Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European

ACTA TERRAE SEPTEMCASTRENSIS II

ISSN 1583-1817

Editura Economică, Sibiu 2003

Autori: Adrian GEORGESCU, Gabriel ROTAR.

pag.(pages): 15-19.

Contribuţii la Repertoriul Arheologic

al Judeţului Sibiu (I)

Adrian GEORGESCU

Gabriel ROTAR

ZUSAMMENFASSUNG

Dieser Artickel, ein Meldungsartickel, stellt ein Teil der archeologischen Funde aus den nord-osten des Kreises Sibiu dar, eigentlich die die in den Umgebungen der Gemeinde Laseln, mit Hilfe der letzten Oberflächenuntersuchungen zum Licht gekommen sind.

Es werden vorgestellt drei Stücke die aus dem Punkt Pe Târnavă stammen, wie es folgt:

1. Kreuzschneidiger Axt, von dem Typ Jászladány, der Variante Şincai, eingefügt im Mitteleneoliticum.

2. Steinaxt, unbenutzbares Stück, deshalb kann man in diesen Fall keine typologische und zeitliche Einfügung machen.

3. Ein Stück aus Stein welchem man, ebenso nicht die Zeitspanne und das Benutzungsziel bestimmen kann.

Acest articol – unul de semnalare – este primul dintr-o serie care îşi propune să prezinte rezultatele cercetărilor de teren întreprinse în ultimii ani, cercetări realizate în mare măsură graţie programului de periegheze elaborat de Catedra de Istorie Antică şi Medievală a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu şi Cercul de Istorie Veche şi arheologie „Vladimir Dumitrescu”.

În literatura de specialitate nu lipsesc referinţele bibliografice asupra unor importante situri din zona de nord-est a judeţului, a căror poziţie topografică este foarte bine cunoscută; în cazul de faţă este vorba despre comuna Laslea şi teritoriul adiacent ei (BALTAG-AMLACHER 1994; BOROFFKA 1994; BALTAG 2000). Punctele care ne-au reţinut atenţia, trei la număr, sunt următoarele:

1. Unghiul Prodului, unde este atestată prezenţa unei aşezări Coţofeni întinsă pe o suprafaţă de aproape un ha (peste care se suprapune un nivel timpuriu Wietenberg şi numeroase urme romane), unde s-a descoperit în 1968 un important tezaur monetar datat în sec. II-III p. Chr. compus din 28 de monete imperiale romane a căror serie se întinde de la Augustus până la Valentinian I (CHIRILĂ et al. 1972) şi unde săpăturile sistematice au demonstrat că inundaţiile şi plantaţiile de hamei au afectat parţial aceste locuiri succesive (BALTAG-AMLACHER 1994, 171-193). De aici se menţionează în mod eronat şi descoperirea unui mormânt izolat celtic (BALTAG 2000, 107), când, de fapt, acesta a fost descoperit în punctul Spätzer Nach – numele terasei din cariera de nisip; inventarul său (nepublicat!) se află în prezent în Muzeul Brukenthal şi se compune dintr-o sabie cu mânerul rupt, cu teaca şi lama relativ bine păstrate, un vârf de lance şi trei vase, dintre care unul întreg şi două întregibile (informaţie Iuliu Paul, în REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU – ms). Observaţia noastră în legătură cu această informaţie este că ea nu se poate confirma, deoarece între piesele inventariate aflate în muzeul sibian aceste descoperiri nu se regăsesc. S-ar putea, totuşi, ca acestea să existe în depozite, dar să nu fie inventariate, ceea ce le face extrem de greu de de găsit;

2. La Brazi (cunoscut şi sub denumirea de Burgberg), situat în extermitatea de N a zonei de păşunat Laslea, „aproape de şoseaua naţională, pe un deal masiv, parţial împădurit, care prezintă pe suprafaţa sa urme de fortificare din vechime” (BALTAG 2000, 41), sesizat încă din anul 1958 de inginerul Eberhard Amlacher. Cercetările de teren efectate în acest loc de către Gheorghe Baltag de la Muzeul din Sighişoara au scos la iveală materiale ce pot fi încadrate în eneoliticul final (cultura Coţofeni) şi în bronzul timpuriu şi mijlociu, nefiind exclusă şi prezenţa unui nivel cultural hallstattian (BALTAG 2000, 41). În legătură cu acest punct, N. Boroffka menţionează prezenţa a unei aşezări fortificate Wietenberg, mai exact în „cariera de pietriş Laslea” (BOROFFKA 1994, 52, 243), localizare greşită (care a fost corectată de cercetătorul sighişorean – BALTAG 2000, 41), întrucât aceasta din urmă se află la câţiva km. spre est de punctul citat. Subliniem, de asemenea, că şi în cariera de pietriş s-au descoperit, cu prilejul unei periegheze efectuate în iulie 1968, resturi osteologice provenind de la scheletul unui copil şi fragmente ceramice databile în epoca bronzului (informaţie Iuliu Paul, în REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU – ms);

3. Pe Şes, situat în proxima vecinătate a punctului Unghiul Prodului; de aici se cunosc materiale ceramice care aparţin epocii fierului, fără însă să cunoaştem şi alte detalii ( BALTAG-AMLACHER 1994, 171-193 ).

Periegheza efectuată la finele anului 2001 în punctul numit Pe Târnavă (situat la aproximativ 4 km. NV de localitate) s-a soldat cu descoperirea a trei piese în albia Târnavei Mari, aflate izolat una faţă de cealaltă. Din aceste considerente ne vom limita la simpla lor descriere şi – acolo unde este posibil – încadrare cronologică:

Topor cu braţe în cruce

Descriere: Topor din cupru, turnat bivalv, cu bavurile foarte bine retuşate şi cu profilul longitudinal puternic arcuit în jos. Contururile piesei sunt clar definite, cu tăişurile bine păstrate şi neascuţite. Suprafaţa, relativ netedă, este acoperită de o patină verzuie, iar culoarea naturală, puternic roşiatică, conferă materialului o mare puritate. Manşonul este conturat în partea inferioară, cu marginile bine îngroşate în partea superioară. Pe una din laturile braţului târnăcop sunt prezente câteva tăieturi, probabil încercări recente de probă a materialului.

Dimensiuni: Lungime totală - 25, 20 cm

Lungimea braţului topor - 11, 70 cm

Lungimea braţului târnăcop - 10, 60 cm

Diametrul găurii de înmănuşare - 3, 10 cm

Înălţimea manşonului - 2, 84 cm

Lăţimea tăişului vertical - 4, 39 cm

Lăţimea tăişului orizontal - 5, 40 cm

Greutatea - 1050 gr

Deţinător: Gabriel Rotar (colecţie personală).

În tipologia propusă de Alexandru Vulpe (VULPE 1975) – pe care am folosit-o şi noi în această lucrare – toporul aparţine tipului Jászladány, varianta Şincai. Acest tip de unealtă este specific eneoliticului mijlociu, în special culturii Bodrogkeresztűr (confirmarea acestui fapt fiind oferită de marele complex funerar de la Jászladány – LUCA 1999, 33). Cu toate acestea, condiţiile descoperirii – respectiv lipsa contextului arheologic – nu ne permit o încadrare culturală mai precisă pentru că multifuncţionalitatea acestor topoare, recunoscută de majoritatea cercetătorilor, a făcut ca ele să circule pe spaţii foarte întinse, care au depăşit limitele geografice cunoscute ale culturii sus-menţionate.

2. Topor din piatră

Descriere: Topor din piatră, perforat din ambele părţi, confecţionat dintr-un galet provenit din aluviuni, un andezit amfibolitic, material care nu este comun arealului aflat în discuţie (mulţumim pe această cale colegului Viorel Ciuntu, de la Muzeul de Istorie Naturală din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu, pentru determinările petrografice macroscopice). Ceea ce surprinde la această piesă (aleasă tocmai pentru că nu necesita o retuşare foarte intensă) – dacă se ţine cont de modul în care sunt dispuse tăişurile în raport cu corpul piesei – este gaura de înmănuşare, care ar fi trebuit să fie transversală; în cazul nostru aceasta este orientată longitudinal. Ciudat este şi locul în care sunt amplasate orificiile de fixare, mult în afara axei centrale, unde ar fi trebuit în mod normal amplasate (de fapt acestea sunt dispuse exact pe una din laturile piesei, găurirea fiind începută din ambele părţi, folosindu-se străpungătoare cu diametre diferite). Acest lucru a făcut ca marginea unei laturi să se rupă – cea în care diametrul găurii este mai mare –, iar asta împiedica posibilitatea fixării unei cozi. În aceste condiţii, considerăm că utilizarea sub această formă ar fi fost extrem de grea, dacă nu chiar imposibilă.

Artefactul – de fapt un rebut – nu este terminat; se observă un început de şlefuire care îi conferă imaginea unui topor cu două tăişuri, însă această operaţie este departe de a fi terminată, iar o eventuală încercare de încadrare tipologică şi chiar cronologică este, în acest context, extrem de riscantă.

Deţinător: Laboratorul de arheologie. Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu.

3. Obiect din piatră

Descriere: Obiect lucrat dintr-o gresie micacee; este foarte bine şlefuit. Are forma unui triunghi isoscel, cu 2 laturi de 14,5 cm şi una de 13, 2 cm; grosimea profilului – de formă rectangulară, uşor curbată - este de 1 cm, iar marginile sunt rotunjite. Pe ambele suprafeţe sunt vizibile trei incizii, asupra semnificaţiei cărora nu ne putem pronunţa.

În cazul acestei piese nu se poate stabili scopul şi perioada în care a fost creată. Marea atenţie acordată detaliilor de prelucrare ale acestuia ne fac, totuşi, să bănuim că ar putea fi preistoric; conotaţiile lui însă, de orice natură ar fi ele, rămân, cel puţin pentru moment, un mister.

Deţinător: Laboratorul de arheologie. Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu.

Pl. I.

BIBLIOGRAFIE

BALTAG-AMLACHER 1994 - Baltag Gh., Amlacher E., Noi contribuţii la repertoriul arheologic al zonei Târnavei Mari. Marisia. XXIII-XXIV ( 1994 ) 171-193.

BALTAG 2000 - Baltag Gh., Sighişoara înainte de Sighişoara. Bucureşti (2000)

BOROFFKA 1994 - Boroffka N.,G.,O., Die Wietenbergkultur I-II (1994).

CHIRILĂ et al 1972 - Chirilă E., Gudea N., Moldovan Gh., Tezaure şi descoperiri monetare din Muzeul Municipal Sighişoara. Sighişoara ( 1972 ).

LUCA 1999 - Luca S., A., Sfârşitul eneoliticului final pe teritoriul intracarpatic al României. Cultura Bodrogkeresztúr BMA XI Alba Iulia (1999).

REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU - manuscris

VULPE 1976 - Vulpe Al. Die Äxte und Beile in Rumanien. PBF IX 5 München (1975).