|
Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European Autor: dr.
Horia Ciugudean Descoperiri aparţinând
Bronzului târziu pe cursul mijlociu al Mureşului Late Bronze Age Finds on the Middle Mureş Valley Abstract The study presents a group of three cups and a bronze knife, discovered with other archaeological materials in the area of Şoimuş village, county of Alba and kept now in the archaeological collection of the History Museum in Aiud. The well preserved pottery and bronze knife could be seen as grave goods, belonging to the same period, the Late Bronze Age. Continuând
o mai veche procupare privind punerea în circulaţie a unor descoperiri
care pot contribui la cunoaşterea fenomenelor culturale din perioada
Bronzului târziu în zona Transilvaniei sud-vestice[1],
ne propunem să prezentăm în studiul de faţă un grup de
materiale inedite care provin de pe valea Mureşului mijlociu. În
colecţiile Muzeului de Istorie din Aiud se păstrează mai multe
materiale arheologice provenind din hotarul satului Şoimuş
(Kissólymos, Magyarólymos), com. Rădeşti, jud. Alba, ele
făcând parte din fosta colecţie a Colegiului "Bethlen
Gabor"[2].
Unele au fost descoperite în
punctul numit "Medgyesdomb" (Medieş), între ele
numărându-se fragmente ceramice Coţofeni, la care se adaugă
trei ceşti din lut şi un cuţit de bronz. O spadă
fragmentară din bronz, donată de un elev, nu are locul de
descoperire precizat, ea fiind însă discutată deja în literatura de
specialitate[3]. Ceea ce ne propunem să
prezentăm aici sunt vasele ceramice şi cuţitul de bronz, piese
inedite în majoritatea lor. 1. Ceaşcă cu corpul
bitronconic şi buza răsfrântă în exterior, prevăzută
cu o toartă puternic supraînălţată, lucrată din
pastă fină, de culoare cenuşie, cu suprafaţa puternic
lustruită (fig. 2/2). Ceaşca este decorată în zona de
maximă proeminenţă cu caneluri scurte şi late, dispuse
vertical, întrerupte de trei proeminenţe conice, aşezate diametral
opus. Baza toartei este şi ea decorată cu patru caneluri înguste,
orizontale (d.g. = 8,5 cm.; d.f. = 2,3 cm.; î. = 4,4 cm.; nr. inv. 436). 2. Ceaşcă cu corpul
bitronconic şi buza răsfrântă în exterior, având o
toartă, în prezent ruptă (fig. 2/1)., dar care a fost probabil
supraînălţată, lucrată din pastă fină, de
culoare cenuşie, cu suprafaţa puternic lustruită (d.g. = 9,4
cm.; d.f. = 3,2 cm.; î. = 5 cm.; nr. inv. 434). 3. Ceaşcă cu corpul globular
şi fundul rotunjit, prevăzută cu două toarte
supraînălţate (fig. 2/3), lucrată din pastă
cenuşiu-negricioasă, lustruită superficial (d.g. = 6,5 cm.; î.
= 6,2 cm.; nr. inv. 435). 4. Cuţit de bronz, având lama cu
muchia puternic îngroşată şi vârful rupt, limba mânerului
fiind plată în zona centrală şi îngroşată la margini
şi prevăzută cu trei orificii pentru niturile de fixare a
plăselelor (L. = 17,2 cm.; nr. inv. 433) (fig. 2/4). Prezenţa vaselor întregi în cadrul
lotului de materiale de la Şoimuş ne determină să le
considerăm drept piese de inventar funerar, dar aceasta nu implică
automat şi caracterul unitar din punct de vedere cultural al
descoperirii. A. C. Florescu, care a publicat
ceştile nr. 1 şi nr. 3 în repertoriul său consacrat culturii
Noua în România, le consideră ca provenind "probabil din inventarul
unui eventual complex funerar Noua".[4] Informaţie este preluată ulterior
şi de V. Vasiliev şi I. Andriţoiu, care nu par să o mai
fi verificat în vreun fel[5], la fel ca de altfel şi E. Sava[6], toţi cercetătorii
amintiţi neluând însă în discuţie şi cea de-a treia
ceaşcă, aparţinând în mod clar aceluiaşi lot de
descoperiri. Dacă în cazul ceştii nr. 3 de la Şoimuş (fig.
2/3), prevăzută cu două toarte supraînălţate,
aceasta este într-adevăr o formă tipică culturii Noua, în
schimb celelalte două ceşti nu au forme cunoscute în repertoriul
acestei culturi. Ceştile cu corpul bitronconic
şi buza răsfrântă în exterior (fig2/1-2), prevăzute cu o
toartă puternic supraînălţată, apar în Transilvania
odată cu perioada Bronzului târziu, în grupurile Igriţa[7] şi Cehăluţ[8]. Aceiaşi formă, uneori cu
décor cvasi-identic este prezentă şi in Banat, în cadrul
descoperirilor grupului Susani[9]. Forma este totodată specifica mai multor
culturi din Bronzul târziu ungar, cum ar fi Piliny[10]
şi Kyjatice[11]. În ceea ce priveşte cuţitul de
bronz, acesta are bune analogii mai ales în depozitele aparţinând Ha A,
cum sunt cele de la Caransebeş[12], Guşteriţa[13], Uioara de Sus[14] etc. Piese asemănătoare apar
însă şi în cimitirul de la Ticvaniul Mare, datat tot la nivel de Ha
A1 şi plasat la un orizont pre - Gáva[15]. Cu câţiva ani în urmă ne-a
preocupat problema manifestărilor care pot aparţine perioadei
Hallstatt A în centrul Transilvaniei, identificând două fenomene
culturale care premerg apariţia manifestărilor de tip Gáva în
această zonă. Un orizont mai vechi, reprezentat de descoperirile de
tip Uioara de Jos[16], cu evidente paralele în grupul
Igriţa şi un grup mai nou de descoperiri, denumit Cugir – Band[17], pentru care este asigurată
datarea la nivel de Ha A1[18]. Ceştile de la Şoimuş
sunt, la prima vedere, mai apropiate de cele cunoscute în orizontul
Igriţa – Uioara de Jos. Pe de altă parte, cuţitul de bronz, în
situaţia în care este şi el o piesă de inventar funerar, ne
coboară spre o etapă mai târzie, respectiv Ha A1. Ceaşca de tip Noua ar părea
să indice o plasare mai timpurie a materialelor de la Şoimuş,
dar nu există nici o certitudine că ea face parte din acelaşi
complex cu restul ceştilor, cum ar părea să sugereze
numărul sub care a fost inventariată. Merită totuşi
semnalată existenţa pe umărul unei ceşti Noua din
necropola de la Jigodin a decorului format din caneluri scurte, sub forma
unor alveole[19], asemănător celui prezent pe
ceaşca nr. 1 de la Şoimuş. După cum se ştie,
până nu demult pentru evoluţia culturii Noua în spaţiul
transilvănean s-a acceptat perioada Bronz D- Ha A[20]. Conform unor interpretări
recente, apariţia elementelor Noua în Transilvania ar putea fi plasată
deja la nivel de Bronz B2 – C[21], ele ducând ulterior la apariţia
unei sinteze culturale Wietenberg târziu – Noua, care acoperă Bronzul D[22]. La ora actuală nu este însă
foarte clar când dispar ultimele forme Noua din repertoriul ceramic al
Bronzului târziu, prea puţine situri din centrul şi sud-vestul
Transilvaniei fiind cercetate şi mai ales publicate. Materialele de la Şoimuş sunt
în mod cert ulterioare fazei târzii a culturii Wietenberg, aşa cum a
fost aceasta definită şi datată în studiile recente[23], ele fiind contemporane, cel puţin în parte, cu etapa Ha A, putînd fi
încadrate în ceea ce numim la ora actuală "Bronz târziu",
chiar dacă conţinutul şi cronologia acestei perioade
diferă sensibil de la un autor la altul[24]. Nu ne propunem să întrăm
aici într-o discuţie mai amplă privind această etapă a
epocii bronzului din Transilvania, vrem doar să remarcăm faptul
că recentele propuneri de periodizare avansate de C. Kacsó[25] şi Fl. Gogâltan[26], constituie un categoric pogres, chiar
dacă ele mai pot suferi unele completări sau nuanţări. Horia
Ciugudean List of Figures Fig. 1: Transylvanian
region with the place of finds. Fig. 2: Late Bronze Age
pottery (1 - 3) and bronze knife (4) from Şoimuş.
Abrevieri bibliografice Alexandrescu 1966 A. D. Alexandrescu, Die Bronzeschwerter aus Rumänien, Dacia N.S.
X, 1966, p. 117-189. Andriţoiu 1992 I. Andriţoiu, Civilizaţia
tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului, Bibliotheca
Thracologica II, Bucureşti 1992 Andriţoiu şi Vasiliev 1993 I. Andriţoiu, V. Vasiliev, Câteva consideraţii privind cultura Noua în Transilvania, Apulum XXVII-XXX, 1992, p. 121-146. Bader 1991 T. Bader, Die Schwerter in Rumänien, PBF IV, bd. 8, Stuttgart 1991. Bădău-Wiettenberger 1994 M. Bădău-Wiettenberger, Şantierul arheologic Buza (jud. Cluj), ActaMN 31, 1994, p. 367-376. Berciu 1966 D. Berciu, Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, Bucureşti 1996. Cavruc 1999 V. Cavruc, Consideraţii privind situaţia etnoculturală în sud-estul Transilvaniei în epoca ui mijlociu, Angustia 4, 1999, p. 13-41. Ciugudean 1994a H. Ciugudean, Perioada Hallstatt A în centrul Transilvaniei. Apulum 31,1994, p.59- 73. Ciugudean 1994b H. Ciugudean, The Hallstatt A period in central Transylvania. În: The Early Hallstatt Age (1200-700 B.C.) in South-Eastern Europe, Biblioteca Mvsei Apvlensis I, 1994. p.25- 41. Ciugudean 1997 H. Ciugudean, Cercetări privind epoca bronzului şi prima vârstă a fierului în Transilvania. Bibliotheca Mvsei Apvlensis VII, Alba Iulia 1997. Ciugudean 1999 H. Ciugudean, Betrachtungen zum Ende der Wietenberg-Kultur. În: Transsilvanica. Archäologische Untersuchungen zur Älteren Geschichte des Südöstlichen Mitteleuropa (hrgs. Von Nikolaus Boroffka und Tudor Soroceanu). Internationale Archäologie. Bd. 7, Verlag Marie Leidorf Gmbh – Rahden/Westf. 1999, p.107-131. Emödi 1997 I. Emödi, Descoperiri de la sfârşitul epocii bronzului din peştera Ungurului (jud. Bihor), Acta MN 34.I, 1997, 485-504. Florescu 1991 Repertoriul culturii Noua-Coslogeni din România. Aşezări şi necropole. Bibliotheca Thracologica I, Călăraşi 1991. Gogâltan 2001 F. Gogâltan, The settlement of Căşeiu and some problems concerning the late bronze Age in the center and northern Transylvania, în: C. Kacsó (hrgs), Der nordkarpatische Raum in der Bronzezeit, Baia Mare 2001, p. 191-214. Gogâltan et al. 1992 F. Gogâltan, S. Cociş, A. Paki, Săpăturile de salvare de la Cluj-Becaş - 1989. Ephemeris Napocensis II, 1992, p. 7-17. Gumă 1993 M. Gumă, Civilizaţia primei epoci a fierului în sud-vestul Transilvaniei, Bucureşti 1993 Gumă 1997 M. Gumă, Epoca bronzului în Banat, Timişoara 1997. Horedt 1967 K. Horedt, Problemele ceramicii din perioada bronzului evoluat în Transilvania, StudComSibiu XIII, 1967, p. 137-156. Kacsó 1990 C. Kacsó, Bronzul târziu în nord-vestul României. Symposia Thracologica 8, 1990, p. 41-50. Kacsó 1997 C. Kacsó, Faza finala a culturii Otomani şi evoluţia culturală ulterioară acesteia în nord-vestul României, Satu Mare. Studii şi Comunicări XIV, 1997, 85-110. Kemenczei 1984 T. Kemenczei, Die Spätbronzezeit
Nordostungarns. Budapest 1984. Petrescu-Dîmboviţa
1977 M. Petrescu-Dîmboviţa, Depozitele
de bronzuri din România, Bucureşti 1977. Popa 1999-2000 C. I. Popa, Un poignard de bronze de Cut (dep. Alba), Ephemeris Napocensis IX-X, 1999-2000, p. 61-87. Popa şi Borofka
1994 I. Popa, N.Borofka, Consideraţii privind
cultura Noua. Aşezarea de la Ţichindeal, jud. Sibiu, SCIVA 1, 47,
1996, p. 51-61. RepAlba Repertoriul arheologic al judeţului Alba (red. V. Moga şi H. Ciugudean), Bibliotheca Musei Apvlensis II, 1995 Roska 1942 M. Roska,
Erdely regeszeti repertoriuma I: Öskor.
Kolozsvar (Cluj) 1942. Rustoiu 2000 G. Rustoiu, G. T. Rustoiu, O aşezare inedită aparţinând Bronzului târziu de la Oarda – "Bulza" (mun. Alba Iulia). Câteva consideraţii culturale şi cronologice privind Bronzul târziu în bazinul mijlociu al Mureşului, Apulum XXXVII/1, 2000, p. 61-175. Rustoiu 2001 G. T. Rustoiu, Aşezarea de la Oarda – "Dublihan" (mun. Alba Iulia), Patrimonium Apulense I, 2001, p. 55 – 70. Sava 2002 E. Sava, Die Bestattungen der
Noua-Kultur, PAS 19, Kiel 2002. Vulpe 1970 Al. Vulpe, Die Axte und Beile in Rumänien, I, PBF IX/2, München, 1970.
|
