Răspândirea „culturii Precriş”

M. Ciută dă o listă şi o hartă cu 8 descoperiri sigure Precriş. Să vedem ce exprimă ele şi cum le datăm noi:

Gura Baciului pentru că N. Vlassa a demonstrat clar că nu este Precriş, iar ceea ce a combătut I. Paul (Paul 1989 şi n. 6) am respins la acea vreme noi (Lazarovici 1992, p. 39 vezi şi tab. 5 unde OS se leagă de G1 de la Cârcea, necorelată cu GBI ). Noi ne-a precizat punctul de vedere cu date şi clarificări, nu doar stilistico-tipologice, ci cu argumente şi statistici despre factură, amestec, ardere, netezire, forme, ornamente, pe complexe, cu analiza fiecărui complex (Lazarovici – Maxim 1995), ceea ce aşteptăm să facă M. Ciută şi I. Paul cu descoperirile lor. Deci, ar mai rămâne 7 situri Precriş.

Uioara de Sus. Descoperirile noi le-am atribuit etapei SC IIA pe baza unei benzi late pictate cu alb, dar materialele sunt puţine şi nesigure.

Dubova – Cuina Turcului. M. Ciută nu spune care nivele de la Cuina Turcului. Probabil credea că straturile, cum le numise Al. Păunescu, Criş I ar fi acel Criş I pe care îl aştepta şi care îl credea mai târziu. Al. Păunescu le încadrează descoperirile din faza SC IC până în IVA (Păunescu 1978, 45, n. 35; prin analogiile cu staţiunile de la Gornea, Moldova Veche, Schela Cladovei ş.a. pe care le citase).

Noi încadram CT I în SC IC/IIA (Lazarovici 1979, pl. VI/B17, C25-26); CT II în SC IIB-IIIA (L 1979,VII, VI/C19-21 ş.a.), iar CT III în SC IIIB (Păunescu 1978, fig. 18/9, 14; 19/5, 15-17; 20/3,5,7; la noi L 1968, 17, 9.11; 1977a, 4-17; Lazarovici 1975, p. 19, 14.9; 1979, VII/F3-15), fără a aminti trimiterile altor colegi care se ridică la 121 în baza noastră, dar ele sunt mai numeroase. V. Boroneanţ comentează unele atribute care ar merge şi în SC IVA (B 338, 407). Doar D. Srejović numeşte nivelul neolitic cu Cuina Turcului, IIIa = LV III a1, Cuina Turcului, IIIb = LV III a2, Cuina Turcului, IIIc = LV III b (Srejović 1973, p. 259). În acest caz termenul Protostarčevo este contemporan cu Starčevo I şi II din sistemul Milojčić şi D. Garašanin. În descoperirile de la Gornea-Locurile Lungi apar cunoscutele altăraşe patrulatere ca la D. Branjevina, Padina, datate post-Gura Baciului SC IB, poate cu SC IC sau SC IIA, iar retardările merg în SC IIB.

Foeni-Sălaş pe care Fl. Draşovean şi noi le încadrăm în SC IIA (Draşovean – Greenfield 1994, p.16, 19, 15/1-2) nu comportă discuţie sau reinterpretare.

Deci, din cele 11 staţiuni, noi şi alţi autori le-am încadrat în fazele culturii Starčevo-Criş într-un sistem coerent, uşor de verificat, cu citarea opiniilor sau comentarea lor, cu folosirea şi îmbunătăţirea unor sisteme (Vl. Milojčić, D. Garašanin, M. Garašanin, S. Dimitrijević comentarii şi corespondenţe în Lazarovici 1977) ce îşi dovediseră valabilitatea timp de 5 decenii şi nu numai (să folosim o expresie de la M. Ciută).

Seuşa. M. Ciută mai lansa despre Şeuşa posibilitatea „… unei continuităţi a locuirii neolitice timpurii în această aşezare” (Ciută 2001, p. 55) (Sic !). Deci, M. Ciută nu era sigur că este vorba de o continuitate, ci o lua ca un avans, o posibilitate, el trebuia crezut pentru ca pe această ipoteză să se bazeze alte argumente. Ar mai trebui să credem că la Şeuşa ar fi o situaţie stratigrafică la fel de importantă ca cea de la Gura Baciului, dar situl fiind distrus şi săpătura la limita aşezării trebuie crezută ipoteza avansată ?

Despre locuinţa L1/1997 colegul citează mai multe studii (Paul, Ciută 1998, p. 76), iar în final conchidea „ … analiza comparativă a acestui tip de construcţie – „pe pat de pietre” –, cu complexe similare din aşezări aparţinând culturii Precriş (care aşezări ?; că Leţ este după el Criş, nu Precriş, iar Ostrovu Golu niv. III şi IV ar fi „Post-Criş I” şi „Post-Criş II”, căci diferenţele faţă de Şeuşa sunt de 10 ori mai multe după: forme, ornamente, incizii, barbotină, decorul plastic, factura ceramicii), coroborată cu unele consideraţii preliminare asupra încadrării cultural cronologice realizate pe baza analizei ceramicii (Sic ! aceasta am făcut-o noi mai bine vezi: Lazarovici 2001) conducând la concluzia că avem de a face cu una din cele mai timpurii (dacă nu chiar cea mai timpurie !) locuinţă de acest gen descoperită, cel puţin până acum, pe teritoriul României…”… desigur este Şeuşa L1. Din ceea ce a publicat până acum nu am văzut „pat de pietre”, doar dacă colegul nu are mai multe vetre suprapuse, aşa cum apar la Suplac (în noile noastre săpături). Secţiunea deschisă era prea îngustă pentru a ne convinge. Dacă totuşi are pat de pietre, atunci să nu uite că cele mai timpurii sau contemporane sunt cele de la Padina unde există materiale Starčevo-Criş.

Noi am precizat că Şeuşa face parte a doua migraţiune sudică, pe care o credem că este de etapă SC IC-IIA. Termenul Precriş a fost combătut de noi, iar staţiunea în încadrată în fenomenele sud-est europene (Lazarovici 2001). Materialele de acel tip apar mai târziu, pentru ele am publicat suficiente date de stratigrafie verticală şi orizontală, trebuie doar să citească nu doar să citeze. Ar rămâne 6 puncte Precriş.

Cârcea. M. Nica (Nica 1976, 1977, 1984, 1991; 1993-1998), N. Vlassa (Vlassa 1972; 1972a; 1976; 1980), Gh. Lazarovici (Lazarovici 1995; 1996, ş.a.), Vl. Dumitrescu (Dumitrescu 1970; Dumitrescu – Vulpe 1983, p. 57) şi M. Garašanin care îl numeşte orizontul Gura Baciului sau Gura Baciului – Cârcea (M. M. Garašanin 1979, p. 119, 132-133), iar nu Precriş. Noi am rectificat opiniile lui M. Ciută anul trecut (Lazarovici 2001), ar rămâne 5 situri, aceasta mai ales că evoluţia materialelor de la Cârcea se leagă de fenomenele sudice şi nu atât de Ocna Sibiului (să nu uităm că pictura cu buline albe apropie Ocna Sibiului de descoperirile de la Donja Branjevina şi nu de cele din Cârcea şi Bulgaria). Materialele de la Cârcea nu se leagă de descoperirile Protosesklo, deşi M. Nica adesea o afirmă, dar nu o demonstrează. De altfel, noi am analizat locul descoperirilor de la Cârcea şi legăturile lor cu Gura Baciului pe complexele publicate de M. Nica (N. Nica are zeci de planşe, de cele mai multe ori cu aceleaşi materiale, pictura toată a fost introdusă în bază de informaţii; vezi rezultatele Lazarovici 1992, p. 30-38 cu 13 tabele; 1995, 1996, 2001 cu numeroase şi nu global), nu declarativ, ca la Ciută, pe 75 de cioburi.

Grădinile, sit necunoscut în vremea lui N. Vlassa, dar care nu are de a face cu Precriş-ul legându-se de o dezvoltare a stilurilor din Bulgaria şi a celor solid style (Nica 1977a, p. 446, 9.8) din Macedonia (Nandris 1960, p. 206; 1970, p. 150; Rodden 1962, p. 10). Lazarovici 1977, p. 35, n. 46; M. Garašanin 1971, fig. 4, 7, 17). La Grădinile sunt mai multe complexe unele : groapa 4 din faza SC IC-IIA la noi (la Nica grup Cârcea IB: Nica 1993-1998, p. 35 şi fig. 4), respectiv până în SC IIIB-IVA (Cârcea IIA = Starčevo II la Nica: Nica 1993-1998, fig. 7/11-15), paralelizate cu, cultura Sesklo de M. Nica (Nica 1993-1998, p. 35, n. 50, 55; 37, fig. 4/3,5: zice el solid style: trebuie sa-i precizăm că acel solide style e Sesklo III, iar la ce vroia să se refere Nica era solid style de la Amzabegovo Ic – Vršnik Ic, mai greşeşte şi colegul Nica, lui însă nu-i ia nimeni în rău, deocamdată, greşelile) şi nu cu Protosesklo, cum crede M. Ciută.

Noi ne-am preciza punctele de vedere, faţă de Grădinile, cu analogii largi în spaţiul balcanic cu carpato-panonic (Lazarovici 1992, p. 30 şi urm.), pe baza statisticilor pe care le dă M. Nica (chiar dacă bagă alături diferite culori de ardere în aceeaşi serie). Oricum, legăturile în spaţiul balcanic contravin ideii de dezvoltare locală în Transilvania şi Oltenia, ceea ce ar motiva expresia de Precriş, în sens geografic. Acel solid style nefiind din prima migraţiune, rezultă că elementele de la Grădinile se grefează pe lângă fondul vechi – care se leagă de zonele din centrul Balcanilor adică provinciile Morava din Serbia (Grivac-Barice), Vojvodina – Srem (Donja Branjevina), sudul Ungariei (Tisashighet, Szarvas 23) – se leagă de ce-a de a doua migraţie a noastră (Lazarovici – Maxim 200, p. 403). Aceasta a doua migraţiune este pe un spaţiu mai larg, vine deopotrivă pe calea Vardar – Morava şi prin Valea Strumei. Ar mai rămâne 4 situri pentru acel Precriş.

Verbiţa. D. Berciu (Berciu 1957, p. 179) aşa cum am precizat mai sus, a încadrat-o în cultura Starčevo-Criş, iar noi ne-am precizat poziţia (Lazarovici 1977, p. 35, n. 45; 1979, p. 43). El făcea analogii şi legături cu Protosesklo, Presesklo şi Karanovo şi Starčevo I, situl de la Vrtište (Berciu 1966, p. 67; Contribuţii p. 111; Berciu1961, p. 90; Berciu 1940, p. 16). M. Nica, mai nou o încadrează Proto - Starčevo (Nica 1993-1998, p. 47, fig. 1/6), alături de situl de la Vlădila (Nica 1993-1998, p. 47, fig. 1/29), dar acelaşi sit îl încadrează, cu o pagină mai înainte, în faza Cârcea IIA = Starčevo II (Nica 1993-1998, p. 46). B. Brukner data materialele amestecate din niv. I şi II în faza Starčevo IIb (Brukner 1968, p. 50). Termenul de Proto – Starčevo este o găselniţă a lui D. Srejović. Asupra lui vom reveni mai jos şi cu alt prilej.

Tânărul coleg ar fi văzut, dacă studia cu atenţie descoperirile de la Verbiţa, că acolo sunt materiale cu suprafaţa anetezită, netezită cu cap de os sau lemn (la noi şi Z. Maxim motiv IJ), că sunt proeminenţe duble aşezate vertical sau orizontal (la noi şi Z. Maxim motiv HK şi HL), că sunt apăsări pe buză (la noi şi Z. Maxim motiv tip AP) pe castroanele drepte, adânci (variante la tipul FC, la Ciută toate „tigăi de peşte”; unele dintre ele pot fi tigăi, deci ne cerem scuze pentru unele din acuzaţiile anterioare Lazarovici 2001), caracteristici pentru al său Precriş I şi II. Aceste elemente apar în complexe din etapa noastră SC IC-IIA, în cazul retardările de SC IIB şi se leagă de migraţia a doua. Care e situaţia la Verbiţa vom şti după publicarea de noi materiale, pe straturi sau complexe.

În acest caz ar mai rămân 3 sau 4 staţiuni Precriş, dacă ia în considerare şi Vlădila, prima opţiune a lui Nica, citată mai sus.

Am precizat cele de mai sus pentru ca cititorul să ştie la ce ne referim. Ridicăm o firească întrebare domnului M. Ciută: cum datează el materialele de la Verbiţa în Precriş când ele erau datate, după caracteristicile ce le aveau, în faza Starčevo-Criş II, începând din anii 1959 (Berciu 1959, fig. 4/1; Berciu 1965, p. 29; Berciu et. al. 1957, p. 179) acceptate şi de alţii, cum am arătat mai sus. Dacă acestea sunt datate ca Precriş, cum poate fi atunci datat Precrişul aflat înaintea fazei Starčevo I, în sensul lui Milojčić şi D. Garašanin. Explicaţia ar fi, vorba românului, „aceeaşi Mărie în altă pălărie”.

Revenim asupra castroanelor cu pereţii drepţi şi adâncitură pe buză (tipul AP: anterioara referire Lazarovici 2001, p. 40, tabel 2, analizam acolo doar cele datate şi cu pictură albă sau cu alte elemente). Motivul este considerat ca element tipic pentru faza Monocrom, la S. Dimitijević, apărând la Dobanovć (Dimitrijević 1974, p. 100; Letica 1968, p. 16, n. 103). Noi însă am datat asemenea descoperiri mai târziu. Ele apar şi la Gornea-Locurile Lungi, locuinţele datate mai târziu (B1 şi L1-L3), revenim şi le încadrăm tot in SC IIB din locuinţe şi SC IIA din bordeie.

Valea Răii poziţia ei în defileul Oltului (Nandriş 1968; la Nica Copăcelu: Nica 1993-1998, p. 47, fig. 1/30), legăturile sudice şi nu cele central transilvănene le-am precizat, tot acolo am arătat că nu erau date stratigrafice fiind publicate şi materiale mai târzii de IIB-IIIB, rămân 3 situri Precriş.

Limba-Bordane. (Ciută 2002, pl. XCIV/2). Din ceea ce publică M. Ciută în teza de doctorat (mulţumim lui N. Ursulescu care ne-a pus la dispoziţie lucrarea şi referatul domniei sale pentru studiu) materialele se încadrează în etapa noastră SC IB-IIA. Tot acolo sunt şi materiale de fază SC IIIA sau IIIB după noi. Sunt, deci, 4 situri Precriş.

Ocna Sibiului situl de la care a pornit termenul de Precriş, sit pe care nu îl excludem deocamdată deoarece s-au publicat puţine date şi materiale pe complexe. Cu toate acestea am putea accepta provizoriu termenul de Precriş, dar nu în sensul lui Vlassa (mai sus citat), ci al lui Iuliu Paul (adică în podişul Transilvaniei). Opiniile noastre şi poziţia cronologică în funcţie de ce s-a publicat sunt prezentate în Lazarovici . Ar rezulta că sunt poate 5 situri ale „culturii Precriş”.

La redactarea lucrării de licenţă (cum reiese din rezumat) autorul mai adaugă 7 puncte certe (deci 15) şi alte 9 incerte (Ciută 2002, p. 6). Din păcate nu ştim nici sistemul de repertoriere lui I. Paul din 1992 deoarece nu intră la bibliografia selectivă. Nu am putut studia întreaga lucrare. În articolul citat la început şi în rezumat face o întreagă poliloghie din care nu spune nimic nou, dar trebuie să acceptăm că sunt atâtea deocamdată. Din această vorbărie aflăm că totuşi sunt descoperite în ultimii 5 ani 9 puncte noi (ne întrebăm, firesc, de ce pe harta din 2001 nu le pune ? dacă erau descoperite în ultimii 5 ani !).

3.1. Calea sau căile de pătrundere. (Ciută 2002, p. 7)

Cât priveşte calea sau căile de pătrundere aici tânărul coleg intră în supoziţii periculoase. Drumul imaginat de el, calea oltenească, este unul posibil, dar nu este singurul. Această cale este sugerată de descoperirile Grădinile – Cârcea – Valea Răii (aceasta din urmă fără stratigrafie, plus amestec cu etape de SC IIIB).

Celelalte corespondenţe necesită comentarii :

- pe de o parte din cauza atributelor principale, din care mai ales pictura cu buline mari albe, legătura ar fi Grădinile, Ocna Sibiului şi apoi Gura Baciului, dar nu apar la Cârcea (decât foarte rar).

- lipsa motivului „ciucure” şi a suprafeţelor albe mari, haşurate apropie Gura Baciului de Donja Branjevina şi Szarvas-Ob. 23, Grivac-Barice şi de Ocna Sibiului şi ne îndepărtează de calea oltenească.

- din materialele publicate, de la Vaksevo, spre Macedonia, în Bulgaria de SV (Čohađiev 2001, pl. 42-46) unde ar fi, după noi, un orizont SC IB-IIA mai îndelungat (Lazarovici 2003b, m.s.) ar fi cele mai bune analogii la Gura Baciului şi Donja Branjevina. Din păcate nivelurile I şi II sunt publicate împreună, aşa încât nu se pot da detalii, iar o stratigrafie orizontală nu există, rămânând pentru viitor precizarea mai exactă.

Aşa încât zisele căi sunt invenţii de birou, fenomenele sunt mai complexe nu se poate preciza dacă sunt „căi” zonale sau etape cronologice diferite.

În acest sens demonstraţiile noastre, la obiect, nu comportă discuţii. Colegul vorbeşte bine în mare, dar în detaliu este în afara problemei.

Dintr-o suflare el citează calea de pe Struma – Isker prin staţiunile Kovačevo, Gălâbnik, Gradešnica, unde pune un semn de întrebare al cărui rost nu îl pricepem. Dacă are îndoieli, trebuia lăsat Isker la o parte.

Kovačevo se deosebeşte de Gălâbnik sau Pernik. Din Tabelul 3 al nostru (Lazarovici 1996, p. 28) se poate observa că Kovačevo se plasează acolo unde o datam, în al nostru IC-IIA (acolo am scris cu litere arabe 2a în loc de IIA, din cauza grafiei, pe atunci aveam un leptop slab, din prima generaţie). Descoperirile de la Vaksevo, cum arătam mai sus, vin sa arate că descoperirile de la Gura Baciului nu sunt singulare, ci doar colegii bulgari nu şi-au făcut ordine în evoluţia etapelor timpurii. Unele inadvertenţe, în tabelele din studiul nostru mai sus-pomenit (cazul cu G9 de la Donja Branjevina III) se datorează faptului că Serghei Karmanski mai aranja manual ceramica pictată, o trecea din nivelul DB III în nivelul superior la el DB II, deşi situaţia este invers, după opinia noastră în DB II este mai veche, ştiind fobia lui pentru un Körös timpuriu din acele vremuri, ante pictura cu alb (criticile noastre la el în: Lazarovici 1987; 1979c), fobie transferata asupra termenului de „monocrom”, deşi întreaga pictură cu alb timpurie (există şi o pictură cu alb târzie, asociată bicromiei) are celelalte categorii cu toate trăsăturile etapei monocrom.

În nici una din staţiunile Kovačevo, Gălâbnik sau Pernik nu apar bulinele mari asociate cu alte elemente, iar aceste staţiuni apar în serii mai târzii, la noi (Lazarovici 2000, tab. 1-7). De altfel ele se leagă de o etapă şi un anume fenomen al migraţiei a doua. Ar putea fi legată de etapa SC IIA. Unor referiri globale cu care operează domnul M. Ciută, credem că le sunt preferabile analizele noastre detaliate, deşi şi colegul face „eroarea” care ne-o impută şi operează cu spaţii prea mari.

Noi studiem acum descoperirile de la Vaksevo, le-am introdus în baza de date, dar ne lipsesc unele descoperiri recente din Bulgaria, motiv pentru care nu extindem opiniile noastre asupra acestui sit. El se leagă de migraţia din etapa SC IC. Lucrurile sunt ceva mai complicate. Credem că merită să studieze şi ordonările noastre, nu doar să le citeze la modul general (Lazarovici 1996, p. 23 şi urm.). Colegul M. Ciută, şi alţii, ar vedea din acele ordonări că datările propuse sau imaginate de noi calculatorul nu se ordonează cum am crezut noi sau au scris autorii descoperirilor. Aceste date trebuiesc privite cu atenţie, fiind vorba, uneori, poate, de evoluţii bimodale (termen matematic asociat clopotului lui Gaus). Tot de acolo ar vedea că există o grupă vest-balcanică (tabel 1), mai timpurie, după care etapă descoperirile se amestecă din cauza atributelor comune: unele vechi, altele noi. Aceasta arată că cea de-a doua migraţie este semnalată atât în est, cât şi în vest. Ni se pare posibil ca migraţia a doua să aibă două curente.

In aceste situaţii credem că trebuie abandonată calea de a studia doar pe hărţi răspândirea „picturii cu alb” care este o noţiune mult prea vagă. Studiul pe hartă trebuie corelat cu toate atributele, nu doar cu expresii ca: monocrom, pictura cu alb, lipsa barbotinei etc. Descoperirile din spaţiul balcanic ne erau cunoscute (lui N. Vlassa şi nouă) şi atunci când vorbeam de acest amestec de drumuri (Lazarovici 2000, p. 275), nu neglijam şi acea cale, dovadă articolul din 2000 privind legăturile speciale dintre descoperirile din România cu cele din Bulgaria (Lazarovici 2000), pe care colegul îl citează la modul general nu la o pagină anume, deşi ne referim şi la căile de pătrundere sau de legătură.

Varianta (mai corect era calea) vestică (Ciută 2002), pe care o combate tânărul coleg foarte uşor se datorează necunoaşterii sale. Sunt mai multe puncte decât înşiră colegul. El amestecă în aceeaşi oală, atât în cazul Bulgariei cât şi în cel al Iugoslavei, lucruri din 2 faze diferite, nemaivorbind de etape. De altfel, acest amestec este datorat noţiunii de Protostarčevo la Srejović, pe care o preiau fără control Pavúk, Nica, Ciută şi Brukner.

Staţiunile de la Foeni (aici sunt două situri: Staţia de Gaz e SC IC/IIA; celălalt sit e mai târziu), Dudeşti, Fratelia, Dubova şi Lepenski Vir, cele la cele care se referă tânărul coleg, sunt situri de fază SC 1C-IIA, toate ţin de migraţia doua şi aspectele ei (Lazarovici Maxim 1995, sub vocem migraţia doua; Lazarovici 1996, p. 13 şi urm.; 2000, p. 275, n. 40).

4 Noţiunea „înaintea culturii Starčevo”

Dacă colegul ar fi făcut referire doar la studiile lui Milojčić (Milojčić 1944; 1949a; 1949b, 1950) şi ale D. Garašanin din 1954 ar fi fost de înţeles deoarece aceştia au definit atunci doar o civilizaţie Starčevo şi se refereau la Serbia şi zonele imediat învecinate (încă din anul 1965 J. Makkay într-o scurtă sinteză foloseşte termenul de Starčevo-Criş II; Makkay 1965, p. 12, 18; I. Paul – Paul 1965, p. 197 se referea la zonele învecinate Transilvaniei).

Recent, alţi colegi în lucrări de sinteză nu se grăbesc a scrie despre Protostarčevo (Marijanović 1993). Ceea ce nu a înţeles colegul nostru şi nici alţii, pe care îi citează mereu, este evoluţia studiilor asupra culturii Starčevo şi mai ales ceea ce a însemnat Starčevo – Kőrős şi Starčevo-Criş (sinteza noastră în tabelul 1 Lazarovici 1979, p. 17-19). De fapt, nu au înţeles acest lucru nici Srejović sau J. Pavùk. La Srejović era de înţeles, a descoperit un mezolitic, el îl credea protoneolitic, şi vroia şi un Protostarčevo, cum anterior scria de un Protovinča. Era mai uşor a boteza decât a studia. Lipsa notelor, a trimiterilor bibliografice din volumul Lepenski Vir este concludentă asupra „metodei” de lucru şi seriozităţii. Fantasticile descoperiri epipaleolitice sau mezolitice l-au făcut sa uite de metode. În revenirile ulterioare (Srejović, Fundamenta) codurile pentru categoriile ceramica parcă sunt luate din Milojčić (Milojčić 1949, 1950).

Sensul pe care îl dă M. Ciută acestei noi „culturi” reiese din al treilea citat ca fiind înaintea culturii Starčevo-Criş. Doar că în nota din acelaşi aliniat ne citează pe noi cu ultimele lucrări alături de lucrări ale lui E. Comşa. Nu ştim la ce se referea din studiile lui E. Comşa, la care periodizare, dar ştim foarte exact că nu există la această oră nici o descoperire în Transilvania, (vezi mai sus cele citate şi analizate de noi) care să fie mai timpurie decât Starčevo-Criş, indiferent de ce termeni va folosi. Iar noi încadram în studiile noastre şi descoperirile de la Ocna Sibiului, Cârcea şi altele. Dacă se referea la alt Starčevo-Criş decât al nostru sau accepţiunile citate de noi, M. Garašanin, B. Brukner ş.a. să o spună, căci dacă o fi vreun Criş 1 nu ştim şi ar fi un Precriş I sau II ante vreun Criş I sau Criş 1 să o spună direct.

4.1 Faza „Precriş II”

Această fază evoluată a complexului cultural al neoliticului timpuriu carpato-dunărean – este vorba de Precriş II la M. Ciută, la noi ar fi SC IIB (Lazarovici 1979, p. 44-46; 1984, p. 62-64), iar la I. Paul ca „etapa de trecere spre cultura Criş propriu-zisă” (Paul 1989, p. 10-11, 1995, p. 39). Care Criş ? ne-am întreba firesc. Doar că de atunci I. Paul sau M. Ciută nu au publicat nimic din cultura sau din acel Criş propriu-zis, să ştim şi noi la ce se referă.

5 Acuze privind noţiunile cultură şi complex la N. Vlassa şi la noi

M. Ciută spune (Ciută 2001, p. 13) „Alterând terminologic – uneori aleatoriu – între noţiunile cultură şi complex cultural, pentru desenarea pe ansamblu a fenomenului neolitic timpuriu, în ultimă instanţă el recurge totuşi, în mod paradoxal (!), (deşi nu tocmai explicit) – la termenul de Criş, aliniindu-se la sistemele cultural cronologice existente (Milojčić 1949), deşi, după cum am mai văzut mai sus, anterior acceptase posibilitatea utilizării termenului pre-Criş pentru desenarea un (corect gramatical ar fi unui !) orizont cultural la nord de Dunăre mai vechi decât Starčevo-Criş, respectiv sincron cu cultura Protosesklo din Thessalia”.

Cum N. Vlassa, aşa cum am arătat mai sus (Vlassa 1968, p. 376), nu scria cel mai vechi neolitic de la nord de Dunăre (!)” rezultă că citarea e scoasă, foarte probabil, din burtă de M. Ciută sau a fost o simplă scăpare, ceea ce pentru un coleg mai tânăr este de acceptat.

Noţiunile de cultură şi complex cultural folosite aleatoriu de N. Vlassa ? în termeni apropiaţi se referă şi la noi. Să vedem ce zicea Vlassa şi ce înţelege M. Ciută din termenii lui.

V. Vlassa foloseşte în 1972 temenii foarte exacţi de:

- cultura Criş p. 8 la articolul din 1966 din titlu; la un facies … foarte vechi al culturii Criş, sau când se referea la materialele vechi ca topoarele de la Moreşti, Inucu; când se referă la nivelurile sale notate în manuscrise şi pe planşă cu termenul de Criş (p. 9-10, fig. 3-5), când se referea la fazele târzii Körös respectiv în fazele Starčevo IIb – III – IV ? (aici apare un semn de întrebare deoarece fazele IIb sunt la D. Garašanin, iar faza IV doar la Milojčić; o scăpare a tânărului coleg sau, poate, necunoaştere);

- nivel Criş ca strat de cultură (p. 10, pl. 3-5 ş.a.),

- Starčevo-Criş p. 8, în titlu, deci se referea la întregul conţinut; alteori îl citează pe Vl. Dumitrescu 1970; 1971);

- Pre-Criş în sens de protoneolitic aceramic sau protoceramic; inexistent de fapt, o spunea clar;

- complexul Starčevo-Criş (p. 9, n. 12) când se referă la scheletul de tip alpinoid, tipul rasial vechi mediteranoid; p. 26 când se referă la posibilitatea înserării unei componente „protosesklide”, foarte timpurii, la începutul evoluţiei marelui complex Starčevo-Criş, dar atunci se referă la neoliticul vechi din zona balcano-carpato-dunăreană. Ţinem să precizăm corectitudinea expresiei lui N. Vlassa „protoseskloide” şi nu cum o dă M. Nica (Nica 1984), Dumitrescu – Vulpe (Dumitrescu – Vulpe 1988) sau alţii, citând eronat din Vlassa. orizontul Starčevo – Körös – Criş referitor la orizontul al treilea (p. 15, n. 22), dar atunci folosea o analogie din orizont Smilčić; p. 23 se referea la orizontul al doilea (p. 23) pe care îl sincroniza cu cultura Pre-Sesklo, înainte de Leţ I; p. 27 se referă la nivelul I;

- etapelor pre – Körös-Criş de la Donja Branjevina (p. 16) drept o cultură nouă, încă necunoscută, a neoliticului vechi din nordul Peninsulei Balcanice .. din pricina pătrunderii în zona respectivă a culturii Körös. Nici pe acelea nu le acceptase fiindcă mai sus scria „ni se pare mult mai probabil, ca cea mai veche fază de la Donja Branjevina să fie reprezentată prin materialul acelui „stratum II” simptomatic de asemănător prin ceea ce conţine (…) şi prin ceea ce lipseşte ori abia începe să se contureze spre sfârşitul lui (ansamblul tipologic şi decorativ manifest Starčevo – Körös – Criş) cu nivelul I de la Gura Baciului”. Termen folosit corect de N. Vlassa. Elementele Körös (p. 22) prezente în nivelul II de la Gura Baciului, le sincroniza, în mare, cu faza veche starčeviană.

În trimiterile noastre am fost de la început foarte clari, am definit sau precizat de fiecare dată numele sau denumirea, iar mai apoi spaţiul pe care am operat cu termenii. Am operat concret, nu aleatoriu, aleatoriu poate faţă de acel Criş I, de fapt inexistent (nu era nici o cronologie Criş).

Cititorul poate vedea din cele de sus cum stau lucrurile. Cât priveşte sensul folosit de noi, el este clar exprimat, cu analogii, cu comentarii. Colegul a citat trunchiat din frazele noastre pentru a-şi crea motiv de comentariu. Vom reveni cu alt prilej la aceasta când vom analiza opiniile lui D. Srejović, J. Pavùk, B. Brukner şi M. Garašanin.

6. Orizontul SC IA = Monocrom = Frűhkeramik

Existenţa unui orizont „Monocrom” în Balcanii de nord este problematică. Există un orizont monocrom distinct, în sud. Este vorba de descoperirile din Thessalia (Ahilleion I, Argissa, Otzaki M., Nesonis, Sesklo), dar mai spre nord, în Macedonia la Anzabegovo Ia, Vršnik Ia, sunt, în general, puţine materiale publicate, nu sunt complexe, sunt noţiuni vagi, din aceste motive locul lor în serii este nesigur, siturile şi materialele fluctuează (vezi bibl. şi seriile noastre: Lazarovici 1996, p. 24 şi tabelele). La Ahilleion I sunt unele forme ce pot fi mai târzii (Ellis 1989, p. 102, 5.35-5) şi care apar în cultura Protosesklo (Milojčić 1960, fig. 7).

Se vorbeşte de un orizont monocrom în Bulgaria din care sunt de acceptat, cu rezerve, din cauza puţinătăţii materialului şi a provenienţei lui din strat şi nu din complexe, descoperirile de la Krajnici St. Čohađiev (Čohađiev 2000, p. 258, Abb. 1).

Materialele de la Kopriveţ (noi le-am văzut) sunt mai târzii, ţin de SC IIA şi IIB, doar că, colegii bulgari – ca şi cei maghiari –, neavând o periodizare mai fină se încurcă în termeni. Puţinele forme publicate de la Krainici se leagă de materialele din bordeiele B2 şi B1 de la Gura Baciului (Lazarovici – Maxim 1995, PC I/2,3,5-6; PCII/3, 8, 9, PC III), precum şi de cele monocrome din descoperirile lui N. Vlassa şi A. Palkó (1965, fig. 39-40) care nu ştim din ce complexe proveneau; doar că la Krainici lipseşte pictura cu buline mari albe. La Vaksevo, deşi sunt mai multe materiale, nivelurile I (care ar fi „monocrom”) şi II sunt publicate împreună, motiv pentru care acestea necesită un studiu mai amplu.

Faţă de opiniile lui Srejović şi ale altor colegi privind acel „monocrom”, mai ales privind situaţia din Clisură, ne-am exprimat clar punctul de vedere (Lazarovici 1983, p. 14) şi de aceea nu revenim, nefiind nimic nou publicat. Atunci făceam distincţia între 4 situaţii.

Primul nivel monocrom, ipotetic pentru noi, apoi un orizont cu pictură albă rectilinie, spaţii mari albe (uneori fiind ca acel prin solid style). Ulterior orizontul acesta l-am numit migraţia a II-a (Lazarovici – Maxim 1995, p. 200, 403; Lazarovici 1998 aici am analizat toate elementele caracteristice şi răspândirea lor în spaţiul balcanic şi regiunea sud-central europeană) atribuind acestui orizont descoperirile de la Gornea-Vodneac, Divostin, Padina, Basarabi, Gornea-Locurile Lungi B1, bordei Luca), iar mai nou si alte materiale, complexe sau staţiuni (Lazarovici 1996, p. 13 şi urm.; 2000, p. 275, n. 40 ).

Am revenit apoi asupra naţiunilor de „Monocrom” cu precizări (Lazarovici 1998, p. 23) arătând că sub acest termen se confundă două etape:

- una timpurie, care se desprinde din trunchiul sud-balcanic care dă naştere Monocrom-ului =Frűhkeramik din Thessalia (Ahilleion I: Aslanis 1992, 1.B1;) şi Macedonia (Amzabegovo Ia Garašanin M. si D. 1961, 40, 43; Vršnik Ia: Aslanis 1992, 10.7;), poate la Lepesnki Vir în nivelele mezolitice (Lepenski Vir Ic: Jovanovic 1974, 39; Lepenski Vir II: Srejović 1968, 39; Jovanovic 46, 39).

- alta mai târzie, ceea ce eronat a fost încadrează în faza Monocrom, la S. Dimitrijević (Dimitrijevic 158, p. 97, ca Dobanovć). Sub numele de „monocrom” sunt încadrate şi staţiunile Lug – Zvečka (Srejović 1973, p. 259; Titov 1980, p. 23; Dimitrijević 1974, p. 97, 100; 1979, p. 243, n. 21), Igrač, la Dimitrijević (Dimitrijević 1979, p. 243, n. 21; după Karmanski 1968, pl. VI-XI, XII/1: faţă de această încadrare avem rezerve deoarece nu am văzut direct materialele), iar mai nou diferite materiale de la Drenovac (Ventić 1998). materiale care se datează, cel mai timpuriu în SC IIA după părerea noastră

De fapt, ceea ce este definit de colegii sârbi drept monocrom este o parte din ceea ce definea Vl. Milojčić şi D. Garašanin Starčevo I. Se poate observa clar din literatura citată de noi de la colegii neoliticieni din Iugoslavia că aceştia nu citează vechea literatură cu privire la faza I la Milojčić sau D. Garašanin (ex. vezi Ventić 1998, p. 88), iar alţii menţin, însă, vechile opinii (Marijanović 1993).

7 Motivul AP

Apăsările adânci şi rare, pe buză (la noi motiv AP : Lazarovici Maxim 1995, catalog motive; Maxim 1999, catalog motive) sunt considerate, eronat după opinia noastră, ca fiind asociate cu cele mai timpurii materiale neolitice, cu cele din orizontul Monocrom. În zonele noastre ele apar cu acel Precriş sau acel Protostarčevo. În Thessalia nu apar în orizonturile monocrom sau Protosesklo (Milojčić 1960, fig. 5 – 8/1-4; Winn – Shimabuku 1989, fig. 5.35-5.42).

În baza noastră de informaţii motivul AP apare în peste 46 de înregistrări şi peste 60 de exemplare şi câte or mai fi nepublicate. Mai precizăm că în timpul redactării şi completării acestui studiu am studiat şi teza de doctorat a domnului Ciută mai pe îndelete. Am avut prilejul de a vedea că domnia sa publică în vol. II corect, pe complexe sau cu adâncimi, o serie de materiale, aşa încât o serie de ironii poate nu-şi aveau rostul (citării ca: fără hiatus sau cezuri), dar până la o publicare directă a lucrării ne menţinem ironia.

Acest tip de motiv apare la Gura Baciului numai odată cu migraţia a doua. El apare în complexe din nivelul Gura Baciului II şi unele din procesul de retardare al etapei SC IC. În bordeiul 20 (Lazarovici – Maxim 1995, PC IX/1-3) şi în groapa 24 (Ibidem, PC IX/6). Im ambele complexe este asociat cu pictură neagră pe fond roşu, apar canelurile (pentru apariţia, datarea şi difuziunea lor vezi: Lazarovici 1998, p. 27 şi urm.) precum şi motivele din câte două proeminenţe în relief (La noi motiv HK = să le zicem pe scurt paranteze pentru că au această formă: Lazarovici – Maxim 1995, fig. 51). Dacă colegul M. Ciută studia mai cu atenţie descoperirile M. Gimbutas de la Ahilleion ar fi văzut că acolo ele apar în nivel IIa (Winn – Shimabuku 1989, p. 111, fig. 5.44/9-10, 12; 5.65/9,14) şi nu în orizonturile anterioare. Ori la acest orizont sunt descoperirile de tip Mogouliţa, şi altele care au caneluri şi ţine de finele migraţiei a II-a la noi, deci în cursul fazei SC IIA la noi. Tot la acel orizont apare slipul roşu, deşi doar 2%‚ 27 fragmente (Winn – Shimabuku 1989, p. 159, Tab. B.4). Pictura cu roşu pe slip alb, nivel la care apare motivul AP şi parantezele ce apar tot în nivel Ahilleion IIb în 2 fragmente şi în nivel IIb în 15 fragmente. Or fi câteva sute de km distanţă până la noi, dar dacă acceptaţi regula pentru „monocrom” ca termen global, trebuie să o accepţi şi pe aceste mărunte, dar precise, detalii. Ar mai fi văzut colegul că acolo mai apare – la acelaşi orizont ca la Şeuşa şi Ocna Sibiului – şi pictura cu brun pe slip alb şi alb pe slip roşu şi altele despre care vom vorbi când colegul îşi publică teza.

Nu trebuie uitate sincronismele lui N. Vlassa care data Ocna Sibiului (în urma unei comunicări susţinute de I. Paul la Cluj şi unde a văzut diapozitivele şi fotografiile) între Gura Baciului I şi II (Vlassa 1980, p. 696). Acolo este şi poziţia stratigrafică a descoperirilor din etapa noastră SC IC-IIA, acesta este orizontul migraţiei a doua. Nu ştim care este situaţia stratigrafiei orizontale de la Ocna Sibiului, de aceasta ar trebui să ţină seama colegii de la Alba Iulia (parţial M. Ciută a ţinut cont). Dar acestei probleme îi vom consacra mai multă vreme altă dată.

8 Problema Starčevo I. Diferite acuze aduse lui Vlassa

Despre acel Starčevo I înseriat cronologic în principalele periodizări, dar despre aspectul său concret nu se putea spune nimic, la ora aceea, pe care N. Vlassa îl defineşte ca orizontul de la Gura Baciului I, lărgind şi îmbogăţind termenul. N. Vlassa nu a consultat teza de doctorat şi nici altele în detaliu (Chronologie der Jüngeren Steinzeit … - Milojčić 1949b, p. 26, 261; 1950, p. 109, 114-115) căci ar fi văzut trimiterile la categoriile lui Milojčić: A1 (Milojčić DissDokt 1944, p.13; 36/1a; PL. II/1-2, VII/3; 5, 8; VIII/2; IX/2; XXVIII/4-5) pe baza cărora a stabilit legături atunci şi mai târziu cu Anatolia (Milojčić 1964, p. 57; Müller – Karpe 1968, p. 90), sau cu cele din Thessalia: Milojčić 1950, apud Makkay 1965, p. 4) sau Grecia prin speciile A3α , B3α (Milojčić DissDokt 1944, p. 15; 36/1a; VII/1-8).

Din aceleaşi motive M. Garašanin (Garašanin 1978, p. 40; 1979, p. 119), Vl. Dumitrescu ş.a. acceptă termenul de Starčevo-Criş sau orizontul Gura Baciului I (I trebuie precizat totdeauna).

În studiile lui Vl. Milojčić, începând cu teza de doctorat (al cărei manuscris l-am studiat la Viena pe vremuri, astăzi mutată în depozit), la Institut fur Ur- und Frűhgeschichte şi adesea l-am citat (Milojčić citează faza I la p. 5-6, 11, 13, 16, 18, 19, 23, 36 şi trimite la 3-4 figuri şi numeroase alte note, din păcate neînregistrate în baza noastră de date). Acolo se dau o serie de categorii ceramice folosite în clasificările vremii, categorii pe baza cărora a sincronizat el şi alţii:

- D. Garašanin, peste care colegul trece cu multă uşurinţă, din necunoaştere foarte probabil, căci ea a revenit asupra problemei (D. Garašanin 1980, p. 74-75);

- M. Garašanin (după săpăturile lor de la Vršnik şi Amzabegovo au făcut unele corecţii la ambii (Garašanin 1979, p. 133-134; M. şi D. Garašanin 1961, p. 145); ei acceptă un sfârşit de Gura Baciului I sincronizat cu Vršnik I, Karanovo Ia (D. Garašanin 1980 p. 75; M. şi D. Garašanin 1961, p. 144) şi se revine la Starčevo I, în concepţii vechi sau noi. M. Garašanin (Garašanin 1978, p. 40) vorbind despre ceramica grosieră plus barbotină din Starčevo I; Draga Garašanin le sincronizează în 1978 cu Starševo IIa.

- J. Makkay (Makkay 1965, p. 4, 17-18) citează sincronismele cu Starcevo II pe baza categoriilor A1, A3.

- B. Jovanović (Jovanović 1968, pl. XIII-XIV) şi S. Dimitrijević (Dimitrijević 1974, p. 26) cunoşteau însă materialele ceramice direct, nu doar din literatură.

Acel Starčevo I, bine definit, este mai apoi completat, corectat şi îmbogăţit în sensul lui N. Vlassa de către M. şi D. Garašanin, cum am arătat mai sus. N. Vlassa (Vlassa 1972, p. 27) definea descoperirile de la Gura Baciului, din primul nivel ca cea mai veche cultură neolitică sigur documentată în Transilvania şi în întreaga ţară, cronologic situată la începutul culturii Protosesklo (deci cei care îi zic orizont Protosesklo o zic eronat fără a înţelege detaliile (Nica 1984, ş.a.). Trebuie să cităm exact, din nou, ceea ce zicea N. Vlassa (Vlassa 1972, p. 27) „… Prezenţa sa (adică nivelul I de la „Gura Baciului” loc. cit.) dă un conţinut nou termenilor de Starčevo I – Criş I, definind ca componentă de bază a acestui complex, delimitându-i începutul în timp şi legăturileă etno-culturale în spaţiu;…” . M. Ciută (Ciută 2001, p. 13) citează din nou fals căci la p. 26 la Vlassa nu apare citatul de la Ciută „… orizontul de la Gura Baciului nu este în nici un caz identic cu cel din nivelul I de la Starčevo”. O fi având M. Ciută un alt exemplar din ActaMN sau din extras, dar la noi apare cum am citat mai sus şi nu cum citează M. Ciută. Noi am scris despre acestea mai de vreme (Lazarovici 1968; 1969; 1970; 1971), dar cum pe atunci eram tânăr, nu am fost luat în seamă, probabil am inspirat pe câţiva.

Mai pune M. Ciută semnul întrebării şi apoi exclamării la un text al lui N. Vlassa cităm: M. Ciută 2001, p. 13… „Posibilitatea înserării unei componente „protoseskloide” foarte timpurii, la începutul evoluţiei marelui complex {?! La M. Ciută} Starčevo-Criş este însă (a uitat M. Ciută să îl pună, n.n) de natură a ridica justificate îndoieli asupra exactităţii imaginii de ansamblu ce s-a cristalizat asupra neoliticului vechi din zona balcano-carpato-dunăreană, imagine de ansamblu preluată – cu nuanţări de la caz la caz de la un autor la altul”.

La ce serveau semnele ? !: 1) poate sau mai bine zis sigur M. Ciută nu a citit toată bibliografia citată de N. Vlassa şi aşa nu ştie ce a afirmat acesta; 2) semnul exclamării: adică Vlassa nu a ştiut ce cita. Deci: întrebare: nu e marele complex ?; exclamare: ! vedeţi că a greşit ...

In concluziile sale N. Vlassa folosea termenul de Starčevo I - Criş I şi nu simplu, Criş, şi nu se referea doar la sistemul lui Milojčić din 1949 (Ciută 2002, p. 13) ca dovadă sunt notele 63, 70, 71, 72,

Terminologiile de mai sus aparţin lui N. Vlassa. Dacă ceva nu i pare clar domnului M. Ciută atunci trebuie să citească mai atent, să citeze mai atent şi mai corect sau vorba lui Fl. Draşovean să citească ce citează, dacă doreşte a fi considerat şi încadrat între specialiştii acestor probleme. A lua datările sau opiniile unora şi a adăuga la ceea ce crezi este o posibilitate, o cale, dar pentru asemenea lucruri poţi primi replici usturătoare, cum a avut parte J. Makkay de la Vl. Milojčić (Milojčić 1967).

Ultima parte a analizei lucrărilor lui N. Vlassa, cea din Marisia, este discutată şi de M. Ciută. Acesta insistă tot asupra nivelului Gura Baciului I. Ceea ce nu înregistrează tânărul coleg M. Ciută este asteriscul * ce face referire la comunicarea la simpozionul internaţional de la Köln ( februarie 1981). Din păcate nu a apărut studiul în franceză şi nici stenografiile discuţiile de la congres. Astfel M. Ciută ar fi putut cunoaşte adevărata opinie a lui N. Vlassa şi nu doar ce se înţelege din citatele trunchiate.

Ceea ce nu a sesizat M. Ciută din comunicarea lui N. Vlassa era analiza asupra nivelului II de la Gura Baciului (Vlassa 1980, p. 692). Ar fi citit că: „nivelul II se situează la un orizont cronologic analog, în mare, cu faza veche starčeviană. Asemănările materialului – îndeajuns de concludente – indică seria Vršnik I – Servia I – Lepenski Vir IIIa (poate şi IIIb)”.

Să ne oprim asupra acestei demonstraţii, citată şi de M. Ciută. Deci este vorba de faza veche starčeviană pentru nivelul GB II, pe când colegul descoperă şi citează doar înaintea începuturilor culturii Starčevo (Ciută 2001, p. 14 al. 3 citând p. 694), referitoare la nivelul I. Ne întrebăm ce scop avea citarea limitată. Singurul scop era să sugereze, cum o face mai târziu, că Gura Baciului I şi II au fi anterioare culturii Starčevo şi – deci – şi Criş. Atunci termenul Precriş ar fi justificat. Aceasta cu atât mai mult cu cât adoptă exemplul cu terminologia Protostarčevo I şi II de la Srejović, dar asupra acestui termen vom reveni.

Ne reîntoarcem pentru o clipă la sincronismul cu Gura Baciului II - Vršnik I – Servia I – Lepenski Vir IIIa (poate şi IIIb) – faza veche starčeviană, căci acesta este sensul frazei de mai sus a lui N. Vlassa (Vlassa 1972, p. 22; 1980, p. 692). Legăturile dintre Gura Baciului şi cele de la Vršnik sunt mai vechi, aşa încât N. Vlassa cunoştea şi alte situri, nu doar Donja Branjevina, Anzabegovo, Grivac (Vlassa 1980, p. 695), cum era acuzat.

La aceleaşi sincronisme se referea şi M. Garašanin (M. Garašanin 1978, p. 38), când pomeneşte ornamentul din pete albe pictate (solid style), de la Vršnik I, faza finală sau descoperirile de la Divostin (Garašanin 1979, p. 132). Mai apoi M. Garašanin (Garašanin 1979, p. 104) plasează descoperirile orizontului Gura Baciului, sincrone cu faza II a D. Garašanin, în care acesta asocia Gura Baciului I şi II în acelaşi fenomen, lăsând să se înţeleagă existenţa unui orizont monocrom mai îndelungat. Ei afirmă adesea: Anzabegovo I, Vršnik I, dar nu publică materiale suficiente şi foarte clar. Mai clare sunt lucrurile publicate de Tatiana Bregant (Bregant 1968) şi periodizarea ei pentru Anzabegovo. Din aceste motive noi nu am luat în considerare sistemul „îmbunătăţit” Milutin – Draga Garašanin, aceştia nefiind constanţi în opinii şi sisteme.

M. Garašanin lansase termenul de grupul Gura Baciului cu 10 ani înaintea D. Garašanin, dar toţi făceau legătura cu acesta în sensul dat de N. Vlassa în 1972. Lucrurile ar fi fost mai simple pentru M. Ciută dacă ar fi văzut lucrarea Tatianei Bregant (Bregant 1968), una dintre cele mai bune specialiste în lucrări de stratigrafie comparată din spaţiul iugoslav, pentru cultura Starčevo. Ar fi văzut că sistemul pleca de la cel lui Vl. Milojčić şi a ordonat lucrurile noi, încadrând în etape vechi sau anterioare, fără prea mult tam-tam, realizând o fină şi modernă periodizare. Pentru spaţiul balcanic, celor 4 faze le adaugă 12 etape, câte 3 pentru o etapă, mai adaugă, în Macedonia, 2 etape de evoluţie, aparte, ulterioară pentru Ruck – Bajir, deci în total 14 etape de evoluţie făcând după Milojčić cea mai amplă lucrare de stratigrafie comparată pentru neolitic. Desigur, necunoscând lucrarea M. Ciută nu face nici trimiteri şi nici observaţii privind depăşirea ei după 3 decenii de „cercetări”.

Domnia sa avea aceleaşi opinii ca noi, doar că am descoperit lucrarea 3 ani mai târziu, la Viena, la Cluj, nu o aveam şi atunci am tras la xerox doar planşele tipologice. Noi am luat acel model de publicare şi de stratigrafie comparată pentru studiile noastre de după 1973. Dar ce nu vezi sau nu ştii, nu există pentru M. Ciută.

9.1 Probleme terminologice

Numele Criş, Precriş, Postcriş. Denumirea unei civilizaţii odată încetăţenită se leagă de atributele şi definiţia sa, date în timp şi spaţiu. Practic acestea sunt convenţii ale specialiştilor. Scopul lor este de a da un nume propriu care să fie uşor de reţinut şi înţeles de cât mai mulţi specialişti, pentru a nu crea confuzii. Este de preferat ca el să acopere teritoriul întreg al civilizaţiei şi nu doar răspândirea acesteia dintr-o ţară. Aşa s-a născut denumirea Starčevo-Criş, din Starčevo şi Körös = Criş.

Cu toate acestea, nu înţelegem logica colegului M. Ciută care, retoric, punea câteva întrebări asupra numelui culturii Criş. Începem cu întrebarea de la: Ciută 2001, p. 17, alin. 6; 2002, p. 20 poate şi în teză e la fel ?!. A doua. „… de ce să fie desenat un fenomen cultural cu numele unei regiuni geografice (în cazul de faţă: Crişana (Sic ! n.n.)) în cadrul căreia nu există o nici o aşezare reprezentativă a respectivului fenomen ?!…”, iar mai jos cu câteva rânduri asupra culturii Starčevo. Trebuie să îi explicăm tânărului doctor, ceea ce un student din anul I trebuie să ştie, că termenul de Criş este practic traducerea din maghiară a termenului de Körös, el se referă la descoperirile din Bazinul Crişurilor, mai ales la descoperirile din Ungaria (Kutzian 1944), deşi erau câteva puncte şi din Crişana. Dar pentru bazinul Crişurilor din Ungaria colegii maghiari nu folosesc termenul de Crişana.

Definiţia numelui culturii Criş o putea citi, ca orice student, de la D. Berciu (IstRom I, p. 38-39), K. Horedt (Horedt 1970, p. 112), N. Ursulescu 1998/2002, p. 67 ultimul rând), Vl. Dumitrescu (Dumitrescu – Vulpe 1988, p. 30) sau criticile S. Marinescu la V. Giaconti – Tassone (Marinescu – Bîlcu 1975, p. 489 şi urm.) ca să nu ne referim şi la ale noastre, care le-am explicat de câteva ori.

Intrebăm şi noi, nu retoric, ci pe tânărul coleg, de ce foloseşte el termenul de Precriş (cu subfazele Precriş Ia, Precriş Ib, Precriş IIa, Precriş IIb am auzit, dar nu am citit; dacă nu e aşa ne cerem scuze) dacă termenii de Criş şi Starčevo nu sunt suficient de clari şi nu acoperă realităţile din „Crişana”, patria de origine a numelui, cum crede colegul. Nu aşteptăm un răspuns, căci ştim că termenul de Precriş nu l-a inventat el, dar adresa e-mail el şi-o vrea.

Prima întrebare se referă la afirmaţia colegului (Ciută 2001, p. 17 alin. 4). „..de ce să acceptăm desenarea un (ui n.n. credem că aşa e corect) fenomen cultural printr-un termen care face trimitere directă la un sit arheologic (în cazul nostru: Starčevo) din cadrul căruia manifestările culturale proprii fenomenului în discuţie lipsesc cu desăvârşire”. Din întrebare constatăm că M. Ciută este în afara problemei. Dacă nu ştie limba croată sau sârbă, treacă-meargă. Dar putea să studieze planşele. Doar pentru ceramica pictată din Balcani, numai pentru neoliticul timpuriu, erau publicate peste 1200 de imagini.

Putea să buchisească cu un dicţionar sârbo-croat cele peste 30 de categorii ceramice pe care le descrie Vl. Milojčić pentru ceramica uzuală, semifină, fină, amestec, netezire, angobă, pictură descrie fiecare grupă, cum era moda vremii (Milojčić 1944, p. 1-30, multe reluate apoi în diferite studii şi cărţi). Tot atunci sincronizează unele din categoriile sale cu cele din Grecia, din cultura Sesklo (B3beta, A3alfa, A5alfa: Milojčić, 1944, p.13-16). Apoi, pe parcursul a 6 ani, extinde studiile sale pentru sud-estul Europei realizând o stratigrafie comparată care e revoluţionat cercetarea la acea vreme. Tot atunci aduce unele corecturi lui J. Gaul (Milojčić 1950, p. 109). După ce o face începe cercetările în Thessalia, creează o şcoală de neolitic şi instruieşte sute de studenţi şi zeci de doctoranzi. Despre morţi numai de bine, spune un proverb românesc. Chiar dacă unele greşeli li se par unora „fatale”.

În 1970 Vl. Milojčić sincronizase Gura Baciului cu Protosesklo târziu (Milojčić 1950, p. 74, 114-115). Aceasta era de explicat pentru că N. Vlassa pusese şi publicase împreună materiale din mai multe complexe, iar prof. Milojčić a luat lucrurile global, cum fuseseră publicate (pentru a se vedea complexele surprinse de secţiunea lui N. Vlassa vezi Lazarovici – Maxim 1995, fig. 33).

9.2 Noţiunea de cultură distinctă

Noţiunea îi aparţine lui M. Ciută căci Dumitrescu – Vulpe (Dumitrescu – Vulpe 1988, p. 29-30) folosesc termenul Gura Baciului – Cârcea. I. Paul foloseşte, la rândul său, termenul de Precriş socotind o posibilă periodizare pentru Criş cea de la Leţ I. O asemenea naivitate era posibilă în anii 1962-1964 când E. Zaharia lua expresii de-a gata şi le asocia, aşa cum procedează de altfel, acum, mai tânărul coleg.

10 Mărunte corecturi şi observaţii pentru colegul M. Ciută:

Eponimică ? (Ciută 2001, p. 16) nu ştim din ce derivă poate epo-nimică sau poate variante din dicţionare româneşti: eponim: care dă numele său unui loc (dict. neologisme 1986).

Cuvinte preţioase, construcţii preţioase sunt în rezumatul tezei de doctorat referitoare la sistemul nostru. Să luăm de exemplu scria M. Ciută (Ciută 2002, p. 5) „ Şi în cazul evoluţiei, respectiv a periodizării acestei epoci, s-a înregistrat aceeaşi preluare, mimetică uneori, a sistemelor cultural cronologice propuse pentru teritoriile sus amintite (Zaharia 1966; 1967…”); Citare greşită, credem noi, deoarece nici noi, nici E. Comşa în bibliografia neoliticului, nu ştim ca doamna Zaharia să fi scris ceva atunci, numai dacă nu cumva colegul a luat acestea din lucrarea vreunui student neatent, domnul Ciută stăpânind bibliografia bine, crezându-se „judecătorul” altora.

Inadvertenţe de la un aliniat la altul (aliniatul următor de la Ciută 2002, p. 5 de mai sus): „Descoperirea ulterioară a depunerilor timpurii de la Gura Baciului, Ocna Sibiului…”. Gura Baciului pe care o cităm este publicată în 1972, iar despre cercetările de la Ocna Sibiului, cităm 2 lucrări: 1970 şi 1978, deci colegul ar fi trebuit să scrie descoperirile anterioare nu ulterioare. Şi eu şi N. Vlassa ştiam de Ocna Sibiului, îi citasem locul, poziţia şi importanţa. Deci nu a adus nimic nou pentru noi M. Ciută, în afară de eroarea de sus.

11 Opiniile lui M. Ciută despre sistemul lui Gh. Lazarovici

În ceea ce ne priveşte M. Ciută ne prezintă studiile cam simplist, dându-i valabilitate sistemului nostru pentru anii 1970-1990. Iar, mai departe, ne acuză pe noi şi cei care au acceptat sistemul : „Astfel, mulţi dintre arheologii români (şi nu numai) s-au rezumat, la un moment dat, la „efortul” inserării realităţilor inedite descoperite de ei, în cadrul unor sisteme cultural-cronologice deja existente (dintre acestea, cel mai sus amintit, dovedind o deosebită „atracţie”), în multe dintre situaţii această acţiune devenind de-a dreptul mecanică şi stereotipă, neavând meritul de a contribui, într-un fel sau altul, la devenirea imaginii care se încerca a fi reconstituită cu privire la evoluţia complexului proces cultural de apariţie şi dezvoltare incipientă a fenomenului neolitic de la nord de Dunăre.

Noi nu ţineam la devenirea imaginii. Aşa termen preţios este de folosit pentru studenţii din anul I de la Alba Iulia, şi nici pentru ei, trebuie să li se dea mai mult şi mai corect.

Trebuie să precizăm că în mai toate din studiile noastre nu am analizat fenomenul numai la nord de Dunăre sau numai în Banat şi Transilvania, fiind convinşi că fenomenele etno-culturale neolitice nu au graniţe – nici chiar geografice – dovadă unele studii la Congrese internaţionale (Köln, Forli, etc.). Acelaşi lucru îl fac şi colegii iugoslavi mai nou (Marijanović 1993).

Această durată a sistemului nostru, limitată la anii 1990 de M. Ciută, este făcută foarte probabil pentru a face loc sistemului lui I. Paul şi al său, pe baza descoperirilor de la Ocna Sibiului-Triguri, pentru acel Precriş I şi II din 1995.

Lui M. Ciută i-au scăpat multe din studiile noastre, aşa încât ce să mai vorbim de cele ale altor specialişti ce scriu în greacă, germană, albaneză, sârbă sau bulgară.

A uitat domnul Ciută că noi am reluat analiza materialelor în anul 1995, când am realizat o sinteză pentru neoliticul timpuriu (Lazarovici – Maxim 1995) şi alte studii ori, acelea nu trebuiau amintite pentru a crea un vacuum de noutate. Am mai analizat, ori de câte ori am avut prilejul, nu opinii vechi sau noi, ci materialele publicate pe complexe, niveluri sau situri, în raport de informaţia publicată anterior (Lazarovici 1968; 1983-1984,1984a, 1984b; 1988, 1992a, 1992b; 1993a; 1993b).

Mai trebuie să precizăm cititorului care nu a apucat să citească toate studiile noastre câteva idei, deşi o facem pe scurt:

- prin SC IA înţelegem orizontul primei migraţii ce dă naştere procesului de neolitizare (Lazarovici 1994; 1995; 1996b; 1998; 2000; Lazarovici – Maxim 1995). Mai precizăm că SC îl definim mai ales ca orizont de timp şi nu cultural. Acest lucru reiese din citarea culturilor, grupelor, etapelor lor cu numele folosit de autori.

- originea acestui prin orizont este în Orientul Apropiat şi se leagă de orizontul Frühkeramik sau monocrom din Thessalia. Un asemenea orizont este de presupus deoarece la Gura Baciului (există materiale, dar nu din complexe sigure) nu se dezvoltă din Protosesklo şi nu se poate pune sub semnul egalităţii. N. Vlassa a precizat foarte clar aceasta (vezi mai sus). Acesta dă naştere culturii Protosesklo şi va contribui la naşterea descoperirilor de la Gura Baciului care sunt, ca vreme, în etapa noastră SC IB.

- a doua migraţie este la orizont IC sau IIA (Lazarovici – Maxim 1995, p. 27). La Gura Baciului nu o puteam preciza deoarece dăinuiau elemente ale etapei IC, iar cât dăinuiesc acestea nu este sigur sau nu sunt observaţii de stratigrafie verticală. Am făcut unele referiri mai noi la această problemă (Lazarovici – Mantu 2002). Mai precizăm că alte fragmente din vasul cu pictură roşie pe fond de angobă albă (considerat de N. Vlassa foarte timpuriu, îl lega de Argissa Vlassa 1972a; 1972b) la noi se leagă de migraţia a doua, fiind descoperit în B23, asociat cu pictură roşie lustruită pe fond alb văros şi alte materiale de etapă SC IIA (Lazarovici – Maxim 1995 coperta 1; PC VII).

Colegul oferă sistemul Precriş. Despre el a scris: I. Paul a analizat tipologic, aflăm de la M. Ciută, materialele primelor trei niveluri cu depuneri. (Ciută 2001, p. 15). Ne întrebăm unde şi când a fost publicată acea tipologie, căci în cele 32 de planşe sunt publicate circa 75-90 piese (unele sunt reproduse şi în alb-negru şi color sau în desen, ceea ce nu e rău, dar nu sunt prea multe) pentru a ne convinge de cele trei niveluri din cele 6 câte spune că sunt şi care apar „fără cezuri şi hiatusuri sesizabile”. O fi aşa, trebuie s-o credem deoarece nefiind publicate decât 70-80 piese pe o fază, pe etapă ar veni cam 25 cioburi, ceea ce este puţin ca să ne convingă, cu toată autoritatea lui M. Ciută în materie (e drept că în teză, în volumul planşe dă mai multe fragmente, dar noi analizăm acum mai ales studiul din Apulum, teza domniei sale o vom analiza cu alt prilej; întâi vom încărca datele domniei sale în baza noastră de date).

Precizăm că principala lucrare a lui I. Paul despre aşa-zisul „orizont Proto Sesklo” (subliniere M. Ciută) a fost publicată în 1995. Ea conţinea 32 planşe alb-negru şi color şi este cea mai completă publicare de materiale despre Ocna Sibiului până la teza domnului M. Ciută, cea care a stat la baza introducerii materialelor în baza de date. Tot atunci a apărut şi Monografia Gura Baciului. Ambele lucrări au luat premiul Academiei, în acelaşi an, aşa încât semnul egalităţii, din punctul de vedere al valorii este apropiat. De ce uită M. Ciută să o considere valabilă ?! e treaba domniei sale.

Pentru a-l linişti pe colegul M. Ciută îl informăm că „atracţia”, „efortul”, model sau folosirea ca „etalon” de colegii români (şi nu numai, cum zice M. Ciută, p. 15) nu se bazează doar pe simpatia lor faţă de mine, ci şi datorită lucrărilor noastre citate şi necitate sau necitite de M. Ciută, vorba unui coleg. Ca exemplu sunt studiile de stratigrafie comparată pentru Clisură (Köln 1983, varianta romană), Banat (Lazarovici 1968; 1977; 1979; ş.a.), Transilvania (Simp. Cer. pictată), România (Lazarovici 1994), Balcani (Forli – Lazarovici 1996), România – Bulgaria (Karanovo 2000) etc., la congrese sau simpozioane internaţionale unde am stat faţă în faţă cu specialiştii europeni cu care ne-am confruntat în opinii, chiar dacă nu am fost „vehement” combătut, vorba domnului M. Ciută.

M. Ciută (p. 14) mai vrea să limiteze cunoaşterea noastră la nivelul studiilor lui V. Milojčić din 1949-1950 şi la cercetările noastre din spaţiul bănăţean omiţând sau neprecizând, cu bună ştiinţă, cercetările din Transilvania (Fundătura, Leţ: Lazarovici – Szekely 1994; Lazarovici – Meşter 1998), referirile la România (Lazarovici 1994) sau cele despre Balcani (Lazarovici 2000). Vrem să mai precizăm că în 1979 (Lazarovici 1979, p. 17-19 şi tabel 1) făceam o prezentare a sistemelor cronologice şi culturale de până atunci, din care reiese că nu ne bazam doar pe studiile lui Milojčić din 1949-1950, ci şi ale a altora: D. Garašanin (1954), M. Garašanin (1959), Dimitrijević (1963, 1974), Srejović, Brukner (1968, 1974), Dîmboviţa, Berciu, Zaharia, Vlassa 1966, 1968, 1972, Boroneanţ 1968 ş.a.).

Am făcut atunci o analiză obiectivă fără a folosi în „**” aprecieri de genul „efort”, „atracţie”, „etalon” acţiune.. mecanică şi stereotipă. Dacă ar fi să luăm cuvântul „stereotip” ar trebui să îl atribuim tocmai lui M. Ciută, care preia ad literam de la I. Paul şi repetă fără a şti sau a preciza bine ce spune, căci altfel am fi văzut o trimitere la vreun studiu sau o planşă, măcar ca analogie.

Dintre micile minciunele sau erori folosite de M. Ciută, pentru a diminua sistemul nostru şi a face loc „imaginii de ansamblu” ale tânărului specialist, mai este una pe care trebuie să o cităm după cum o prezintă M. Ciută şi să vedem ce am scris noi.

De astă dată cităm din rezumatul tezei de doctorat (Ciută 2002, p. 3).

…”cazul sistemului cultural-cronologic avansat (credem şi noi că era avansat) asupra evoluţiei fenomenului Starčevo-Criş, tratat când ca o cultură (Lazarovici 1977; 1979; 1984), când ca un complex cultural (Lazarovici 1984, 1993, 1998)”

Să vedem ce am scris noi şi dacă ce zice colegul, în ce ne priveşte, este adevărat.

- Încă din 1969, deci cu 33 ani înainte de Ciută, (Lazarovici 1969, p. 25-26) scriam de despre originea sud-estică a culturii Starčevo-Criş care se încadra în marele complex Presesklo – Starčevo – Kremikovc – Körös – Criş;

- În 1971 (Lazarovici 1971, p. 19) combătând termenul simplu de Criş, un facies local la Porţile de Fier şi o viziune îngustă, exprimate de V. Boroneanţ scriam : „oare nu reduce evoluţia complexului cultural mai larg la regiunea Porţilor de Fier ? ” (mai adăugăm că citam pe atunci Donja Branjevina şi Gura Baciului, aceasta inedită la acea dată (Lazarovici 1971, p. 19; 1971b, p. 31, n. 8);

- În 1973, în lucrările UISPP VIII (Lazarovici 1973, p. 461 = varianta română : 1974, p. 12, n. 4-5) subliniam originea sudică şi legăturile cu marele complex Protosesklo – Presesklo – Starčevo şi arătam importanţa descoperirilor de la D. Branjevina şi Gura Baciului şi Cârcea, pentru definirea fazei I. Atunci încadram descoperirile de la Gornea-Locurile Lungi L3 în SC III (zisa „tigaie de peşte” pentru motivul AP Lazarovici 1973 = 1974, fig. 2/1/2, 3/2, 16, 4/3; le datam în SC III, azi optăm pentru SC IIB; 1977, pl. XXVI/16), de ceea ce zic colegii de la Alba de „Precriş II” aflate în proces de retardare (amestecul cu nisip, raritatea ceramicii fine). Reactualizăm şi noi informaţiile cu detalii de etape, ceea ce ne permite, fără a crea „culturi” noi.

- Pregătind un studiu pentru Pittioni Festschrift, apărut în variantă română şi germană (Lazarovici 1975, 1976, p. 8-11) arătam originea sudică a culturii Starčevo-Criş, legându-se de fenomenele care au generat formarea culturilor sau grupelor neoliticului timpuriu din Balcani : Protosesklo, Nea Nikomedea, Vršnik – Amzabegovo, Karanovo I, Starčevo-Criş I. Tot atunci criticam sistemele lui Srejović şi Dimitrijević, bazându-ne pe observaţiile de la Gura Baciului II. Mai scriam atunci de complexul cultural Criş – Körös – Starčevo. Reproşul lui M. Ciută privind preluarea mimetică (încă un cuvânt preţios: precizăm domnului Ciută că expresia mimetism se referă doar la lumea animală şi e vorba de însuşirea de a schimba culoarea sau forma după mediul în care se află. Nici noi, nici doamna Zaharia nu credem că suferim de această transformare. Cu atât mai puţin noi, care suntem deosebit de critici).

- Mai sunt şi altele dar lăsăm cititorului plăcerea de a le descoperi, nevoind a ne repeta.

12.1 Noţiunea de Protostarčevo

Termenul este folosit diferit de specialişti. Cel care a introdus termenul a fost D. Srejović pentru a defini descoperirile de la Lepenski Vir IIIa inf. = Proto-Starčevo I şi IIIa sup. = Proto-Starčevo II (Srejović 1969, p. 161; 1971, p. 7-8, 24-25; 1973, p. 259-261). El începe o clasificare a categoriilor ceramice. Adevărat că în 1969 (Srejović 1969, p. 161 şi urm, în special 167 şi urm.) face o bună descriere a facturii ceramicii culturii Starčevo-Criş analizând pasta, amestecul, culoarea şi, uneori, formele bazându-se pe caracteristicile descoperirilor de la Lepesnki Vir III (săpate din 1965-1968, publicate într-un prim raport în 1967, iar monografia în 1969: Srejović 1969, p. 9, şi urm.; 273 şi urm. ) pe care le asociază descoperirilor de la Starčevo, dar o face la modul global şi nu analitic.

Nu analizează descoperirile mai vechi, nici complexele, se mulţumeşte a face doar câteva trimiteri la materialele arheologice descoperite. Nu face un studiu de stratigrafie comparată a nivelurilor de aici. De altfel erau dificil de realizat aceste lucruri deoarece el foloseşte mai mult de trei dimensiuni în clasificarea materialelor, ori în acest caz fie făcea tabele cu indici, fie folosea calculatorul. Pe atunci nu era imposibil acest lucru; începuseră doar cehii să clasifice materialele pentru calculator cu rezultate deosebite.

Nu este în intenţia noastră să minimalizăm descoperirile neolitice de la Lepenski Vir, dar din profilul stratigrafic din zona de nord (Srejović 1969, p. 35, profil 6) observăm diferenţierea a 4 niveluri: LV IIIb recent, LV IIIb vechi, LV IIIa recent, LV IIIa vechi care se încadrează în cultura Starčevo. Nu sunt însă publicate materialele pe niveluri, aşa că totul a rămas o intenţie. Mulţi colegi sârbi au alte opinii, nu s-a scris contra pentru că se respectă, faţă de morţi, în mod tacit, o perioadă de silentio.

La Srejović (Srejović 1971, p. 35 numele culturii este Starčevo şi nu altă cultură (! Sic) cum crede sau citează domnul M. Ciută. D. Srejović aminteşte 2 faze: una mai veche Proto-Starčevo {„Starčevcka kultura, …dve naistatije faze (= două faze mai vechi Sic !), Proto-Starčevo, Starčevo I}. El aduce o critică a metodelor „istorice”: adică cele de stratigrafie comparată la Milojčić; tipologie şi analize stilistico-tipologice şi cantitative la D. Garašanin şi M. Garašanin, aducând pentru datare, în favoarea sa, metodele „fizice” ce datau, pe atunci, LV II la 4680 şi 4610 ± 100 s.e. = era veche = BC (Ibidem., p. 39), datare care azi apare depăşită, atunci era noutate. Vorbe în vânt, până la urmă, căci în paginile ce au urmat nu a pus nimic temeinic în loc.

D. Srejović citează pentru Starčevo-Criş datele de la Groningen 2059: 4690±75 BC şi cele de la Vršnik (H 595-485: 4915±75 BC) şi Porodin ( H 1486-987: 5160±140 BC).

El aminteşte 3 mari bordeie (Ibidem., p. 162, 165) şi gropi care ţin de nivelul inferior (IIIa1) dintre care unul, bordeiul D de 10 x 4,5m, celelalte bordeie fiind de 5 x 3 şi 3 x 2 m, cu axa lungă NS; bordeiul A acoperea L6/LV Id; bordeiul B acoperă L8/LV Ie. Materialele din nivel IIIa2 sunt peste gropi. Srejović aminteşte peste 200.000 de fragmente ceramice (Ibidem., p. 166), fiind un mare păcat că au rămas neprelucrate. Pe de altă parte, din aproximările noastre am văzut circa 10% din colecţie şi nu credem că sunt mai mult de 15.000 de fragmente Starčevo-Criş, cam tot atâtea cât la Gura Baciului.

Lepenski Vir IIIb (Ibidem., p. 163-165), care acoperea nivelul IIIa, dispune doar de colibe cu pietre la fundaţie, uneori cuptor (Ibidem., fig. 74, 78) ce nu permiteau stabilirea orientării, iar centrul staţiunii era la 30 m de Dunăre. Morţii erau imediat în vecinătatea locuinţelor, în afară, formând o necropolă.

Acestea sunt datele stratigrafice pentru Lepenski Vir.

Lepesnki Vir nu avea numeroase complexe închise ci doar unele bordeie şi gropi. Situl nu prezintă situaţii de stratigrafie clare, care să-i permită a data categorii sau specii. Statisticile sale sunt pe 2-3 dimensiuni şi, în consecinţă, inoperante. Într-un studiu viitor vom preciza opiniile noastre despre ceramica de la Lepenski Vir (vezi mai jos spicuiri).

- La ceramica grosolană categoria A autorul aminteşte ca element caracteristic tehnica de netezire: A1 suprafaţa neregulată, ondulată; A2 cu măturicea, A3 cu netezire zgrunţuroasă;

- La categoria B sunt materialele ceramice cu suprafaţa lustruită B, cu variantele B1-B4, în care elementul de clasificare este lustruirea puternică (B1), lustruirea (B2), B3 cu slip sau angobă roşie sau brună; B4 angobă roşie;

- Grupa C este ceramica pictată; C1 pictura cu alb; C2 brună;

- Statisticile pe care le dă nu se precizează pe ce volum de materiale au fost făcute analizele, sigur că nu au putut fi făcute pe cele 200.000 de fragmente ceramice câte se zice că sunt.

Mai trebuie să reţinem că aminteşte faptul că în locuinţele mezolitice din nivel Lepenski Vir Ic-Ie s-au descoperit fragmente ceramice, de la 3-4 fragmente până la un vas (în L1, L4, L15, L16, L19, L20, L24, L26, L28, L32, L35, L37, L46, L47, L54), pe care autorul le consideră o enigmă (Srejović 1969, p. 299).

Trimiterile sale bibliografice sunt generale, referindu-se la staţiuni, nu la complexe, niveluri sau materiale arheologice datate. De fapt, acesta a fost stilul său de lucru. Din aceste motive sistemul impus de el devine inoperant, nu poate fi folosit decât pentru a încadra propriile materiale şi nici acelea exact.

Din aceste motive ar trebui ca atât colegul M. Ciută şi alţii să folosească cu, cuvenitele rezerve, termenii şi datele despre Lepenski Vir şi să se uite şi la ce am scris noi, cândva, despre ele şi alte descoperiri din zonă şi descoperirile altor colegi (vezi cele 4 volume din Đerdapske Svečke I-IV).

12.2 Cine foloseşte sistemul anterior citat

Sistemul său este imitat de J. Pavúk, care începuse cercetări în Bulgaria (Pavúk 1980, p. 52) care îl acceptă fără critică şi încadrează descoperirile de la Gălâbnik, Pernik (Pavúk 1991, la Istambul; Pavúk 1993, p. 241, 3/ 4-5;) – dar băga în aceeaşi oală şi descoperirile de la Gura Baciului cu cele de la Leţ, Valea Lupului, Rugbajir cum acceptase, tot fără critică, termenul de Protovinča (încadrase descoperiri Starčevo-Criş IIB = Spiraloid A la Dimitrijević şi le considerase Protovinča: Pavúk 1980, p. 52), termen lansat tot de D. Srejović.

Proto- devine o boală a vremii, nu doar o greşală „primordială”, cum atribuise ideea tânărul coleg unui mare profesor, e vorba de Vl. Milojčić. Termenul apare ca:

- M. Garašanin care îl echivala cu Starčevo I (M. Garašanin 1979, p. 119) Proto-Starčevo la M. Nica (Nica 1993-1998, p. 47, fig. 1/1, 6, 11, 16, 27, 30), uitând a spune dacă şi ceramica cu barbotină organizată de la Valea Răii sau toată Verbiţa sau numai faza I, se datează tot acum;

- Proto-Körös, Protostarčevo (Brukner 1978, p. 78, n. 14);

Sunt şi altele pe le-am analizat mai sus, iar pentru celelalte lăsăm critica pe mai târziu.

12.3 Pe ce se bazează critica noastră şi ce am studiat la Lepenski Vir

Noi am studiat peste 70 de săculeţi (kesa), cei mai mulţi cu ceramică, şi am inclus în baza de informaţii 102 înregistrări (totalul celor studiate este de circa 1000 de fragmente ceramice), pe diferite niveluri de săpătură şi complexe sau carouri am realizat următoarele înregistrări: 85 din etapa SC I-III fără a le putea separa, alte 66 erau din SC II, 60 din etapa SC III, iar 2 din etapa SC IV. Dintre acestea, 4 se leagă de procesul de retardare gen „Basarabi” din etapa SC IIB, iar 4 sunt în mod clar legate de policromie. Am mai inclus în baza de date obiecte şi informaţii alte 150 înregistrări. Le-am studiat pe niveluri de săpare sau carouri, mai rar pe complexe căci, după cât se ştie, sunt foarte puţine materiale publicate pe complexe Starčevo-Criş sau nu aveam date mai amînunţite. Astfel ne-am putut forma o imagine mai clară decât din publicarea aceloraşi piese în diferite cataloage, cum procedase D. Srejović şi alţii. Nu trebuie uitat că în monografia staţiunii Lepenski Vir sunt publicate 45 piese din care unele se repetă în alb-negru şi color. Obiceiul acesta de publicare se întâlneşte şi la alţii.

Despre ele am scris o notă critică pentru simpozionul de la Köln, apărută doar în varianta română (Lazarovici 1983), colegii germani şi sârbi nu au mai avut interes să le publice, nici pe ale noastre sau ale lui Vlassa sau Nica, toate observaţiile fiind critice. După studiul acela nu am avut prilejul a reveni. De altfel, numeroşi colegi sârbi au confirmat opiniile noastre sau au citat opinii similare.

In această situaţie termenul Proto-Starčevo, lansat de Srejović şi adepţii lui, fără critică, trebuie abandonat.

13 Sistemul Ciută

13.a Să vedem ce şi cum pune M. Ciută informaţii în locul sistemului nostru, după ce a „demolat totul”. Bazat pe o analiză detaliată (abia aşteptăm să consultăm lucrarea in extenso, nu doar rezumatul sau partea „Precriş I”, pentru a cunoaşte şi comenta detaliile) concluzionează „s-a concretizat prin conturarea şi definirea unui orizont cultural, respectiv a unei culturi distincte, care se plasa cultural şi cronologic, înaintea fazei timpurii Criş – Starčevo, denumită Precriş (…), sau Gura Baciului – Cârcea. Nu am căutat acum în toată bibliografia domnului Paul, pe care o citează M. Ciută, să vedem dacă aşa stau lucrurile.

Din capul locului vrem să precizăm că avem câteva nelămuriri ce necesită a fi lămurite:

1. Nu înţelegem, din preţioasa expresie, ori este orizont cultural (pe acesta îl acceptă în viziunea lui Dumitrescu – Vulpe şi nu a lui Vlassa), opinie pe care a criticat-o, dar nu a avut curajul a critica opinia lui M. Garašanin care foloseşte termenul de grup), ori este cultură distinctă.

Care din două ?

Prin orizont – definiţia cea mai apropiată este în geologie – se înţelege strat sau ansamblu de straturi de aceeaşi origine, de aceeaşi vârstă. Noi foloseam termenul de Orizontul Gura Baciului I, II, III, IV (Lazarovici – Maxim et alii 1995, p. 69, 79, 93, 100). În el încadram complexe de la Gura Baciului (locuinţe, bordeie, gropi) care conţineau materiale din etapa de funcţionare, abandonare sau nivelare a complexelor. Dar în aceeaşi vreme constatam că vin elemente noi, străine de evoluţia locală, care nu le puteam încadra exact căci nu cunoşteam exact ce vine, de unde vine, când vine. Despre acelea, la concluzii, specificam că ţin de sistemul străin şi influenţele lui (Lazarovici – Maxim et alii 1995, p. 199). În acest fel defineam 3 migraţii (Lazarovici – Maxim et alii 1995, p. 199-200). Primele două le-am dezbătut pe larg, argumentele de la Gura Baciului fiind suficiente. A treia migraţiune doar am amintit-o, ea nefiind evidentă la Gura Baciului, dar am vorbit despre moment cu alte prilejuri, fiind definită de noi sub termenul de chalcoliticul balcano-anatolian (CBA = Lazarovici 1977, p. 3; 1977c, p. 28-29; 1979, p. 64-65; 1993, fig. 1, 3-8, 11, 28-32).

Noţiunea de cultură distinctă o respingem. Asupra unei asemenea denumiri vezi punctul 14.

1. A doua nelămurire rezidă din expresia înaintea fazei timpurii Criş – Starčevo. Întrebarea firească este care fază timpurie Criş – Starčevo ?. După al cui sistem ? Am pus întrebarea pe vremuri lui I. Paul, anul trecut lui M. Ciută; nu avem răspunsurile şi nici cum se probează această afirmaţie. O fi vorba de Leţ ? dar care Leţ, căci noi nu am găsit nici măcar cele trei niveluri publicate şi nici stratigrafie (săpături Lazarovici – Meşter); o fi vorba de Verbiţa care apare la Berciu (care a folosit termenul Criş – Starčevo) dar şi el o datează mai timpuriu şi este oricum prima fază şi este mai veche ca Şeuşa; sau o fi altceva ce nu a fost publicat, iar noi nu ştim, şi nu am putut să le încadrăm şi trebuie să aşteptăm. Vom aştepta cu răbdare, publicarea celor 6 niveluri fără cezuri de la Ocna Sibiului.

13.b Vorbeşte de ideea unei împărţiri dipartite (Ciută 2002, p. 5: mai avem un termen preţios pe care îl foloseşte tânărul coleg, iar calculatorul nostru nu îl recunoaşte a fi corect). În dicţionarul limbii române moderne, ce-i drept e cam vechi, poate şi varianta Word 2000 e veche, nu apare termenul dipartit. Trebuie să ghicim sensul termenului dipartit, din cele ce spune mai jos, deci că ar fi două părţi ale neoliticului timpuriu nord-dunărean: una Precriş şi alta Starčevo-Criş (unde citează pe Paul 1995; Nica 1995; Boroneanţ 1990; László 1998; Berciu 1994; Ursulescu 2000; Ciută 2000, 2001 etc. Nu rezultă dacă acel etc. se referă la Ciută sau şi la alţii). Nu avem acum răgazul să verificăm acum ce scriu colegii citaţi, dar vom face o analiză asupra textelor lor, dacă publică ceva materiale noi de care nu am auzit.

13.c Mai există o frază preţioasă în rezumatul tezei de doctorat, căreia nu îi înţelegem sensul (Ciută 2002, p. 6 alin. 1) şi aceasta nu din cauza împărţirii dipartite. „Termeni alternativei împărţirii dipartite” (Sic ! la M. Ciută) După el ar fi: componente de tip Ptotosesklo, pe poziţia 1) Protostarčevo şi „Grupele cu ceramică pictată cu alb din Balcani”; 2) Starčevo-Körös, „poziţia” a doua.

Dintr-un studiu al nostru, pregătit pentru Preistoria Banatului, dorim să aducem argumente cu descoperiri din zonă ce ţin de această vreme completând informaţia lui M. Ciută, iar colegii iugoslavi care săpaseră în Clisură – deşi ştiau de termenul Protostačevo I şi II – nu au folosit termenul, fiindu-le mai clar decât colegului M. Ciută şi având rezerve, ştiind despre ce este vorba.

Dintre acestea pomenim:

- Aiman SC IC/IIA materiale în NMB; conţine ceramică monocromă, ceramică pictată cu alb (romburi, reţea şi buline, ceramică cu ciupituri, ţesturi, altare, vase perforate sub buză, spatule, fusaiole, materiale ceramice pictate (Staljo 1986, p. 27-50, fig. 1-27; Đjerdapske Svečke, III, harta 1); Lepena Potkapina, posibil SC IB-IIA Jevtić, Đjerdapske Svečke, p. 207; contemporan cu LV IIIa; Padina B2. pict cu alb, lipseşte barbotina; Vaiuga –Pesak SC IC-IIA Premk – Popović – Bjelajac, Đjerdapske Svečke 1984, p. 119, fig. 105/1-3, Padina I, IC-IIA (Jovanović 1974, p. 34, 46; 1984, 167; Srejoviċ 1968 harta, p. 116 - 119; 1979, p. 35; Garašanin, M. 1979, p. 115; Ušce – Kameničkog potoka, SC IC-IIA a fost descoperit un schelet chircit orientat EV, precum şi, în zona Porţile de Fier II; Stankovič 1986b, p. 467-471, a fost descoperită ceramică monocromă, altare cu găuri, altare cu cupă, amulete „T”, idoli zoomorfi, materiale ce ţin de ce-a de a doua migraţiune.

- Din etapa SC IIA ar fi descoperirile de la Velešnica, SC IIA, pe malul Dunării au fost descoperite complexe, resturi de vetre, morminte şi altare cu „capete”, amulete, idoli zoomorfi şi antropomorfi, pandative I, (Vasić 1984, fig. 110/1-3,5-6; 1986, fig. 7-10, 23; Milojčić 1944a, p. 106, materiale nestratigrafiate; Vasić 1986, p. 264-285).; Vlassac SCIIA Jovanović 1974, p. 34, 46; Letica 1969, p. 8; Srejoviċ1979, p. 35; Srejović – Letica 1978, pl. CXXV-CXXVII. după picioarele de altare credem noi; Knepisce; SC IIA, conţine vase monocrome şi cu caneluri, altare cu piciorul perforat, amulete în formă de „T”, figurine zoomorfe, elemente care apar şi se asociază odată cu a doua migraţiune (Stanković 1986, p. 447-452, fig. 1-5) ceea ce după Srejović ar fi Protostarčevo; Padina II SC IIA (Jovanović 1963; 1971; 1972; 1975; 1984). După cum se vede cei mai mulţi colegi jugoslavi preferă vechea cronologie, mai clară, mai exactă.

- Mai există o serie de materiale, neprecizate sau pe care nu le-am văzut sau după publicaţie sunt greu de încadrat : Haidučka Vodenica (Srejoviċ 1968, harta; Jovanović 1974, p. 34,46); Jašenovac J 31, p. 14, fig. 1; Nandriş 1968 figuri aplicate, ornamente cu unghia, ceramica brună, monocromă; Kladovo (Srejoviċ 1968, p. 133, harta); Obala I Garašanin 1954, p. 36; Donje Butorske (Jovanović 46, p. 34, 46; T 11, p. 122; Korbovo Milojčić 1944a, p. 105; - Donje Butorske Lazarovici 1977, p. 13; Kostol - Obala Garašanin 1954, p. 36, nr. 7; Milojčić 1944a, p. 83-103; 104; Garašanin 1954, p. 62; Kovin - Grad Brukner 1968, p. 83, n. 40; Garašanin, D. 1954, p. 156; Lepenski Vir (Srejović 1969; 1967, p. 165; Brukner 1980, p. 51; 1966, p. 35, n. 49; Jovanović 1976, p. 34, 46; Garašanin, M. 1979, p. 115; p. 132 = faza Gura Baciului; Srejović 1979, p. 35. SC diferite etape; Liubičevac (probabil Obala ); Milojčić 1944a,; Vlassa 1980; Fewkes 1937, p. 345; Garašanin 1954, p. 62; Đjerdapske Svecke, III, harta 1); Male Livade, Jovanoviċ 1974, p. 34, 46; Mihajlovac-Kula II-III în orizont mezolitic apar fragmente ceramice neolitice (Sladić 1986, p. 433; Novi Miloševac: Brukner 1966, p. 49; Osmakovo: Milojčiċ 1943, p. 121, D. Garašanin 1954, p. 62; La Padina au fost descoperite mai multe zone ale staţiunii. În unele erau materiale ale culturii Lepenski Vir – Schela Cladovei între care şi unele materiale Starčevo-Criş; Prahovo-Obala Kusiak: Fewkes 1937, p. 345, pl. VIII/2; Milojčić 1944a, p. 108-109; Garašanin 1954, p. 38, nr. 7, p. 62; Radičevac Garašanin 1954, p. 38, nr. 19, p. 62; (valea Timocului); Schela Poşovina Garašanin 1954, p. 38, nr. 20; Stubica Jovanović 1974, p. 34, 46.

Toate acestea aparţin orizontului pe care tânărul coleg îl defineşte cu acel Precriş I şi Precriş II. Dacă le studia cu atenţie ar fi putut mări numărul descoperirilor ce ţin de a sa cale vestică, cum cita în 2001 şi 2002.

Cu toate acestea ne miră că M. Ciută nu pomeneşte şi ipoteza lui D. Srejović privind originea neoliticului din Clisură, procesul şi fenomenul de neolitizare de acolo, lucru pe care îl trece sub tăcere, dar operează cu materialele ca şi cum ar fi de la sine înţeles că ar fi fost abandonat.

Termenul Starčevo – Körös, cel din poziţia a doua, atribuit lui M. Garašanin

M. Ciută, căutând argumente probabil pentru sistemul dipartit, citează din literatura străină unde este tratată „evoluţia definirii conceptului de neolitic timpuriu balcano-dunăreano-carpatic”.Avem o întrebare firească: Oare, nu este spaţiul geografic prea mare ?, căci nouă ne reproşează mărimea spaţiului la care ne referim în studiile noastre (Ciută 2001).

Mai are o frază colegul MC ce trebuie reţinută de specialişti pentru a vedea superficialitatea unora în cercetare şi exprimare Ciută: „… trecând prin formulările teoretice şi cultural evolutive specifice mijlocului de secol (dominate de modelul Milojčić, bazat pe descoperirile din Thessalia şi Macedonia; Milojčić – Zumbusch, Milojčić 1971)”.

Să spunem colegilor că modelul Milojčić se baza pe descoperirile din centru şi sud-estul Europei (vezi titlul Chronologie der Jüngeren steinzeit mittel und Sűd-Ost Europa…); domnia sa nu a făcut formulări teoretice, cum i se pare că ar fi fost, ci prima stratigrafie comparată; a făcut apoi ordine în Grecia. Vl. Milojčić nu a făcut cercetări în Macedonia, acolo unde alţii au cercetat, dar pentru asta mai trebuie să citeşti sau să ştii din şcoală, care este Thessalia şi care Macedonia. Tot în acelaşi aliniat are o altă exprimare preţioasă: … până la propunerile de ultimă oră privind periodizarea neoliticului timpuriu sud-est european”. Prima: nimeni nu face propuneri şi nu M. Ciută le aprobă. Secunda : noi nu cunoaştem un alt sistem pentru neoliticul timpuriu. Au mai fost simpozioane pe aceste teme, la Karanovo, altele mai mărunte sau mai mari în Iugoslavia, la Cracovia, Köln şi altele, dar acolo s-au emis ipoteze care se bat cap în cap, iar unii nici nu cunoşteau realităţile din Balcani, fiind pe marginea temei (ne referim la unele teorii americane privind procesul de „urbanizare”). Un alte model de sisteme diferite este cel publicat în Praistorija Jugoslovenckih Zemalja, unde sunt 3 sisteme Srejović, Garašanin şi Dimitrijević pentru aceeaşi civilizaţie.

14. Credem că acum este cazul să îi explicăm cititorului titlul Precriş I, Precriş II, Postcriş I, Postcriş II. Glume ? pe marginea unor terminologii

Matematic, când se doreşte realizarea unei demonstraţii se acceptă o ipoteză ca fiind valabilă. Pentru aceasta se foloseşte expresia prin reducere la absurd sau prin absurd (DLRM, 1958, s.v. absurd = admiterea unui raţionament fals sau a unei premise false). Deci, prin absurd, colegii au dreptate şi sunt două civilizaţii Precriş I = cultura Gura Baciului – Cârcea şi Precriş II = migraţia a doua la Lazarovici cum a acceptat M. Ciută (mai sus). Ar urma o cultură Criş (la Paul) sau Starčevo-Criş (la Ciută) fără periodizări căci, tânărul coleg nu dă vreo periodizare. Nu ştim caracteristicile definirii, dar în opinia lor ar fi posibil Leţ I – Starčevo I; Leţ II= Starčevo II; Leţ III = Starčevo III, dar la Leţ noi am găsit un singur nivel şi două niveluri amestec cu Boian-Giuleşti şi Precucuteni I (săpături Lazarovici – Meşter).

Noi vedeam trei migraţii, dar eram şi suntem convinşi că sunt 4 migraţii. A treia migraţie ar fi la începutul fazei SC IIIA, migraţie care nu o puteam demonstra căci nu aveam complexe cercetate de noi, dar asupra ei revenim mai jos.

Prin absurd, pe baza logicii tânărului coleg, elementele care o deosebesc (diferenţiază) de fenomenele culturale (Starčevo-Criş), fiind mult mai numeroase decât cele care le apropie să vedem ce se întâmplă la începutul fazei SC IIIA sau Ghirlandoid la Dimitrijević (1974): ceramica cu barbotină se înmulţeşte, apar specii diferite de barbotină, apar inciziile şi o pictură cu negru în ghirlande în vreme ce în unele zone pictura au alb atinge apogeul. Numărul de atribute este extrem de mare. Cronologic acest orizont urmează în Balcanii de centru şi vest, deci el ar trebui să urmeze după „cultura Precriş”, cu 4 subfaze, câte se zice că sunt. Deci, el ar trebui să fie „cultura Criş” în accepţiunea colegului. Dar, fiindcă prin Criş s-ar înţelege Crişana în opinia colegului, termenul de Precriş, mai neutru şi echidistant cum sublinia tânărul coleg în concluzii ar acoperi realităţi cronologice şi culturale din Transilvania, Banat şi Oltenia, întâlnite în 15 sau 5 situri. În unele zone la Cârcea orizontul SC IIIA are vreo 2 etape (a doua negru pe roşu, M. Nica definea etapa a doua după pictură), în Banat şi Transilvania câte o fază, în Moldova şi Crişana nu apare încă).

Ar urma apoi descoperirile din etapa SC IIIB la noi, când apar vasele bitronconice, policromia de la Cârcea, Trestiana, Lunca ş.a. cu forme, pictură variată (bicromie, tricromie, pictura cu alb, cu negru), alt tip de altare (cu 3 sau 4 picioare), barbotină de alt gen (organizată, decorată, în arcade, în pastile), aşa că după aceste diferenţe mult mai mari ar trebui considerată altă cultură şi am avea „cultura Post-Criş”. Deoarece ea are 3 etape în Oltenia termenul potrivit ar fi „cultura Post-Criş I”. Dar ce ne facem că în Muntenia, în Transilvania, în Banat, în Moldova (acolo se dezvoltă bicromia: Petrescu – Dîmboviţa 1957; 1958; Popuşoi 1980a; 1980b; 1980c; 1990-1992; 1997; Mantu 1991) sau Crişana situaţia e alta, o altă evoluţie decât cea din Oltenia (aici policromia are două-trei aspecte diferite). Diferenţele mari ne-ar permite să găsim un alt nume cultură „cultura Post Criş II” cu variante locale pentru fiecare provincie, desigur în acele zone probabil că sunt 75 cioburi şi se pot da nume, grupe sau variante. Aş vrea să ştiu care coleg se poate descurca într-o astfel de poliloghie.

Acestea sunt glume pe marginea unor terminologii şi ele se aseamănă cu teoria chibritului (chibritul are o parte superioară şi una inferioară. Dacă îl rupem în două atunci capetele ar fi partea superioară a părţii superioare şi partea inferioară a părţii superioare şi partea superioară a părţii inferioare şi partea inferioară a părţii inferioare …: cam aşa ceva domnule coleg ! ar ieşi cu Precriş Ia şi Precriş Ib, Precriş IIa, Precriş IIb, Criş Ia, Criş Ib Criş Ic (în Oltenia), Postcriş Ia, Postcriş Ib, Postcriş IIa, Postcriş IIb) în Moldova şi Transilvania, dar ce va fi în Crişana !

15 Baza actuală a sistemului Lazarovici

În baza noastră de date se află peste 16.000 obiecte de la Gura Baciului, alte câteva mii din alte staţiuni, la care se adaugă motivele pictate şi peste 730 de înregistrări, ceea ce înseamnă mult mai multe piese, iar la colegii de la Alba Iulia doar citate. Noi publicăm în 76 de pagini, 63 de tabele (Gura Baciului, 1995, p. 68 şi urm.) cu analize pe complexe, grafice de frecvenţă, cu analize pe adâncimile din fiecare complex, cu analiza categoriei (UC, SF, F), amestec, ardere, netezire, culoare, forme, ornamente şi stil, unde a fost cazul. La ei nimic din toate astea.

Trebuie deci să-i credem pe cuvânt, pe afirmaţii, pe citate, pe aprecieri globale, pur speculative.

Comparativ prezentăm nişte date statistice între Gura Baciului, Ocna Sibiului, Seuşa şi Pojejena (lucrarea colegului Luca Sabin deja citată) pentru a se vedea unde sunt aprecieri de genul „efort”, „atracţie”, „etalon”, acţiune.. mecanică şi stereotipă ş.a.

Deci, noi ne bazăm în aprecierile noastre, nu pe declaraţii, ci pe o analiză riguroasă, pe un sistem pus la punct de noi şi colega Z. Maxim, care are pornirea din sistemul german din Bazinul Ruhrului, corelat cu alte sisteme (Stehli, Zimmerman, Müller, Schier), cu algoritmi matematici unii foarte performanţi (analiza cu mulţimi nuanţate sau fuzzy, alţii mai învechiţi, dar supliniţi de ceilalţi). De cealaltă parte, doar declaraţii, „**”, citate inexacte, referiri globale, nu la complexe, nu la niveluri, nu stratigrafie comparată, nu la stratigrafie orizontală, cum este la Gura Baciului (Lazarovici – Maxim 1995, fig. 11-14, bazate pe analiza de corespondenţă p. 64-144, cu cataloage de forme, motive şi dicţionare). La acestea adăugăm o altă lucrare ce care mai tânărul coleg uită să o citească sau să o citeze (Maxim 1999, numai pentru Starčevo-Criş la p. 27-63), în schimb citează lucrarea sa şi a prof. I. Paul de 1 pagină (Paul, Ciută, 1997, p. 60).

Media de cioburi pe o fază, fără etape, la M. Ciută este de 25. Mai ştim un coleg, cel puţin acela nu era neolitician, care a făcut pe 15 cioburi neolitice 3 faze (este vorba despre aspectul Sudiţi, numele colegului nu îl pomenim, pentru că e dus între umbre).

Datele de mai sus sunt pe o statistică mai veche (octombrie 2002, când aveam în bază 12.000 înregistrări). Între timp am introdus şi introducem noi informaţii din lucrarea de doctorat a colegului M. Ciută şi altele. Nefiind încheiată cercetarea noastră ne oprim la cele de sus şi precizând că în acest fel situaţia e ceva mai favorabilă colegilor de la Alba Iulia. Pentru comparaţie dăm, alăturat, situaţia statistică de la Pojejena despre care un coleg a scris un articol şi nu a făcut poliloghie.

Tabel 1 Publicate sau referiri la materiale selective În bucăţi	Gura Baciului	Ocna Sibiului	Şeuşa	Pojejena (Luca)
Total fragmente	16.000, comentate 5022	116	81	190
Forme/Buze	1984/1657	14	40	61/11
Funduri/picioare	950/729	5		20
Tehnica decor	1024	79	68	119
Tip decor/tip decor	1024	79	66	119
Culoarea exterioară	10.050	20	2
Din complexe	5022		116
Poziţia în bordei sau locuinţă	4522
Categoria (uzuală, semifină, fină)	9960	30
Amestec, ardere, netezire,	9960
Diametrul buzei	1580
Diametrul gâtului	234
Toarte, tip toartă	339-180
Inventariate, cu acces public	7199
Complexe, poziţie complex	60	1	1
Pe nivele sau faze	4980	104 pe 4 faze	81	83 niv. 1, 106 niv. 2

Verba volant, scripta ...

16 Greşeala „primordială”

M. Ciută nu se mulţumeşte a da lecţii lui N. Vlassa, care nu-i mai poate răspunde, dar are îndrăzneala de a scrie despre Vl. Milojčić în următorii termeni (Ciută 2001, p. 16) „… Greşeala „primordială” care a creat confuzia terminologică – persistentă din păcate şi la ora actuală – îi revine, credem, în mare măsură lui Vl. Milojčić care la Argissa Magula şi Otzaki Magula, utilizează termenul de Protosesklo pentru definirea unui orizont cultural aflat sub depunerile deja definite anterior, de către alţi arheologi, ca fiind Presesklo (Milojčić – Zumbusch 1971, p. 128-140), ceea ce constituie o flagrantă şi inexplicabilă utilizare inadecvată a sensului termenilor”. Se cuvine a explica mai tânărului coleg, ceea ce ar fi trebui să ştie de la cursul prof. I. Paul, că termenul de Presesklo nu este introdus de Milojčić – Zumbusch 1971 şi este cu mult mai vechi.

În literatura românească putea citi, dacă cea din germană îi era greu accesibilă, la D. Berciu (Berciu 1958, p.91) despre cronologia din Thessalia, în tell-ul de la Argissa unde era un neolitic preceramic. Protosesklo, Presesklo, Sesklo, Dimini, etc. Deci termenul nu era introdus în 1971 cum citează mai sus M. Ciută. El definea încă din anul 1951? (apărut în 1951?) o variantă locală a culturii Sesklo, mai veche, aceasta era definită încă din anul mai de mult, Wace – Thompson, pe baza săpăturilor de la Zarelia (Menghin 1931, p. 337); mai târziu apare şi la K. Grundmann (tipul A2, pl. XX-9). Citatele anterioare anului 1971 sunt din Makkay (1965, p. 11-12 care sincroniza Sesklo – Kőrős);

Dacă nici Milojčić nu ar fi ştiut – el este cel care elaborează periodizarea culturii Starčevo-Criş în 1943, în teza de doctorat, mai apoi scrie prima lucrare monumentală de stratigrafie comparată din Balcani – cine altul o putea şti, căci până la acea vreme se bâjbâia cu termeni ca epoca barbariei, la noi se spunea „comuna primitivă” pe atunci, pe care colegul M. Ciută o citează.

Ar trebui mai tânărul coleg să citească mai mult înainte de a scrie „greşeala primordială”. Acest termen nu este păcatul primordial prin care eşti alungat din ceruri. Este prima ordine stratigrafică şi, mai apoi, de stratigrafie comparată. Nu uita domnule coleg că doar cu 15 ani înainte de doctoratul lui Vl. Milojčić se scrisese despre materialele de la Vinča că sunt materiale ce ţin de o colonie ioniană. Nu citez cine a afirmat aceasta, căci am respect pentru acel om şi pentru lucrările monumentale de mai târziu, despre Vinča. Mai trebuie să spunem că dacă nu ar fi fost Vl. Milojčić şi D. Garašanin nu aveau sârbii, şi nici noi, o periodizare pentru neoliticul timpuriu, cum nu au până acum nici ungurii, nici bulgarii, deşi încercări sunt la V. Nikolov (1982), Čohađijev (1998; 2001) şi alţii (Tao 2000) .

Au fost apoi teze întregi de doctorat, ale unor iluştrii specialişti, astăzi cu părul şi barba înălbite, unii trecuţi în nefiinţă prea de timpuriu, pe care după ce îi veţi citi cu atenţie şi veţi vedea rigurozitatea cu care au lucrat, vă va fi teamă să mai scrieţi despre dascălul lor că a făcut „greşeli primordiale”.

Să luăm de pildă, ceea ce scrisese Vl. Milojčić despre caracteristicile ceramicii Presesklo; că este arsă în tehnica burnish (este vorba de acea redware germ. sau ceramica învelită cu slip roşu sau brun – iar, ca să folosim dicţionarele, cum ne sfătui M. Ciută explicăm din Webster (bur•nish vt., vi.to make or become shiny by rubbing; polish, n. a gloss or polish, YN. polish bur’nish•er) n. Etymology [ME burnishen < OFr burniss-, extended stem of brunir, to make brown < brun: see brunet]; ceramica brută este decorată în vârciuri şi barbotin aşa ar suna traducerea, dar Vl. Milojčić – dar nu este vorba de barbotină (corecţia o face Milojčić 247, p. 82) care foloseşte pentru barbotină termenul german de Schlickbewurf) – aşa cum apare la Ocna Sibiului în zisul Precriş II – ci este vorba de ciupituri în vârciuri, ca o barbotină (Milojčić 84, p. 11, fig. 2/4-11), lipsa picturii în Thessalia. Dacă nu crede colegul M. Ciută atunci să citească articolul pe care îl scrie Vl. Milojčić despre încercările lui Jannos Makkay (Die wichtigsten Fragen der Körös – Starčevo – Period, în Acta Antiqua, VIII, 1965, p. 13, unde J. Makkay încerca să caute originea c. Presesklo din Bulgaria, de a data mai timpuriu c. Körös şi ar vedea de ce ruşine a scăpat dacă mai trăia Milojčić (Die wichtigsten Fragen der Körös – Starčevo – Periode…, Heidelberg, 1967). Aşa ar înţelege M. Ciută de ce colegii maghiari nu au nici acum un sistem de periodizare al culturii Körös. Ruşinea nu este doar a lui M. Ciută ci şi a şcolii în care s-a format, dacă nu se ştiu asemenea lucruri de bază. Dar mai sunt şcoli unde aceste lucruri nu sunt cunoscute.

J. Makkay încerca a considera c. Presesklo ca o marfă străină de cultura Protosesklo, şi avea dreptate, deoarece unele materiale proveneau de pe coasta Adriaticii, de tradiţie cardială, problemă lămurită de Vl. Milojčić, în 1958 (Milojčić 1960, p. 19; citită şi citată de Berciu 1966, p. 36), dar J. Makkay încasase eroarea şi săpuneala. Despre aceasta a scris şi J. Nandriş în al său Early Neolithic III (Nandriş 1968) şi care dă 9 staţiuni din această vreme. Milojčić considera ceramica Presesklo ca o „barbarizare” a ceramicii Protosesklo (Milojčić 1970, p. 82). Nu i se par cunoscute toate aceste materiale din nivelul Precriş II şi atunci când noi defineam ce-a de a doua migraţiune (Lazarovici – Maxim 1995; s.v. ; vezi Lazarovici despre Şeuşa în detaliu).

Curiozitatea ne-a determinat să introducem şi restul ceramicii de la Ocna Sibiului, cât este ea publicată, în baza de date şi să o analizăm acum. Am procedat la fel, în studiul precedent, dedicat tot domnului M. Ciută referitor la Şeuşa. Când se vor mai publica materiale vom face un nou efort pentru a vedea dacă lucrurile sunt aşa de roz cum le vede M. Ciută.

Din baza de date am extras, pentru perioadele SC I-IIIA, periodizare după mult „hulitul nostru sistem” şi obţinem serierea de mai jos.

Din acest tabel seriat (după metoda analizei de clusteri) cu foarte probabil, în viitor, „hulitul” program Zeus (după ce vor avea un program al lor, pe acesta îl vor huli; de asta suntem siguri. Sic !), observăm ceea ce am definit mai de mult (Lazarovici 1977; 1979) – chiar dacă prelucrarea pe calculator este vorba domnului M. Ciută o „acţiune.. mecanică şi stereotipă” până în anii 1990 (termenul îi aparţine lui M. Ciută) – că este valabil şi după anii 1990 la nord de Dunăre (ne-am limitat cu analiza noastră la aceste zone, pentru a face pe plac domnului M. Ciută, care limita sistemul nostru la aceste zone).

O concluzie ce se desprinde din raţionamentul şi aranjamentul matematic de mai jos, raţionament ce nu poate fi ocolit, observăm că în prezenţa şi modul de organizare al barbotinei există nişte reguli. Dacă colegii de la Alba Iulia ar fi publicat barbotina pe complexe sau niveluri am fi avut o serie mai „curată” o clasificare mai exactă, chiar dacă descoperirile sunt „fără cezuri şi hiatusuri sesizabile” cum se laudă domnul M. Ciută. Până atunci, ne referim la publicare şi observăm că presupusele orizonturi Precriş I şi Precriş II, fie sunt amestecate în orizonturi diferite, fie sunt – ambele – mai târzii.

Tabel 2	IC	JA	JE	IA	IB	JB	IN	JM	JL	HI	HL	IJ	JN	KF	IM
GB; SCIB-IC	1
GB;IC	1
O.S; SCII-III		1
Pojejena I; SCIIA-IIB	1	1	2	1	1
Padina; SCIIA				1
Gornea -LL;SC; SCIIB				1	3	1
Galda; SC;SCIIIA					1			1
Gornea –Locurile L. SCIIB						1	1		1
GB;IC-IIB								1
O.S2;SCIC-IIA					1			1	2	1	1	2	3	1
Gornea Căuniţa;SCIIB													2
GB; ;IIIA-IIIB														1
Dubova-CTI;SC2a															1

Crezând că barbotina apare din cele mai vechi orizonturi peste Protosesklo a ajuns pe M. Ciută să îl deranjeze termenul de Presesklo, ceea ce explică „greşeala primordială” lui Vl. Milojčić. Pentru M. Ciută îi era suficient Proto Sesklo, adică o haină mai mare în care să intre şi Şeuşa şi să fie la orizont Proto Sesklo indiferent de etapă, colegul M. Ciută face confuzia cu acel „Barbotin” de la Milojčić ar fi barbotina de la Ocna Sibiului.

Legat de termenul Proto Sesklo. Cel care a botezat civilizaţia, Prof. Vl. Milojčić, a dat numele de Protosesklo (Milojčić 1960, p. 328; 1944, p. 328 Makkay 1971, p. 49). În acel fel îl folosesc şi cei care au săpat staţiuni din aceeaşi vreme din Grecia, cei care au scris sinteze: I. Aslanis (1992, p. 53-54). La acea vreme cea mai bine cercetată regiune a Greciei era Thessalia. Şcoala germană de neolitic, condusă de prof. Milojčić, s-a impus. Lucrurile erau valabile mai ales pentru estul Thessaliei. Grecia are o mare diversitate de regiuni, iar dinamica şi stilul civilizaţiilor este diferit, la fel şi cercetarea acestora (Theocharis 1973). Termenul trebuie păstrat aşa cum autorul în defineşte pentru o regiune, indiferent de mărimea ei. Dacă M. Ciută preferă varianta Mariai Gimbutas (Proto Sesklo) e treaba lui. Se preiau critici ale M. Gimbutas sau şcolii ei, crezând că au înţeles ceva. Din păcate, nu au înţeles nimic.

Situaţia de la Ahilleion este valabilă doar pentru Ahileion. E o civilizaţie la munte, de munte. De ce atunci să generalizăm asupra Thessaliei şi să schimbăm ceea ce e bine cu ceva ce nu are culoare, doar de dragul de a schimba. Nu există o singură civilizaţie Sesklo cum spune ea. Ceea ce este la Ahilleion nu seamănă cu nici un ciob de la Zerelia, situl în care a fost definită cultura Sesklo. Desigur, termenii sunt convenţii ce pot fi acceptate de unul sau altul dintre specialişti. Nu s-a publicat mai multă ceramică pictată la Ahileion. Se ridică o firească întrebare: Dacă pentru Grecia propuneţi o unificare cu un singur termen ?; atunci de ce separaţi ce este în România, cu un termen dând numele pentru multe culturi ex. cultura Precriş, cultura Starčevo-Criş. Atunci de ce ne-am opri şi nu am folosi pentru lucruri mai diferite Post-Criş. Dacă aţi fost sfătuit să faceţi aceasta, sfatul este greşit; dacă aşi fost obligat: sperăm, cândva, la o mărturisire.

Mai citează M. Ciută că M. Gimbutas ridică semne de întrebare asupra teoriilor difuzioniste şi migraţioniste. Şi ce este cu asta ! A lămurit M. Gimbutas originea şi evoluţia civilizaţiilor din Thessalia ? Nu ! Atunci ce rost avea critica lui Milojčić venită din partea lui M. Ciută, iar mai apoi argumente „grele”, venite din partea M. Gimbutas.

Trecând în revistă spaţiul fost iugoslav M. Ciută vrea să arate că ştie despre cultura Proto-Starčevo (citând doar: Srejović 1998). Să vedem ce zice M. Ciută despre acestea. Srejović ar defini două etape ale neoliticului: una mijlocie Starčevo, iar faza Proto-Starčevo a fi o fază genetică, dar îl citează pe J. Pavúk în 1993, deci cu 5 ani mai de vreme. E drept că fiecare a mai scris-o, dar în alţi ani.

În mod impropriu unii atribuie culturii Protosesklo staţiunea de la Vršnik şi Nea Nikomedea (Rodden 1962, p. 287), dar Vl. Milojčić (1970, p. 82) atrage atenţia asupra acesteia din urmă că este mai târzie.

Aici e cazul să facem o precizare pentru domnul M. Ciută şi cei care au studiat superficial sistemul nostru: noi acceptăm 4 faze, iar în cadrul lor mai multe etape. Fazele sunt valabile indiferent de natura staţiunii. Prin natura staţiunii înţelegem fie staţiune principală cu evoluţie dinamică, iar atunci sunt valabile etapele, fie staţiune secundară sau sezonieră şi atunci sunt valabile doar cele 4 faze mari. Avem posibilitatea de a oferi afirmaţiei noastre exemplul a două staţiuni. Una, cea de la Fundătura (Lazarovici et. alii 1981b) sau un caz mai recent, la Moruţ, inedit sau în curs de publicare. Situaţii similare s-au petrecut lângă Gura Baciului la Suatu (periegheze ale noastre şi Z. Maxim), în Banat la Gornea-Vodneac, în Oltenia la Basarabi (Nica 1971, Lazarovici – Maxim 1995, s.v. gen Basarabi).

Încheiere

Noi am publicat materialul arheologic pe complexe (locuinţe sau bordeie, pe secţiuni sau carouri cu o presupusă încadrare), iar în cadrul bordeielor am face întâi o seriere pe adâncimi, să vedem care este situaţia amestecului (vezi Monografia Gura Baciului, p. 74 şi urm. care nu este prea citată de colegul M. Ciută, având nevoie de un dicţionar, vorba vine în glumă, dar ca o laudă a lui V. Chirică).

Se ştie, şi o spunem nu doar pentru Domnul M. Ciută şi studenţii lui, ci şi pentru cei care nu au observat acest lucru, că la Donja Branjevina toate gropile se astupă în acelaşi fel: întâi cu marfă „Körös”, aşa era atunci moda (la Karmanski, care era farmacist şi nu arheolog, şi a uitat să mai citească şi altceva, dar a continuat să separe cioburile pictate cu alb din DB III şi să le pună în alte pungi, ca fiind din nivelul DB II – asta am văzut-o cu ochii noştri în ziua când a fost descoperită Boghinia Crvene Kosiţe – Zeiţa cu cosiţe roşii, cu părul pictat. Între timp a trecut în cele veşnice, îi cerem iertare pentru vorbele grele) şi apoi cu ceramica pictată cu alb, acel Starčevo de acolo. Exact ca la M. Ciută.

Până vor publica cum se cere acum, în aceste vremuri, cu baze de date, cu extrageri din ele, cu cataloage şi dicţionare, nu doar tipologie (pentru metodă vezi Lazarovici 1998; Lazarovici – Micle 2001; Wechler 2001) şi ca să nu zică lumea ca ne lăudăm şi că doar noi folosim sistemul, mai dăm exemple de colegi ce lucrează în acest mod, acum (Schier 1995; Maxim 1999).